Mi-am pus pastarnac in par mai...

(...)sa fiu frumoasa si norocoasa, sa zica lumea cate-o vre'...
ca uite in sfarsit o fata cu stil,care paseste in noul an voiniceste.

Vine un nou an si eu nu mai vreau sa fac invechita lista cu dorinte si nici cu lucruri ce doresc sa le obtin.Vreau sa ma las purtata de gura lumii,sa urmez superstitii stravechi,sa fierb o radacina de hortensie si impreuna cu o pana din coada randunicii sa fac o licoare magica.Sa beau din ea si sa imi mearga bine tot anul.Ca sa fie gustoasa, as adauga si un strop de lamaita si as rade o tableta de ciocolata belgiana.Si as fi cea mai cea.
Vreau sa imi deschid un magazin de Licori-pentru-un-an-Bun.Sa amestec coaja de copac batran cu miez de pui de portocala si sa fie bun in ameliorarea singuratatii.Sa scap oamenii de frustrarea ca nu se tin de promisiune si isi spulbera singuri visele amanand lista cu dorinte intocmita pentru noul an.O singura gura din potiune si croaziera aceea planificata sa nu se amane,sa iti rezervi bilet la opera si o calatorie cu Transsiberianul.
Vine un nou an si pentru asta mi-am prins pastarnac in par mai. Astfel mirosul lui puternic o sa atraga atentia asupra mea.O sa fiu apreciata si remarcata,o sa apara Muc si Corabioara care o sa ma plimbe in cel putin doua tari, o sa am lentila fermecata la aparatul foto si o sa apara si  Solomonarul .Acesta o sa ploua deasupra mea numai cu impliniri .O sa vrea sa ma solomoneasca si pe mine dar eu o sa le spun ca vreau sa port palarioara chic pe cap ci nu caita.
2011 o sa fie un an al mirosurilor. In care o sa tot combin la potiuni magice in functie de nevoi.O nota buna la un examen? Frunza de maslin si trei firimituri de turta dulce cu ghimibir.Noroc in dragoste? Anason si sofran maruntit cu o lingurita de argint!
Mi-am pus pastarnac in par mai...


(...)sa fiu frumoasa si norocoasa, sa zica lumea cate-o vre'...
eu tot cred in farmece...!

For my Lover, Muc

This one is deep from my heart!
When I'm going to find Muc, o sa tatuez Love pe toti peretii,pe toate prizele,pe mancarea din frigider,pe perna si radiera.Pe buricele degetelor. LOVE in my underwear.LOVE on his parfume. LOVE everywhere.Even in the oven...or on the plug.

Bluish mood

This Christmas!

I smell like Cinderella!

That's all I can say !

Cartofi ''rumeniti''

A la Aberdeen recipe for well baked potatoes:)

Re-elucidare

Misterul a fost elucidat! De ce nu s-ar practica si ''tehnica'' reelucidarii? Asta s-ar putea aplica in cazul celor cu amnezie, a uitucilor sau atunci cand te trezesti dupa o noapte de betie.
Oamenii uita multe lucruri si o singura incercare de e scoate din ceata anumite detalii nu este de foarte multe ori de ajuns.Eu am nevoie sa mi se repete neincetat, oamenii cu mine trebuie sa aiba o rabdare de fier(forjat) si o gura care a facut destul aerobic la ''viata ei''.
De cate ori nu s-a intamplat sa pleci sa iei un lucru si sa uiti pentru ce anume ai plecat, incotro te duceai si mai ales:sa faci ce? Este atat de frustrant!
Ne-ar trebui un omulet mic care sa ne stea in gulerul camasii sau daca nu avem guler intr-una din nari sau in ureche, sa ne sopteasca de fiecare data cand uitam ceva ce avem de facut. Ar fi sufleorul elucidarii noastre!
El nu s-ar plictisi sa ne tot aminteasca: ia paharul, inchide usa, linge cutitul de gem, sterilizeaza biberonul, uda planta, da branza pe razatoare, nu, nu baga ceasul in frigider ci laptele! Nu o singura data mi s-a intamplat sa bag la ''congelat'' din motive neelucidate diverse obiecte care nu necesitau un astfel de tratament.De la inele la cosmetice, toate au sfarsit in polul zapezii. Asa se face ca daca nu imi gasesc esarfa sau cursul de la o anume materie, il caut in frigider!
Vreau si eu sa ma re-elucideze cineva.Sa imi aduca aminte in fiecare zi cu toate ca eu stiu mult prea bine sau stiam dar am uitat de ce este frumoasa viata,de ce geamul face iarna flori de gheata, de ce dulceata mea preferata prinde mucegai.Daca as avea eu un mic omulet sufleor l-as plati in fructe confiate si bureti proaspeti de padure.Ma gandesc insa  ca nu ar fi o idee prea buna sa stea culcusit in nasul nostru- va dati seama de cate ori l-am ''stranuta'' afara?
Daca as stii ca omuletul acesta minuscul cu cipici in picioare, care vorbeste toate limbile pamantului si cu o memorie mai mare ca acea a elefantului african ar exista, pe buna dreptate ca mi-as atasa un guler la toate hainele din sifonier.
Numai asa, sa va dau peste nas ca nu as mai uita nimic si as fi tot timpul re-elucidata .

DEpiXelaTion

De la o vreme lumea se invarte in jurul meu ca un sir de margele menite sa formeze un lasou. Tinta este destinul care alearga buimac si sub influenta siropului de tuse luat in doza mult prea mare.Cred ca destinul ne joaca uneori feste, se mai imbolnaveste si el,face ''colacita'', sufera de extenuarea aducerii de fericire iar alteori nu mai poate suporta suferinta ce o provoaca.Cum sa nu incepi sa o iei razna facand exces de Tusin?
Destinul este insa prietenul meu de data asta.O sa rup sirul margelelor, Destinul nu mi-a gresit cu nimic pana acum,nu vreau sa ia o tranta si sa dea cu capul de asfalt.Destinul e chic si se imbraca cu haine fake din colectia Armami sau Dolce Darabana.

Definitia margelelor: margelele sunt o insiruire de pitici mici si blanosi care se tin de manutele lor scurte cu degete imbarligate strans de mana.Ei mesteca mentol si creme brulee iar la intervale de 5 secunde scuipa bile mici divers colorate.Multi pitici cu respiratie mentola stau agatati in jurul gatului meu.

In fiecare zi, doua margele scruteaza infinitul. Ce te-ai face fara ochi?

Am citit Candva intr-o carte mica cu copertile groase si copertate ca focile de la Polul Nord il ajuta pe batranul acela burtos dar tare simpatic sa confectioneze margele. Copiii unsurosi se bucura cand le primesc, uneori se spanzaura cu ele de gat.Parintii ii gasesc insa la timp iar Craciunul este salvat!

Ingerii plang margele! Oamenii cred ca ingerii plang cristale.Ingerii nu sunt materialisti.

Pielea mea este depixelata.Arata ca si cum am lustruit-o cu o perie cu zimti scurti .Sau nu, ca si cum o mana invizibila platita in margele a lustruit-o pentru mine. Milimetru cu milimetru... Radiez de fericire! Bunica imi spunea ca nu am voie sa ma ''motez'' , ca nu imi sta bine boita!
Dar lasa, acum imi permit.Am 20 de ani !

Iar margelele...margelele ...

Atentat la imaginatie

Imaginati-va ca...

vedeti o plaja goala, cu poalele imbratisate de brate puternice stancoase.Cerul deasupra nu are nicio urma de nor iar in departare, niciun vapor nu spanzura zarea.
Nisipul este fin, atat de fin incat ai impresia ca pus intr-o clepsidra- numarat sa se scurga intr-un minut, acesta s-ar ''evapora'' intr-o secunda.
Pe plaja este o barca, sau mai bine spus o jumatate din ceea ce a fost candva o barca. O coaja de nuca cu marimea multiplicata de mii de ori, prinsa de un pilon cu o sfoara de care atarna alge. La capatul de unde a fost franta, aschiile de lemn arata ca si cum un gigant infometat ar fi muscat din ea, potolindu-si dorul pentru Tara Gigantilor.In barca dintr-o parte in alta trece o bara de lemn, servind drept loc de odihna vaslitorului obosit.
O singura vasla se propteste de coaja imensa de nuca, afundata fiind pe jumatate in nisipul udat de valuri. La fiecare inundare a tarmului nisipul de misca, formand o gaura in el.Atunci parca si el infometat, infuleca putin cate putin din vasla, potolindu-si dorul naprasnic pentru Tara Nisipurilor...

Dintr-o data apare pe plaja alergand in picioarele goale un baietel nu mai mare de zece ani.Are capul descoperit iar buclele blonde ii salta in vant.Copilul se apropie de barca si ridica piciorul stang alb si pistruiat in incercarea de a urca la ''bord''. Se aseaza pe banca si incepe sa isi inchipuie ca se afla intr-o coaja de nuca imensa, prinde cu mainile sale mici cu incheieturi firave singura vasla si zadarnic incearca sa urneasca nuca sa calatoare...

Imaginati-va ca...

voi sunteti acel baietel. Ca va credeti un cuceritor in drumul sau spre a descoperi o noua specie de pasare sau mamifer, traiti fericirea descoperirii unei barci prapadite roase de vant si mare, dar pe care voi o vedeti ca fiind cea mai minunata ambarcatiune posibila.In ochii vostri la bordul ei se afla un intreg personal marinaresc,ba chiar bucatari si muzicanti! Aveti binoclu facut din doi pumni mici stransi si cand ii duceti la ochi vedeti in departare alte vapoare ce va asteapta sa va luati la intrecere.Faceti busola din pachetul de guma din buzunar, dati un nume barcii si o faceti ...Barca Voastra !

Ce nume ii dati?

Si imaginati-va ca ridicat in picioare si cu buclele in vant, la frageda varsta a copilariei, plecati cu Barca Voastra in larg. Mergeti sa cuceriti lumea,sa va luati la intrecere cu albatrosii, sa descoperiti Frosilimus Antimadore sau Urbicamus Mamiferus Spontinus. Plecati sa va stapiniti dorul de...

dorul de a fi liberi sa va imaginati orice, de a nu trasa limite si de a vedea intr-o luntre amarata un vapor mai ceva ca Beagle ce l-a purtat in expeditii pe Charles Darwin, mai ceva ca Lusitania sau Mayflower !
Dorul de a face pumnii ghioc si a vedea prin ei departeee,mult dincolo de marginita zare.
Si pentru prima data, o pastila de guma indica nordul.

Atentat la imaginatie.

Fara titlu-...

Perdelele grele erau trase iar in interior lumina era difuza,venind de la o lampa inalta de camera.Piciorul sursei de lumina reprezenta un clown calare pe un elefant.Panza lampii era brodata cu elefanti iar urmele acestora se reflectau pe toti peretii, parand mamuti deformati,cu coltii in tavan si picioarele rasfrante pe toate cele patru suprafete plane.
Cand intrai dinspre usa, primul lucru ce iti sarea in vedere era patul.Un pat impozant din lemn masiv statea exact in mijlocul camerei.In spatele lui erau trei usi,una langa alta.Daca le deschideai, acestea duceau spre Nicaieri.
Pe jos nu era niciun covor iar scandura scartaia la fiecare pas,aschiile parchetului neslefuit intepandu-te in talpi daca umblai descult.Langa pat se afla o mica noptiera iar pe ea, doisprezece carti.Toate cu exceptia uneia aveau copertile negre.Una singura era alba.Pe cotorul ei scria "Negru pe alb".
Nu stiai daca sa te simti in largul tau sau nu in aceasta camera,nu stiai daca ar fi trebuit sa te asezi pe podea sau pe pat,sa te lasi tentat si sa incerci sa deschizi una din Usi sau nu...
Cand usa de la intrare s-a deschis, Darida tocmai ce iesea din sifonier, deschizand usa putin cate putin.
Pe usa camerei intra in acel moment un barbat de vreo 30 si ceva de ani, imbracat in pantalni de casa ce atarnau neglijent,patati de vopsea pe ambii genunchi.Pe stanagul era o pata mare rotunda de verde crud iar genunchiul drept era mandrul posesor al unei pete ce semana cu o salamandra mov.Maieul alb de pe el mult prea scurt-probabil intrat la apa, era sfasiat ca si cum purtatorul sau s-ar fi luptat cu un balaur cu noua capete si a reusit sa ii reteze trei din ele. Fata nu ii parea a fi imbatranita, cu toate ca ridurile isi faceau aparitia pe chipul sau ca niste stoluri de pasari calatoare.Pareau a fi gata-gata sa o ia din loc. Pielea barbatului era maslinie, ochii erau migdalati, negri la fel ca parul destul de lung ce statea ravasit rebel pe spate.Era nebarbierit si cu cearcane ce nu faceau decat sa ii puna si mai mult in valoare murele oculare.Cand buzele acelea doua-cea de sus fiind precum forma cozii randunicii, s-au deschis ca sa vorbeasca,din dulap s-a auzit un zgomot iar apoi o injuratura infundata de ''auci!''.
-Darida, de cate ori ti-am spus sa nu te mai bagi in sifonier. Starile depresive nu se trateaza cu jucatul de-a v-ati ascunselea printre camasi si costumul meu cel bun.Iesi te rog frumos afara, o sa iti fac un ceai de anason si o sa te bagi in pat.O sa iti citesc dintr-o carte si o sa te mangai cum iti place tie.
Niciun raspuns.
-Darida,tipa barbatul de data aceasta , nu te mai comporta ca o copila,este de ajuns ca sunt si eu unul !Nu putem fi doi...
Ultimul gand a fost spus cumva meditativ,cu vocea scazand de la o tonalitate inalta pana la una foarte joasa, ca un gand ce trebuia tinut pentru sine,ca un pian neacordat care a clacat facand un zgomot nepotrivit.
Atunci usa sifonierului s-a deschis incetisor iar cand impricinata a dat sa iasa afara, impreuna cu ea au iesit si o gramada de umerase, vinovate  de zgomotul produs anterior, zgomot ce la randul sau a scos din gatul fetei strigatul de durere.Dintre camasi,tricouri si o pereche de manusi de mohair galbene, a iesit un picior cu o gamba frumos sculptata, ca o cascada ce cade de la inaltime.Din inaltimea piciorului lung, se continua un trup slab, ca apoi sa iasa la iveala doi ochi mari si mirati, patrunsi de tipatul neasteptat al celui care isi pierduse rabdarea.
-Luc, nu poti intelege...zise cu o voce suava pregatita parca sa verse lacrimi pretioase capul ce aproape iesise cu totul acum din sifonier. Daca o sa incerc sa iti explic nu o sa intelegi din nou...Stii bine ca am mai incercat, ma crezi nebuna, ma imbii cu ceai de anason si imi citesti din "Negru pe alb" pana adorm.Nu mai putem continua asa,trebuie sa ma ajuti.Cand o sa intelegi?
-Pune-ma la incercare! Hai, curaj, spuse cel ce statea acum cu mainile incrucisate la piept, cu o privire ce  parca spunea: sa o vad si pe asta!
Atunci Darida iesi cu totul si dezvalui un chip de copila,chip ce stralucea ca o luna plina in lumina slaba a incaperii.Avea parul bogat, lung si saten,lins pe langa forma ovaloida a fetei.Parea fragila si puternica in acelasi timp. Era complet dezbracata dar isi proteja cu mainile sanii inca neimpliniti, formand astfel cu palmele doua cupe ce se uneau in varful degetului inelar.
-Stateam in pat, eram pregatita sa adorm cand de-o data elefantii de pe perete au inceput sa se apropie de mine,incepu ea sa explice patrunsa de situatia traita. Te asteptam pe tine sa vii in pat dar mi-ai spus ca inca ai treaba in camera obscura.M-am gandit sa nu te deranjez, asa ca mi-am pus o poveste la pick-up si am incercat sa ma relaxez. Ei continuau insa sa se apropie...Elefantii. Vreau sa schimbam veioza asta nenorocita, tipa atunci si ea pentru intaia data, la fel de neasteptat cum facuse Luc cu putin timp in urma.
-Ti-am spus ca iei totul mult prea in serios, ti-am spus sa nu mai mananci atatea bomboane din alea dubioase primite de la sora-ta cu nu stiu ce uleiuri aromatice indiene.
-Vrei sa dai vina pe niste bomboane?
-Nu, vreau sa taci odata, sa pui ceva pe tine si sa vii in pat.
Barbatul a inaintat spre ea si a luat-o ocrotitor in brate,acoperindu-i trupul cu un cearceaf cazut si el pe podea odata cu iesirea fetei din sifonier. Darida arata acum ca un inger nebun cazut din rai , gandi el.
O aseza in pat, purtand trupul acela firav dar puternic pe bratele sale ce se luptau cu dragoni. Infasurata in cearceaful alb care nu se deosebea de lenjeria alba a patului, Darida a adormit cat ai sopti silabisit "inger''.Luc s-a asezat si el mai apoi langa ea, impletindu-i parul in multe cozi, caci nu se putea lasa furat de somn.Se gandea la mamutii aceia...
Daca Darida avea dreptate  ? A doua zi urma sa ii faca pe plac si sa duca lampa in debara, sau poate chiar in camera obscura. Pe el nu in deranja cu siguranta cat timp developa fotografii sa il acompanieze un vechi chilipir cumparat dintr-un targ de vechituri. De vechituri...Aceste doua cuvinte ii mai rasunara in minte pret de cateva clipe, disparand apoi ca ridurile furate de pasarile calatoare.
Inchise apoi ochii, o cauta pe nebuna lui sotie in pat si cand o gasi, o cuprinse cu bratele sale puternice, tragando aproape, mai aproape.Nu stia daca o iubea, dar era cu siguranta fiinta de pe pamantul acesta pentru care ar fi facut orice.
Se ridica din pat sa stinga veioza ce inca mai arunca proiectiile ce erau pricina halucinatiilor Daridei, cand a vazut alaturi de cele doisprazece carti cutia cu bomboane cu arome indiene. Cat de rele puteau fi acestea...?Intinse mana spre ele si apuca una. Avea forma de melc si era invelita intr-un staniol transparent. Inlatura ambalajul ce il lasa sa cada pe podea si savura gustul intens. Avea gust puternic de nuca de cocos.Brusc, i se paru ca aude ceva.Intoarse spatele si...atunci a crezut ca vederea ii joaca feste. In spatele tabliei patului lor, se aflau acum patru usi, nu trei ca inainte! Pana sa apuce a se gandi la faptul ca acum trebuia pe buna dreptate sa ii interzica sotiei sale sa mai manance bomboane, sau ca trebuia sa le incerce si el mai din vreme, cineva batu la cea de a patra usa...


Am vrut sa vad cum as scrie si ce as scrie la ora 00:30 noaptea cu o stare de spirit ...nu stiu, voi sa ghiciti.
Si asa as scrie.
Imi place la nebunie ca am decizia totala asupra detaliilor, asupra a ceea ce dau viata prin cuvinte.Eu am ales ca manusa sa fie galbena pentru ca mi-o si imaginam in acel moment,am facut sa cada un ambalaj de bomboana transparent dar putea fi la fel de bine violet.Puterea cuvantului! Nu am niciun titlu. Am facut asta  ca sa ma relaxez...
Ca sa pot merge acum sa dorm linistita.
Thank's to God ca nu am veioze cu mamuti prin preajma!

Sentimente pe gratis

Sunt fericita atunci cand oamenii din jurul meu se comporta hilar, dubios si copilaresc. Imi place sa ii analizez si sa vad in ei acei copii carora inca le este frica de bau-bau, care alearga desculti pe ulite vara si au zahar caramelizat in coltul gurii. Aproape in fiecare zi in oamenii ce i-am cunoscut in ultima vreme am vazut un copil nebun care refuza sa creasca.Desigur, ei nu ar vrea sa afle ca gandesc asta.Poate o sa nege, dar pe mine nimeni nu ma poate impiedica sa gandesc ce vreau.Stiu insa si cativa oameni care nu o sa aiba nimic impotriva...
Sunt fericita din nou si asta in mare parte tot datorita oamenilor din jurul meu.
Sunt acea persoana care se poate ''ferici'' la vazul unui fluture, a unei prajituri glazurate, un schimb de priviri fugare in autobuz ce au smuls un zambet. Dar oamenii...sunt aceia care scot din tine la suprafata dorul nebun de a alerga pe ulite, de a simti gustul dulce in coltul gurii, de a te murdari ca un copil ce sare in balti si aduna melci dupa ploaie.
A fost Mos Nicoale si mi-am spus ca anul acesta chiar departe fiind de casa, nu am cum sa nu imi pun cizmele frumos lustruite la usa. Si bineinteles ca Mosul a venit negresit iar asta datorita nebuniei prietenei mele si a mea de a ne face cadouri reciproc. Ce poate fi mai frumos intr-o dimineata in care te trezesti dupa 3 ore de somn sa mergi in graba  la facultate, decat sa gasesti un sirag de margele de perle albe in sosonii tai osteniti ? Multumesc Santa, multumesc tuturor celor care ma fac sa zambesc fara sa ceara nimic in schimb, tuturor celor care imi ofera sentimente frumoase neconditionat- pe gratis.

Ce se asteapta ca le pot da inapoi?

M-a intrebat de curand un prieten de ce scriu pe blog.De ce fac public ce gandesc.M-a incurcat intrebarea lui-a fost pentru prima data cand mi se adresa o asa ''indrazneala''. As vrea sa ii raspund acum ca scriu pentru ca vreau si eu sa ofer ceva. Pe gratis.Pentru ca si eu primesc de la altii.Si toti avem nevoie chiar daca nu recunoastem de zambete dulci in coltul gurii.
Pestisor ma face uneori sa imi ling prea des buzele pentru a gusta dulceata zambetelor, Santa a fost un motiv de zambet intr-o zi grea cu primul coursework submis.
 Necunoscutii intalniti in autobuz ma fac sa dansez prin casa, persoanele care se uita fugar dincolo de filele unei carti la fel. Iau ceva de la toti cei pe care ii analizez.O iau razna cand vad ca mi se acorda atentie.Da, imi place sa fiu rasfatata. Acum altcineva m-ar putea intreba din nou: ''de ce ai facut public faptul ca esti o rasfatata, ce ai vrea sa demonstrezi cu asta?''
Raspuns: nimic, pur si simplu ma astept ca sa ii ramana cuiva involuntar in minte.Sa isi aduca la fel de spontan aminte candva si sa ma faca sa ma fericesc. Si atunci, altadata , o sa ofer si eu ceva in schimb.

Acesta este un lant al sentimentelor pe gratis.

Oare de cate ori am dat si noi ceva la schimb fara sa stim?

Vitamine pentru suflet

Copacii au o coroana de parca ar fi creiere.Ramurile sunt nervurii care s-au ancorat adanc in pamant,sug seva milenara.Se hranesc cu petrol, apa termala, minerale, carbuni, roci, paie, sare, rame si reziduuri .Din cand in cand, cate o cartita oarba le gadila orgoliul. Iar atunci vantul incepe sa bata iar ei se clatina falnici si mandri.Sa existe un complot intre cartite si vant?
Nu stiu cum de nu ingheata albatrosii astia.Zapada ninge in continuu iar ei se incapataneaza sa zboare, atingand din cand in cand marea cu aripile ca si cum ar vrea sa o mangaie pe crestetul carunt.A fost pentru prima data cand am vazut marea iarna,avand valurile tivite de nea.La doua noaptea albatrosii nu dormeau, ci zburau in continuare neosteniti.Era ca si cum ma asteptam ca din secunda in secunda sa le inghete aripile si sa ramana nemiscati in zbor,impietriti, picturi ''cerestre'' pe fasia intunecata ce duce spre infinit.
Am mers pe nisipul nins pana aproape de mare si am alergat repede de mai multe ori ca valurile sa nu ma prinda de picioare.Departe,aglomerari de luminite galbene si rosii.Vapoarele stateau de straja in larg, tragandu-si si ele seva lor milenara.Erau cel mai probabil platforme petroliere,doar este Marea Nordului. Lor cine le mai gadila prova?Ce peste balon sau stilou sau alga verde,rosie,albastra are complot cu vantul?
Ce singure trebuie sa fie platformele petroliere...
De fiecare data cand se apropie ziua mea de nastere sunt fastacita si confuza.Eu nu stiu cum sa ma comport de ziua mea.Ce trebuie sa fac?Ce raspuns se da la "La multi ani!''? Multumesc? Multumesc ca ai observat ca am imbatranit...
Mai sunt doua de zile pana la varsta cea Rotunda-prima de pana acum. Mi-am spus ca primul lucru ce o sa il fac in dimineata aia o sa fie sa stau numai eu cu mine.O sa merg intr-una din cafenelele acelea sofisticate,o sa comand o cana mare de capucino si multe prajiturele.O sa simt ca toate privirile aruncate asupra mea stiu ca am ceva de sarbatorit.
O sa ma simt speciala ca imi permit sau dau numarul acela de lire rostite amabil de o domnisoara zambareata.Si ea a imbatranit...
Pana atunci, o sa iau vitamine pentru suflet.
Intre o pauza de report si courseworkuri o sa dau o funga pana la mare.
O sa privesc copacii.
O sa ma iau la intrecere cu albatrosii...

Masuri

Toate fetele vor o talie de viespe, nu de gainusa de Mai.

Responsabilitati

Beau ceai de eucalipt,mananc portocale si fac foarte des baie. Cand am ceva de facut si nu imi face placere sa fac acel lucru, incerc sa aman cu cat mai mult posibil Momentul. Iar pentru asta cel mai des ma trezesc ca mananc in prostie. Cladesc in jurul meu un zid din ciocolata,cereale,cipsuri,popcorn si bomboane.Sunt ca un fel de Rapunzel care in loc sa vrea sa evadeze din turnul ei, se baricadeaza acolo de bunavoie.Slava domnului insa ca nu am si parul ca o funie...
Pe masura ce simt ca artileria ma ameninta, cladesc la loc zidul stricat facand cativa pasi pana la bucatarie.Rapunzel avea oare si ea astfel de accese?
Acum am de facut un report si nu pot intelege de ce nu am pornire-ideea este una chiar foarte frumoasa,care necesita creativitate si inspiratie.Ar trebui sa imi imaginez ca am o mica companie de publicitate si lansez pe piata o revista ce trebuie sa fie un produs unic si fara prea multa concurenta.Sa analizez piata sa vad posibilii competitori si sa descriu revista.
De ce atunci fac atat de des baie?Ca sa scap de responsabilitati am nevoie de scuze.Si cum cosul de gunoi nu se umple de la sine ca sa il duc la gaura mancatoare de rebuturi( recunosc ca as fi in stare sa rup dintr-un caiet mare file pe care sa scriu idiotenii, sa constat asta si sa ''consider'' ca trebuie sa le arunc urgent si iremediabil), fac baie des. Si atunci este genul acela de baie luuunga,in care stai sa folosesti pe rand fiecare din tuburile frumos mirositoare.
Macar am ideea - o sa fie o revista pentru fiecare sezon, ca un fel de ''indrumar'' pentru acea perioada a anului cu tot ce poti face in fiecare anotimp.Bineinteles, acum o sa fie vorba de o Winter Edition.
Cred ca incet-incet inamicul o sa bata in retragere iar zidul meu fortificat o sa se darame de la sine, salvandu-ma astfel de niste inamici.Intotdeauna sunt unii care o sa iti ramana  in continuare dusmani, iar in cazul meu acestia sunt ''caloriile'' razboinice.
Presimt ca o sa imi gasesc o alta activitate zilele astea cat lucrez la report- o sa stau si o sa scriu pe blog.Astfel o sa am o activitate placuta,care necesita o scuza,care nu ingrasa si care nu ma uda. Oare Rapunzel era o grasa cat un un butoi si uda ca o muratura nestoarsa?Nu stiu ce bad habits avea aceasta in incercarea sa disperata de eliberare,dar o compatimesc pe Rapunzel. Deee...daca atunci nu exista tehnologia!

Gigant pe creier

Majoritatea oamenilor au un pitic pe creier sau mai multi, in functie de gravitatea situatiei. Eu am un gigant.Am vrut sa am un rinocer pe care l-as fi alintat chiar,spunandu-i simplu Rino. Dar m-am razgandit rapid. Ma gandesc la contrastul intre pitic si urias. Asadar ''piticul'' meu este gigant.Sau nu,mai bine spus GIGANT.Sau nu,mai bine scris GIGANT, ca nu ma puteti auzi chiar daca pronunt.
Acest gigant imi spune mie ca s-a plictisit sa intre in bucatarie si sa fie frig,s-a plictisit ca posesoarea lui sa fie singura care apasa butonul de la calorifer care magic scuipa caldura.Caminele primitoare si calduroase sunt incazlite de precipitatiile salivoase ale unui calorifer? Poate colegele de flat se auto pedepsesc, supunandu-se la frig,nu? M-am plictisit sa vad pe masa ananasul acela mare si burtos caruia ii atarna din ureche un pierce la moda pe care scrie: ''1 £''. Daca il mai vad acolo si in urmatoarele doua zile, il injunghii cu cutitul si aduc altul in loc!De mult doream sa fac ceva de genul asta-ma trimite cu gandul la filmul acela pe care il stim cu totii, in care ginerele vopseste o pisica oarecare pentru a il face pe socrul sau sa creada ca aceea este pisica ''originala''.
Gigantul meu isi pierde deasemenea rabdarea atunci cand trebuie sa stea sa curete de scame dryerul inainte sa bag haine la uscat.De unde atatea scame pe lumea asta?De parca toate tampeniile pe care oamenii le scot pe gura ar fi scame,atunci as intelege...
De ce nu are nimeni bunavointa sa puna bani in nefericitul ala de castron turcoaz ce l-am pus pe masa in bucatarie alaturi de mesajul: ''Please give 1.50 £, our mailbox key it's lost and in order to receive another one we are going to be charged!''. Eu de ce as plati 4  £ pentru manerul rup la cuptor de tipa care s-a auto caracterizat ''sunt o vaca lenesa si nespalata''? Pai tocmai de aceea nu platesc, gigantul meu este enervat si iritat. Dar stiu exact antitodul pentru asta... Am presimtirea ca un ananas burtos o sa fie injunghiat! Iar maine o sa scot plicurile primite in casuta postala cu o rigla. Iar voi toti,incetati din a vorbi baliverne- hainele mele sunt pline de scame dupa ce le scot din dryer. Solved.
Rezultatul?
I have a happy GIANT on my brian!

Nemarginire

     Mainile ii inghetasera iar esarfa vaporoasa de la gat era deja nefolositoare-varful nasului rosu incerca cu inversunare sa gaseasca un adapost,numai ochii ramanand afara.A lasat autobuzul numarul 2 sa treaca pe langa ea ca si cum acesta nu era acela ce urma sa o duca la facultate.A oprit cu acelasi scartait de roti iar oamenii au incep pe rand sa urce,scapand de frigul ce iti patrundea adanc in oase si minte.Ea s-a retras intr-o parte si astfel nimeni nu a mai invitat-o politicos ca altadata cand se aseza la rand: ''After you,miss!''
Si-a asezat pe banca de asteptare din statie cafeaua ce o lua cu ea in fiecare dimineata in cana ei calatoare izolata termic,s-a uitat in departare,apoi in jurul ei,ca mai apoi gandurile sa ii fuga mult mai departe decat privirea ce a aruncat-o prima data si a intalnit un obstacol-masinile,cladirile,alti oameni...Ecranul cu afisaj electric rosu nu indica nici un autobuz la ''orizont'' ci numai vesnicul mesaj format din patrate pixelate cu litere aranjate parca la aceeasi distanta: Aberdeen is our city-keep it clean and beautiful!
In timp ce mainile prindeau culoare incalzindu-se pe cana de cafea, a aparut si autobuzul. Odata ce a pasit in acesta povestea s-a repetat : cu o privire cuprinse intreg spatiul scrutand ''orizontul''|-limitat-|si privirea-i parca de soim care in loc sa fie gata de atac si sa se arunce asupra prazii, a tintit un loc liber pe scaun langa geam.
Tipul din spate a tras intr-o parte geanta ce ocupa locul de langa el,parca invitand-o sa ia loc.Dar nu,ea avea nevoie sa fie singura,sa se desfasoare.Cafeaua se terminase, asa ca a scos cu un gest firesc din geanta una din plasele acelea ce ti le dau gratis de la Morrisons cand faci cumparaturi si a impachetat cana de cafea lipicioasa ce ameninta sa pateze interiorul gentii.Si-a asezat cartea pe genunchi,a luat o muscatura dintr-un mar cu gust otravitor si a inceput sa dea pagina dupa pagina,cufundandu-se in lectura - parca,parca acum orizontul incepea sa fie nemarginit-\\\\\\\\\\\\//////////////...-.
Cand in sfarsit autobuzul a oprit in fata facultatii,ea nici nu observase.Intarziase deja zece minute, asa ca a varat intre filele cartii ''Cer sub Lupa'' scrisa de prietena ei mult prea complexa(care si ea acum era probabil in cautarea nemarginirii), semnul de carte oferit de un alt vechi si complex prieten-care fara dar si poate era si el in cautarea nemarginirii, ce infatisa in nuante aramii o minunata toamna Oxford-iana...Autumn from South Park,asa cum scria pe spate, insa ea s-a gandit rapid ca aceea este toamna ei.
Mai apoi,a realizat ca aceasta este una din diminetile ei bune,ca atunci cand te trezesti in ambianta binecunoscutul cliseu:soare pe fereastra,ciripit de pasarele,miros de cafea intrand pe sub usa?
Ora de Visual Culture era amanata, deoarece au facut cu o saptamana in urma o alta activitate ce i-a scutit de acest tutorial matinal-o expozitie ciudata la centrul de arta si cultura vizuala pe tema democratiei, unde nu au vazut nimic altceva decat multe proiectii pe zidurile reci si alte multe casti atarnand din tavan ce te invitau sa asculti niste cuvinte vorbite parca intr-o limba straina.Si mai bine- si asa venise cu tema nefacuta...
Acum avea in fata o intreaga zi la dispozitia ei ce urma a se prelungi cu ziua de dupa in care era mereu libera.

Si cand te gandesti ca perdelele erau trase de dimineata si nicio raza de soare nu ii gadilase genele adormite,pasarelele erau de mult inghetate ca sa mai poata canta iar singurul lucru care intrase pe sub usa ei in acea dimineata a fost zgomotul-la propriu, muzicii rock ce venea din apartamentul vecin.

Am ajuns sa o traiesc si pe asta

Nu stiu de ce,dar eu pe langa faptul ca in cele mai multe cazuri atunci cand incep sa scriu nu stiu sigur ce o sa spun si mai ales cum o sa termin ce am inceput,nu stiu nici ce titlu o sa aiba articolul meu-asta in niciunul din cazuri,nici atunci cand stiu de la bun inceput ce o sa scriu. ''Am ajuns sa o traiesc si pe asta'' a fost o chestie random care mi-a venit in minte,ca sa nu mai mentionez faptul ca acum sunt intr-una din acele situatii critice in care habar nu am ce vreau sa spun.Cat de jalnic...Nu,nu referitor la nehotararile mele.Cat de jalnic esta ca am ajuns sa nu mai pot asocia niciun gust cu Romania. Am vazut pe la scotieni tot felul de minunatii culinare,de la alimente la care ma uit inca mult si bine fara sa stiu ce sunt pana la cele mai banale insa in cele mai strange combinatii.Astazi am mancat pentru prima oara marshmallows!Colegele de clasa,native fiind din Scotia erau socate de una ca asta-probabil toata copilaria lor au fost dopate cu aceste bezele moi,poate era ca halvita la noi sau ca turta dulce Bobita,cine stie...Da,am mancat si mi-au placut!Erau in cladirea facultatii cateva standuri cu prajituri foarte aratoase puse la vanzare de niste tipe-strangeau bani prin ''bakery raising funds'' pentru Erasmus ,asa scria.Se practica foarte mult treaba asta-faci prajituri si le vinzi apoi la un pret rezonabil incercand astfel sa strangi bani pentru diverse cauze.Cand am vazut Erasmus am ramas surprinsa deoarece aici foarte putini studenti au auzit de aceasta bursa despre care la noi stie toata lumea.Coordonatoarea pe exchange Erasmus a spus ca da,intr-adevar,scotienii nu isi doresc sa plece deoarece le este frica!Ca ei nu stiu alta limba inafara de engleza si se tem de nou in general.Oricum,trecand peste asta...Ziceam ca tipele strangeau bani pentru Erasmus si m-am dus la standul lor sa intreb pentru ce anume mai exact.Am fost a doua oara surprinsa atunci cand au spus senine:''well,we really need money to go with Erasmus and we are trying now to pay our airplaine tickets selling cookies...''.Ok...deja procesam:adica atunci cand o sa vreau si eu sa plec cu Erasmus,imi trantesc o ''taraba'' aici ,fac acasa niste prajituri si altii vin si le cumpara ca sa am eu bani de plecat cu Erasmus...Cool! Imi imaginez ca nu au cum sa faca cine stie cati bani, insa faptul in sine,ca nimeni nu zicea nimic si ca personalul facultatii si-a dat acordul pentru asta- iar studentii chiar cumparau de la ele, mi s-a parut un concept interesant.Aceea marshmallow pe care am mancat-o,a fost cumparata de la ele-tocmai ce am contribuit cu 10 pence la ''biletul de avion''.
Flat party-uri peste flat party-uri, Halloweenul bate la usa si eu bat apropouri indecente.Cui?Vecinului de sub mine.Cum?Batandu-i in codul morse la 2 noaptea in perete :''Da si tu muzica aia odata mai incet!''
Si da,stiu! Spuneam la inceput ca nu mai pot asocia niciun gust de aici cu Romania.Sau mai degraba, pot spune ca am ajuns sa o traiesc si pe asta: Romania are gust de salam cu mustar! Da,am ajuns sa ma simt ca acasa atunci cand bag romaneste si  zdravan in borcanul cu mustar felia de cooked ham.Ce gust...ce gust ca acasa!Cine ar fi crezut vreo data?Daca este ceva ce ma trimite cu gandul la Romania in materie de alint al papilelor gustative,atunci acel lucru este fara indoiala aceasta combinatie. Poate pentru ca este una universala.Mustarul este cam la fel peste tot.Ce norocoasa sunt,asa ma pot simti ca acasa oriunde!Merg in China si m-am saturat de bambus si orez,ia felia cu salam!Singapore si nu mai vrei lapte de nuca de cocos?Inmoaie in mustar!Oooo maann...sper ca au mustar in Borneo! Never say never...just look at me: Am ajuns sa o traiesc si pe asta !

Student intr-o lume de nebuni

Ca student in strainatate te confrunti cu o gramada de probleme.Auzeam asta,acum o simt pe propria piele.Sau mai degraba'' o gramada'' isi pierde sensul si pare a capata un inteles de ''cateva'', ''maruntisuri'', o gramada e deja piece of cake sau ''a wee'' cum zic scotienii-adica ceva foarte mic.O gramada de probleme suna prea putin...
Numele meu mi-a cauzat probleme pana acum.Stiu,suna foarte interesant.Recunosc ca am avut o clipa in care mi-a trecut prin minte cum as rezolva problema mai repede:sa continui sa ma chinui sau...sa imi schimb numele?Cat de greu trebuie sa fie si cat de mult sa dureze?Deja ma gandeam ca daca nu dureaza mult,ce motive sa le dau ca vreau sa fac asta ca sa nu ma creada vreo criminala in serie ce dorea sa isi piarda identitatea?Da,pana aici am ajuns.Cum asa?Uite.
Ca sa fiu si eu in rand cu lumea trebuia sa imi fac cont in banca la o banca din Scotia.Pentru asta este necesara o scrisoare de la facultate ce atesta ca esti student la ei si ca ai locuinta.Ma numesc Stanica Elena Daniela,incantata:)! Problema a fost ca prima data pe scrisoare numele aparea Stanica Daniela Elena,persoana in cauza fiind nimeni altcineva decat...eu, bineinteles.Numai ca doamna draguta ce mi-a facut appointmentul la banca a zis ca nu se poate face contul deoarece numele trebuie sa apara ca in pasaport.In pasaport,intr-adevar,numele meu era ordonat altfel:Stanica Elena Daniela. Imi reprogramez banca,o alta intalnire peste o saptamana,alta scrisoare de la facultate.Cand vine data sa merg...surpriza!Numele meu nu era scris bine.A realizat acum ca ar trebui sa imi spuna ca da,asa apare in pasaport dar de acum incolo ar trebui sa imi pun numele de familie la sfarsit...ca asa se practica pe la ei.O alta programare,o alta saptamana amanata...Asadar: nice to meet you again,my name is Elena Daniela Stanica:)!
Oamenii astia au toate lucrurile pe dos si da...acum intr-un final am un si un cont in banca.
Ce mi se pare ciudat?Pai de la cum se trage apa la toaleta pana la politica lor cu saltelele de pat rezistente la foc.Charity-urile sunt aici un fel de Second Hand-uri unde oamenii aduc lucrurile ce nu le mai doresc insa principiul este putin diferit.Fiecare charity lupta/sustine o cauza anume:children's care, cats protection,heart foundation,etc.Si banii obtinuti din vanzarea produselor aduse se duc spre casele respective de sustinere a unei cauze.Aici un prieten a donat o saltea.Avea si omul o saltea ce nu ii mai trebuiasi s-a gandit sa o duca la charity.Aici l-au pus sa verifice pe ea daca are o eticheta ce atesta rezistenta la foc.A verificat,a gasit eticheta,i-a anuntat iar ei au spus ca o sa vina dupa ea .Cand au venit,el nu era acasa dar salteaua era.Au lasat un bilet pe ea pe care scria:ne pare rau ca nu am luat salteaua,pe eticheta aparea intr-adevar rezistenta la foc dar nu si aprobarea acestui fapt de catre legea ''12100 bla bla'' de la organizatia nationala a saltelelor care sa confirme asta.Adica...ce il interesa pe responsabilul cu aducerea obiectelor donate daca salteaua era sau nu conform cu standardele legale?In loc sa zica multumesc ca omul dona o saltea,statea sa o caute de etichete,lucru ce cumparatorul ar trebui sa il faca daca este interesat.Take away that freaking mattress for God sake, it's for free!
Iar apa calda si apa rece nu curg pe acelasi robinet.Sunt doua-unul pentru apa calda,unul pentru rece,fiecare cu ''invartelnita'' lui.Daca vrei calda,te frigi.Daca vrei rece,ingheti.Descurca-te!
Stand la camin,ma mai confrunt din cand in cand si cu o alta gama de ''wee problems''.Una din ele ar fi aceea ca avem camerele dotate cu senzori de fum care se declanseaza de la orice miroase a incins.Daca se declanseaza,porneste alarma.Daca porneste alarma,se da stare generala de incendiu,tipa urlatoarea in tot caminu si uite asa frumos si ordonat:evacuareeeeeea! Asa te mai trezesti pe la 2 dimineata ca iesi in curtea caminului in pijamale ca una si-a lasat placa de intins paru pe covor si s-a parjolit,ca alta si-a prajit parul cu feonul sau...ca tipa de la camera 421(ma intreb cine o sta acolo...:D) si-a uitat bluza pe calorifer.Da,recunosc,si eu am evacuat caminul.Pana la urma te obisnuiesti si devine distractiv.Un motiv de barfa sa vezi:care ce a mai prajit?Wednesday la ora 12 se stie:exercitiu de alarma.Este singura data cand daca te prinde la dus, nu te alarmezi sa iesi afara cat de repede poti.
Acum cateva zile mi s-a stricat caloriferul din camera ce dadea caldura...Si fiind si racita,nu se potriveau lucrurile intr-o asa combinatie.Ma gandeam sa sun la Maintenance sa vina si sa imi rezolve problema in timp ce mi-a venit si stralucita idee de a suna si la medic sa ii spun ca sunt racita si sa imi fac o programare.Si asa fara sa imi dau seama, cu gandul la amandoua, innimeresc numarul medicului crezand ca e Maintenance-ul si incep eu sa ii explic serioasa si patrunsa  problema mea: you see,my heating is broken in my room and I am freezing...I really have to solve this cause I am so sick now,I have a terrible throat-ache...Intamplarea a fost ca se legau detaliile.Si eu incercam sa ii exploc doctorului crezand ca e instalatorul ca s-a stricat caloriferul,ca inghet si  ca am racit si saracul medic nu stia ce sfaturi sa imi mai dea si sa ma potoleasca odata cu caloriferul ala ca bineinteles ca nu asta il interesa pe el,sfatuindu-ma in schimb sa iau niste pastile pana imi poate face o programare.Mi-a spus ca tocmai ce o sa ma treaca si pe mine pe lista de asteptare...Eu...foc si para!Cum adica sa ma puna pe lista de asteptare a caloriferelor stricate?De parca eram pe lista sa primesc un organ-ar fi fost mai potrivita situatia...:DIncercam enervata sa ii spun ca e o urgenta!El imi spunea mie in schimb ca nu e asa urgent daca iti curge nasul si ai rosu in gat,ca mai poti rezista un pic.Eu credeam ca deja isi bate joc de o sarmana racita...Cata neseriozitate imi ziceam...Eu sa le spun:I want to solve it now,I am freezing! Ei sa imi raspunda:try to put some extra clothes on you. Asa am vorbit eu cu medicul crezand ca vorbesc cu instalatorul intr-o situatie in care totul se lega,caci eram racita.Pana ce intr-un final mi-a spus: ''medicul pune inainte cazurile cu accidente sau probleme de inima,nu racelile!Ai avut pana acum vreun preinfarct cumva?''Mi-am cerut scuze si am ''consultat'' intr-un final instalatorul in ceea ce privea problema mea de...caldura.Corporala.

Fac insa fata cu brio si ma declar o fericita studenta intr-o lume de nebuni :) .

A scrie sau a nu scrie-that's the question!

 Atunci cand scriu am un motiv sa fac asta.Nu pot scrie asa...fara sa fii fost influentata de ceva,fara sa imi fi venit vreo idee in urma unui film,a unei dezbateri sau a unui fapt concret vazut pe strada.De ce scriu uneori iar alteori prefar sa ''tac''?
Vorbeam de curand cu un prieten caruia ii spuneam ca eu scriu de cele mai multe ori pentru a vedea pana unde poate ajunge imaginatia mea-to see my limits sau in orice caz,deoarece am nevoie de relaxare iar aceasta o pot obtine prin scris.Prietenul meu o numea refulare,el scria pentru a se descotorosi de anumite stari,eu o numesc delectare.
Acum scriu si acest lucru ma delecteaza chiar daca nu insir o poveste fantastica despre zmeoaice si alte personaje mistice create cu ajutorul neastamparatei- permiteti-mi sa v-o prezint pe-Inalta Majestatea Sa Imaginatia !
Daca nu am mai scris in ultima vreme asta sa insemne oare ca am trecut printr-o perioada in care am fost cam stresata? Zic asta deoarece scrisul fiind cel care ma relaxeaza, eu renuntand la aceasta metoda de detasare sa fii stat eu incordata? Nu cred,ceea ce ma trimite cu gandul la faptul ca nu scriu numai pentru a ma relaxa.Din ce alte motive oare o mai fac atunci?Poate ca si eu am ceva de refulat!Exact... :
m-am saturat de tara asta
de stirile proaste de scandal vazute la televizor si de can-canuiala de zi cu zi
mi s-a luat sa vad atatia oameni cu mana intinsa
nu mai vreau ganguri si stradute laturalnice care sa miroasa a urina!
Vreau sa am dreptul sa tip pentru tot ceea ce vad in jur si nu imi place. Si daca trebuie sa respect programul de liniste al blocului si sa imi asum cei sapte ani de acasa si nu pot face asta,macar in scris dati-mi voie sa o fac:
AAAAAAAAAAAAaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Fiu...asa mai vii de acasa,asta da refulare! :)
Si asa am afla si acest lucru...Da,scrisul ajuta si la exprimarea tuturor framantarilor.Si la relaxare. Sa fii fost eu in ultima perioada o tipa ce a tinut in ea toate mizeriile,care a ''tacut'' chitic si care nu s-a relaxat o secunda? Nu. Asta pentru ca pot trai in pace si linistita si fara sa scriu.Asa ca de fiecare data cand ma simt putin incordata sau cand vecinul misterios a lasat din nou cainele sa intre in casa scarii si a mai si plouat in ziua aceea si pute zdravan a potaie uda, iau un loc pe fotoliu,duc mana la tample,imi fac ochii mici in semn de concentrare si ma intreb: sa scriu...sau sa nu scriu?
Uneori nu scriu,dar  iau in schimb o bomboana de ciocolata si imi trece.Mereu exista un antidot.
Alteori iau o foaie de hartie si incep:AaaaaaaaaaaaAAAAAAAAAAAAAAAaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Iar alteori scriu :).

So...what what the question?

Blind Poem- deep from my heart

I have touched an elephant wing
and then a long field of teddy bears appeard on my mind screen.

a lot of sun cream is tempting me to lick it from the cookie-muffin.

I belive in squares and in their power
Sailor-Moon is stronger than my fluffy-tiny-sweetie coloured knife for killing boys wearing on them just a towel.
I don't know why drangonflies don't bite
but I still belive in round potatoes and their magic power!

My triptic paint- Broken balley dance.

I have painted today... I'm not good at doing this but I really enjoy it and makes me feel like I'm having a little bit of ''something'' from an artist.
Maybe I'm already becoming one...:)

How to save a life

You take one piece of soul.








You tickle it with the tip of your fingers while you are saying loud some stories about butterfiles,turtles, japanese faraway kindoms and other bedtime stories.
You whisper some sweet words on it when suddenly you kiss it ; but this time with the ''tip'' of your lips.
You sing and play and cry and wonder and smile and trust with it for a couple of months.
You wish to live in peace and joy and happiness with it for a couple of years.
You promise to never be apart and start to paint and create some special origami games made from your own soul ''paper'' and give it to the other one.
 You start to reinvent yourself taking into consideration the others worries and learn how to draw together the story ot the ''Two Souls'' writed by one soul only.
You have to misunderstand some things and run away sad and come back after a while chersihing like never before your Soul.
You dream with four eyes and plan the unknown future cause you don't know how is looking like but you are young and full of hopes.
You put all this together and the result is nothing more or less than a Life lived together a couple of months.
You then ruin the dreams and yell the words that were whispers a time ago.You stop to wish,to promise,to reinvet,even to misunderstand, because now everything is called Past.

But you give the other Soul freedom...
And every human being can enjoy this feeling.
And each of all the planet souls can feel saved in this way.You love...and then set free.

This is how you can save a life...
http://www.youtube.com/watch?v=AhNv5NliOJk

About...Aberdeen? what's that?:d

Yeah...Stiu ca trebuia sa scriu despere Aberdeen mai demult,despre facultate,despre cum o sa fie,eu stiu ca trebuia sa fac asta insa parca tot amanam momentul.Dar iata ca a sosit timpul .Totul imi pare atat de ireal, incat cu toate ca o sa parasesc in curand tara pentru a merge pe meleagurile Regatului Unit al Marii Britanii eu parca m-as duce sa...nu stiu,sa bag un bilet la Bingo in tombola de la colt. Poate ca de asta am si  amanat:ca sa fiu eu mai intai sigura ca da,eu chiar o sa fac merg Acolo,chiar o sa fac Asta!Toate s-au intamplat pe rand asa cum trebuia si am devenit peste noapte studenta la Robert Gordon University, Media Studies Course si eu m-am prefacut ca nimic nu urmeaza sa fie altfel.Da,plec la facultate in Scotland! Stai,parca ar suna a o chestie diferita,hhmm...am de lucrat la asta!Dar uite ca iau ''masuri''- a aparut pe aici pe undeva si o ''ramificare'' de la acest blog catre ''A student in Aberdeen'',blogul ce o sa il tin din Septembrie de indata ce ajung acolo si incep sa cunosc orasul,oamenii,sa merg la facultate.I have a feeling that I'm going to looove Scotland! More than-crap!,I have to start and write in english:d.Blogul o sa fie totodata si suport pentru viitorii studenti ce intentioneaza sa vina la studii acolo dar si pentru sufletul meu-as I use to say... Pana ma decid eu insa sa scriu,uite ca o fac altii inaintea mea.Cum ar fi Andreea,colega de facultate:p.Ce nici nu stiam ca are un blog.Are un baby-blog si nici nu s-a ''nascut'' bine ca a si bolborosit ceva si despre mine.O sa dau un feed despre asta:
http://hurryupitsgettinlate.blogspot.com/2010/08/buddies.html
Da,da,eu sunt Daniela si in curand o sa scriu mai mult.Despre Aberdeen dar nu numai.Sper ca aerul de la Marea Nordului sa imi dea putin...avant.
Cat despre  Andreea,pot spune si eu la randul meu ca este o ghidusie de fata,cu un suflet foarte mare,sensibila dar indeajuns de puternica sa faca fata unor situatii dificile. See ya' in Aberdeen girl!

Time is ''beating''

...a Tic followed by a Tac.
Together, best friends: TicTac

About IASHINGTON International Conference

 Acum doua saptamani in urma ma intorceam de la Iasi cu trenul de 6 dimineata,franta de oboseala, pentru ca am petrecut toata noaptea pana spre dimineata nicaieri altudeva decat la IASHINGTON.Era petrecerea din ultima seara,de bun ramas.
Stiu ca mi-am promis mie ca acest post sa fii fost scris mai devreme insa da,recunosc,sunt o delasatoare.Parca cineva a zis vorba aia salvatoare ,,niciodata nu e prea tazriu''?.Multumesc,multumesc,uite ca acum scriu!:D
Este simplu.Cautam sa ma implic in diverse activitati si am dat si eu clik pe google in speranta ca o sa gasesc ceva.Dupa mai multe vizualizari a catorva evenimente plicticoase, am dat peste Iashington,o conferinta internationala organizata de binecunoscuta organizatie studenteasca Aiesec,activitate ce urma sa ma proiecteze 7 zile in Iasi.
A fost simplu.Am stat si oscilat cateva zile intre ba ma duc,ba nu ma duc,ca pana la urma sa aleg prima varianta(inspirata,ce sa mai!),Cosmina sa ma convinga si sa ma hotarasc subit,sa ajung in Iasi pentru prima oara pe data de 26 iulie,fara sa am habar exact unde o sa stau sau ce o sa fac.Stiam numai ca nu are cum sa nu fie frumos.De ce?Atmosfera descrisa era una incantatoare pentru orice tanar:urma sa se desfasoare totul impreuna cu o gramada de alti tineri studenti din alte tari cat si din Romania,toti voiosi si deschisi spre socializare.Buun...
Calatoria cu trenul a fost mai mult decat adorabila,am scris,m-am uitat pe geam,7 ore cat am facut de la Bucuresti la Iasi timpul a zburat.M-am imprietenit cu Missy(porecla ,,stewardului de serviciu de la bar pe tren''-dupa cum chiar domnul...Domnisoara s-a recomandat),m-am uitat la oamenii din jur si i-am analizat,am citit,mi-am pus o armata intreaga de soldatei la munca si astfel mi-am pus ordine in ganduri.
Cand am ajuns in Iasi m-a intampinat o gara mare si plina de oameni ca mai apoi sa fiu intampinata si de persoana ce ma temeam ca nu o sa se tina de cuvant:Cosmina,una din tipele ce se ocupa cu organizarea.Impreuna cu Nicoleta din Bucuresti care venise cu acelasi tren si eu habar nu am avut si Petra din Croatia, am fost condusi cu masina pana la caminele studentesti din Copou,o zona linistita situata langa parcul Copou.In drum spre camin cu gaturile intinse, incercam sa ne dam seama de ceva din minunatul oras Iasi .
Era asadar luni seara ,ora 19 iar eu ajungeam la caminul C3 daca imi aduc bine aminte, unde imi lasam lucrurile si fugeam spre corpul facultatiiAl.I.Cuza(unul modern,nu acela vechi,vechi) sa prind ultima activitate pe ziua respectiva- Get-to-know-each-other.
Echipa...Echipa noastra era formata din Fabrice din Germania,Tereza din Grecia,Lucia,Stefan,Eu:P,Ioana,Daniela si coordonatorul,Andrei parca se numea.Ne-am laudat fiecare care cu ce il pasioneaza si la ce se pricepe iar apoi am stabilit numele echipei.Da,foarte simplu,fara batai de cap si original:RGG'S. Oare de ce?Pai e clar raspunsul:pentru caeram in echipa romani,germani si greci.Shout-ul nostru?Simple as well:''Who are we?''-intrebau baietii,ca apoi sa raspundem pe rand:''Germans!'',''Greek's!'',''Romanians!''.Iar dupa again ''Who are we?'' ca raspunsul sa vina de la toti in cor:''Fucking Internationals!''Printre altele,aveam ca simbol al logoului nostru un vultur.Eagle.O sa vedeti dupa de ce.
La inceput eram mai timizi,inca nu se stiam bine,aveam motiv,insa dupa cateva zile de stat impreuna nu mai aveam probleme de socializare.Poate uneori am devenit prea...deschisi.
Serile la fel ca si in prima seara, ne adunam in fata caminului multi si stateam la palavre,care in ce limba apuca,uneori fiecare pe limba lui(mai rar,ca nu doream ca cei din jur sa nu inteleaga si sa se considere ca cine stie despre ce vorbesc unii despre altii ),asa ca engleza ramanea de baza.Mai o engleza de balta,mai o romano-engleza,cert este ca incepeau sa se lege relatii de prietenie frumoase si atata timp cat nu incomoda pe nimeni greselile de gramatica sau semnele de punctuatie in vorbire puse total aiurea,nu mai contau...Se fuma nargilea,se consuma bautura(nu numai de aia alcoolica,de toate felurile adica),se dansa si bineinteles...socializa.Dupa o oarecare ora tarzie in noapte vorbeai engleza ca romana,isi turuia gura fara oprire si puteai simti chiar ca nu mai stii sa vorbesti romana,nicidecum engleza.
A doau zi de dimineata a inceput programul de care 7 zile ne-am tinut cu totii-unii cu sfintenie unii mai putin,dar cert este ca la 7 si ceva dimineata trebuia sa fii in picioare ca la 8 sa prinzi micul dejun iar la 9 sa fim in oras la corpul facultatii unde aveau loc conferintele zilnice-track session-uri.Ne trezeau cei din organizare intr-un mod foarte delicat si finut...:cu bubuituri in usa si tipete pe hol de ;;Trezirea....!''.Iti era mai mare dragul sa incepi o noua zi in minunatul Iasi.Astfel in fiecare zi aveam de coborat un intreg drum,acela ce ducea spre Copou.Era destul de lung dar pentru mine cel putin a fost o placere sa il parcurg de fiecare data, dat fiind ca era cumva prin padure,de o parte si de alta fiind copaci-am vazut la verde in jurul meu cat am stat in Iasi...,socializand in timp ce coboram.Acesta era ceea ce s-ar putea numi  un fel de bonus, sa ne cunoastem mai bine.Si bine ne-a prins!
Au inceput conferintele...Trei pe zi cu coffe break-uri intre ele de o jumatate de ora sau cu pauza de masa de pranz,stateam la ele de drag.Speakeri internationali sau traineri bine pregatiti care iti captivau atentia si te faceau sa iesi dupa speech-ul lor plin de idei,in timpul track sessionurilor notam o gramada de chestii in agenda si ocazional,ma bucuram de prezenta lui ''Jacques''-asa s-a supranumit chiar el, care in majoritatea cazurilor se afla langa mine.
La sfarsitul zilei de marti a fost Garage Party la care fiecare a incercat sa arate cat mai...tocmai scos din garaj.Am prapadit o mascara neagra intreaga si m-am murdarit cu ea,facandu-ma toata neagra pe haine si pe piele.Ziceai ca tocmai ce inlocuisem motorul unei masini, numai ca in realitate nu stiam ce este o bujie sau un rulment.L-am mazgalit si pe Jacuques,inclusiv pe maieu care m-a rugat sa nu il ''desenez'' pe haine decat daca iese rimelul la spalat.Aaa...voi ce stiti,iese?:D.Pe el nu am mai apucat sa il intreb.Am avut un outfit foarte jerpelit,cu strampii rupti si mascara in obraji, pornind in acest fel ''costumata'' impreuna cu ceilalti ce erau  ca scosi din gunoi cu totii spre locul petrecerii.Mergand cu autobuzul o gramada de statii pana la localul numit Trabant,mai toti oamenii din autobuz se uitau la noi curios,noi insa ne uitam inapoi la ei la fel de curios,parca intrebandu-i din priviri:,,sa nu ne spuneti,chiar vi se pare voua ca aratam noi dubios?''...Credeti-ma,paream total normali!Desigur,bilet de autobuz nici nu mai cumparam ca nu se stie cine mai indraznea sa se apropie de noi si sa zica ceva, in condiitile in care unii erau in mana cu cheia franceza sau mai stiu si eu ce alta ditamai unealta de mesterit pentru a isi intregi credibil -si practic totodata, tinuta.
La Trabant local a fost deosebit.Ce am facut?Am baut cockatailuri,am dansat foarte mult,am dansat si apoi am dansat si...am uitat cumva sa specific faptul ca am dansat?:D Nu este de neglijat nici faptul ca impreuna cu echipa am avut de facut un proiect din niste materiale si am realizat astfel Nuclear Egale(vis-a-vis de logoul echipei noastre-vulturul).Si pam-pam-pam...bineinteles ca am fost echipa castigatoare!Fucking Internationalii castigau un loc de onoare la masa in ultima seara,la Romanian evening,la masa cu Deniz Senelt,traienrul meu favorit-o tipa din Turcia foarte...dezinhibata si plina de viata.Si foarte bine pregatita.
Dupa prima petrecere lucrurile se detensionasera mult intre noi,deja eram mai legati unii de altii,Petra-tipa din Croatia, fiind o petrecareata pe cinste alaturi de care puteai dansa pana picai jos si de care m-am atasat foarte repede.In seara cu Garage Party l-am cunoscut mai bine si pe ''Jacques', ca in zilele urmatoare sa petrecem mult timp impreuna,venind uneori inapoi la camin la ore foarte tarzii dupa ce umblam prin Iasi pana tarziu spre dimineata-cum a fost in ziua cu Nopatea Alba, sau stateam la discutii interminabile tot pana inspre zori.
In zilele urmatoare am avut conferinte geniale cu Andreea Marc precum ''How do people see you'' unde am aflat din desenele altora printr-un joculet ingenios ca eu  arat ca un barbat:)) si am primit de la altii ca si cuvinte ce le veneau in minte la prima vedere cand se uitau la mine pentru a ma caracteriza:diferita,misterioasa,Altfel,sociabila,creativa,vorbareata.Binisor as zice eu:p.Am invatat o gramada de lucruri folositoare ce as face bine sa le aplic in realitate si am petrecut timp minunat alaturi de traineri si de studenti.
Am avut ''Characters debate'' si mi-a picat sa joc la fix rolul unul Latino Lover,un spaniol artist,sculptor,divortat de 3 ori ce sustinea ca in viata sa iubesti o singura femeie nu este suficient, caci foarte multe sunt focoase si frumoase,rolul potrivindu-se ca o manusa ca sa il joc eu.Nu intrebati de ce,nu intrebati nimic...
Am avut track session cu Mihail Musat-tipul care a luat initiativa si a creat site-ul lumebuna.ro si Lucian Ghinda, despre ''How to communicate with your team'', ne-am amuzat,am inceput sa fim din ce in ce mai lipsiti de inhibitii,mai dezinvolti si guralivi.
Una din conferintele ce mi-a placut cel mai mult a fost cea sustinuta de Madalin Matica,om de afaceri,ce trezea in noi un spirit revolutionar de a cere cat mai mult de la tine.De ce?Pentru ca poti!Venit de la Bucuresti cu avionul pentru a se afla acolo cu noi timp de o seara,ne-a vorbit despre multe dar si despre facebook,afland ca in viitorul apropiat-daca nu cumva se practica deja,la angajare facebook-ul tau este foarte posibil sa fie verificat,completand astfel datele acelea plicticoase din cv-ul tau.Blogul deasemenea,o sa fie un nou mijloc de caracterizare a individului,paginile scrise intr-un astfel de spatiu vorbind pentru tine.Ooops,trebuie asadar sa am grija ce scriu pe aici!Nu trebuie sa te temei astfel sa iti innoiesti activitatea pe facebook prin mesaje lasate referitoare la activitatea recenta si despre ceea ce faci in momentul de fata caci nu,daca divulgi unele date acestea nu o sa fie preluate de vreo societate secreta sau de hotii ce abia asteapta sa iti sparga casa(asa cum sustineau unii). Ce altceva am mai inteles eu din ceea ce s-a discutat?(dat fiind ca ideea de baza era ca dupa fiecare track sa ramanem cu ceva). Poate fi faptul ca toata lumea face in ziua de astazi CV-uri trase la xerox,identice,plicticoase si ca este nevoie de orginalitate,de ceva nou.Trebuie sa te risti si daca esti o fire creativa/inventiva,nu te teme sa specifici in CV ca...vrei sa lucrezi pentru compania X dar vrei sa vii la job pe cap cu o caciula cu strumf ce doresti sa o porti in pauza si ca 2 zile pe saptamana o sa intazrii  2 minute.Daca esti respins din cauza ideilor tale,inseamna ca nu este nimic de regretat ci din contra,tu ar trebui sa nu-ti doresti sa lucrezi pentru acel patron inchistat,limitat in gandire.Interesant,nu?
Am invatat de la profesionisti,cum ar fi Deniz Senelt-trainer international, care ziua stia sa ne tina in garda si sa ne captiveze in timpul conferintelor ei iar noaptea dansa cot la cot cu noi si se transforma intr-o petrecareata de prima clasa.Ne-a ajutat sa ne invingem teama de a vorbi in public prin Public Speaking session la care am cam dat-o in bara dar am inteles ca asa e bine,ca din fail-uri inveti.
Am luat masa in parc la picnic si ne-am jucat jocuri pe echipe-Contest&alfresco meal activity.Asta s-a intamplat in parcul Copou,acela in care se afla teiul lui Eminescu.Am mers la gradina botanica deasemenea .
Am enjoy foarte mult si discutiile purtate in plenara sustinuta de Mihail Musat pe tema Passion talks.Tipul mi s-a parut foarte pasionat de ceea ce facea, lucru ce trezea si  in noi toti dorinta de a face ceva cu pasiune.Captivant.
Intr-o alta zi Paula Vlad a vorbit despre ''Intercultural Communication'' si am aflat cu ocazia aceasta ce gesturi nu trebuie facute in anumite tari si cat de diferiti suntem ca si culturi.A ajutat foarte mult faptul ca in sala se aflau oricum persoane din tari diferite si mai din auzite,mai din propria experienta, au fost impartasite tot felul de situatii in care anumite popoare au o serie de masuri si actiuni total bizare si de neinteles pentru alti oameni de alte nationalitati.Concluzia?Sa nu incercam sa ii schimbam!Dupa acele reguli traiesc de sute de ani.
Doctorul Cristian Andrei a vorbit cu noi despre Personal Branding si am aflat pe aceasta cale cine este enigmaticul si bun de compatimit personajul John Doe.Da,este individul acela ''fara '' personalitate,un fel de Nimeni in societate.
Spre sfarsit m-am bucurat de ocazia de a merge la prima degustare de vinuri de la cramele Bucium, unde am fost initiati in tainele si secretele degustarii vinului.Ca niste profesionisti plimbam vinul inaintea degustarii prin pahar ca apoi sa il ''mestecam'' si sa ne bucuram de buchetul lui proaspat.In sala cu masa de jur imprejur, doctorul Cristian Andrei ne facea fotografii la maini-artistice,in timp ce acestea erau asezate pe masa in rand de toti care stateam jos.Meanwhile,dinspre perete privirea ne era delectata de o pictura cu un fel de zeitati dezbracate ce tineau in maini ciorchini de strguri.Sugestiv,nu?Noi speram de fiecare data cand intra in incapere doamna cu tava si halat alb sa ne mai fie adus inca un pahar de vin,profitand din plin de racoarea incaperii si apoi de si mai racoroasapivnita din subteran, unde ne plimbam prin galerii cu pereti captusiti cu sticle-raiul betivilor,in timp ce afara erau 35 de grade.Un adevarat supliciu...Si la propriu si la figurat.
In toate serile adormeam la ore care faceau dificila trezirea la 7 dimineata, fapt pentru care mi s-a intamplat o singura data sa nu ajung la o conferinta.Dormeam in patul de la etaj ce era suprapus si dupa prima seara cand dimineata nu eram sigura daca am ajuns in rai sau daca mai exist(stiu ca aveam sperante cam mari cu raiul...),orele la care adormeam au devenit apoi din ce in ce mai tarzii.Acest lucru a fost completat si de faptul ca Luiz si Jacques inventau povesti,depanau amintiri,jucau jocuri,se contraziceau si impacau.Petrecerile faceau orele de adormit sa fie de-a dresptul catastrofale iar ultima petrecere,Dracula Party, m-a facut sa ma trezesc direct in trenul ce ma ducea inapoi spre Pitesti.
Am avut turul orasului si Romanian evening,asta cu o seara inainte de ultima seara.Intelligent way of explaining,I know:P.La seara romaneasca i-am invatat pe studentii straini sa joace o hora si o sarba ca pe la noi, insa zadarnic-picioarele noastre au resimtit adesea bataturile...
Si apoi a fost Global Village,care marca in mod clar ultima zi.Eu urma sa ma bucur pentru ultima data de cremvurstii in foietaj ce ii mancam in Iasi si de minunatii covrigi trasi in ciocolata pe care nenea de la patiserie mi-i dadea dupa ce vedeam cum stateau frumosi in sir indian la uscat,bronzati,sa se usuce ciocolata pe ei.Cum aveam o pauza,fugeam prin caldura de la corpul facultatii pana la butic si deja vanzatorul stia-doream doi covrigi.Cu nuci sau fara,erau adesea motivul pentru care mai intazriam la cate o conferinta,ciocolata de la gura tradandu-ma.In ultima seara am mers la Dracula Party si  a fost si Noapte Alba pe strada Alexandru Lapusneanul-cea mai veche am inteles din Iasi,aceasta fiind motivul pentru care am ajuns proiectata direct in trenul spre casa a doua zi.Oboseala...Impreuna cu Jacques am stat pe strada pana inspre dimineata,intrand in galerii de arta,comentand tablourile in stilul acela contradictoriu(imaginati-va gandirea mea verso cea a unui german,sau mai bine zis- a unui umanist verso computer science field),stand pe banci alaturi de porumbei,privind cerul instelat,totul la Iasi a fost potrivit,o experienta pe cinste care s-a meritat.Da,as lua-o de la capat.Imi este dor de Petra si in cazul in care ajunge sa citeasca...:heeii..Petra girl,my Tom Cruise,I really miss you and your crazy dance when you get a lil' bit drunk and then laught almost until you cry.Ioana also...noroc ca esti romanca:).Ioana a fost in Norvegia cu Erasmus si m-a ''incurajat'' foarte mult in legatura cu plecarea mea la facultate in Scotia, referitor la clima si oameni,dat fiind ca asemana oarecum racelea norvegienilor cu a celor din Scotia precum si vremea asemanatoare.
In ultima seara,dat fiind ca in ziua aceea tocmai ce a fost Global Village si a mai ramas multa mancare de la fiecare tara in parte,cine statea la 3 dimineata si manca...okras care eu nu stiam ce sunt dar imi placeau la nebunie,Creme de maron(thank you Jacques for this) sau vin cu gust de mucegai de la greci?Noi,noi,da!
Si din nou da,am venit acasa cu ochii umflati de somn si terifiata de patul de la etaj(man...si nici n-am ajuns in rai!) dar la Iashington a fost foarte frumos.Repetabil:d. Am primit si diplome,am fost premiati in cadrul plenarei de inchidere si din nou da,in ochii multora dintre noi au fost lacrimi.Lacrimi au mai fost si cand a plecat trupa germanilor:p,dar asta e alta parte...
Iashington a avut de toate si a imbinat utilul cu placutul.Imi lipsesc zilele toride petrecute in corpul facultatii Al.I.Cuza unde aerul conditionat nu facea foarte bine fata iar prin cupola de sticla de deasupra se vedea un cer perfect clar,pe bolta de sticla stand lenesi porumbeii.Afara,orasul parca se topea,impreuna cu masinile ce curgeau una dupa alta pe strazi,topite...
Imi este dor de Jacques si de covrigi si de Copou, poate si de teiul lui Eminescu daca ma gandesc bine.Dar dupa cum ziceam...-nu ziceam eu dar ma rog,parca a fost cineva care a zis-o si pe asta : ''Be happy because it was, not sad because now it's Past!'' Well... I am happy that it was!
That's all about IASHINGTON International Conference and maybe it's more than this...

but it will remain buried,deep in my soul!
The End.                                                                                       But not the very-end:)

Printesa Nimanui

 De o jumatate de ora mana firava tot inchidea si deschidea evantaiul.Ca un falfait de aripi acesta ii trecea prin fata, lasand sa cada impreuna cu el amintirtile, ca apoi, un gest la fel de scurt sa le ia inapoi.Ca in viata.Incerca sa prelungeasca clipa,se gandea ca evantaiul acela odata atintit cu privirea putea fi impietrit,timpul stand si el pe loc .Nu se intampla insa asa.Ca in viata.

Ale cui sunt amintirile?Ale celui care le are,ii raspundea constiinta .
Dar daca amintirile mele sunt si amintirile altcuiva,se gandi ea,atunci sunt ale Noastre,nu?Sunt ale celor care le au!
Oare amintirile noastre sunt la comun cu amintirile cator alti oameni?Chiar as vrea sa stiu.Ba nu,nu as vrea!Cat de dezamagit poti fi atunci cand afli ca ceea ce tu ti-ai dorit sa iti amintesti mereu,pentru celalalt nu a avut nicio insemnatate?
Cum ar fi sa facem schimb de amintiri? Cat de des folosim:,,...iti amintesti tu cand...''.Cand ce?
Iti amintesti cand te-ai sarutat prima oara?
Iti amintesti daca ti-au fost vreo data prinse flori in par?
Iti amintesti de cate ori ai suras privind cerul?
Iti amintesti ca ai fost rasplatit?
Iti amintesti de cate ori ai vrut sa intri in vorba cu cineva si ai ezitat?
Iti amintesti de cate ori ai fost umilit?
Dar de cate ori ai umilit?
Iti amintesti sa iubesti?
Iti amintesti ca ai numai O viata de trait?
Cand a fost ultima data cand ai multumit?
Cand a fost ultima data cand ti-ai amintit?

Nici nu mai stiu de cate ori am zis ca de maine,o sa fiu un om mai bun.Am uitat.
Dar cum ramane cu lucrurile ce vrem sa le dam uitarii si sa nu ni le mai amintim?
Ce facem aici,discriminam Amintiri?
Vreau sa uit ca i-am dat o palma
vreau sa uit ca nu i-am spus ,,ramas bun!''
vreau sa uit ca nu am intors capul dupa Ea cand a plecat
vreau sa uit ca nu ti-am spus adevarul si te-am mintit
vreau sa uit ...
Cum sa uiti, cand tu stii prea bine ce anume vrei sa uiti?
Este simplu;jocul...se joaca simplu.Noi suntem Actorii.Si avem un evantai...

De o ora tot inchidea si deschidea evantaiul...Amintirile acelea erau atat de dureroase...Dar nu,nu dorea sa le dea uitarii.Si falfaitul ,,aripilor'' o alina.Evantaiul se deschidea,se inchidea...De fiecare data cand se deschidea aducea cu el amintiri.Ea decidea cat de repede sa le alunge.Uneori clipa se prelungea,ar fi vrut sa poata impietri in cadere evantaiul.Ca apoi, sa aiba momente cand cu un simplu gest sa il retraga din cadere inapoi .Aceea a fost o amintire dureroasa...
Nu mai stia de cate ori iubise si de cate ori a fost rasplatita cu iubire.De cate ori urase si a primit in schimb iubire.De cate ori iubise si a fost rasplatita cu ura?De cate ori urase si in schimb a primit ura?De cate ori altii au urato dar ea i-a iubit... De cate...
Da.
Candva...
Demult...
poate am fost a Cuiva.Toti am fost.
dar acum...
Acum sunt Printesa Nimanui :). Voi,ai cui sunteti?

...and Iashington,of course!

Ok,gata,m-am intors acasa.Cum?Mai ...experimentata am putea spune.Am invatat o gramada de chestii,am intalnit si mai multi oameni si cel mai important-am ramas cu ceva.Mi-am facut un feedback,am notat,am analizat si stiu: Iashington a contribuit la improvement-ul meu! Cu distractie si seriozitate,a avut de toate.Este un MUST sa am un post despre aceasta conferinta internationala.Un bun prieten cunoscut acolo,hhmm...sa-i spunem Jacques,zicea ca acum avem nevoie de somn bun si lung.Are dreptate,dar zilele acestea revin cu post-ul despre IASHINGTON.

Relaxed mood... A cherry pleasure.

Cherries...and cherries...

Mister-Miss Apple-Cherry and his/her siblings...

The Queen's smile :)

Tea pot and...cups

What I dream when I dream?

And all the time while I dream...
it rains on my memories...
but I still Remember....

A tea story - illustrated by me

It is Tea Time.
-My sweet strawberry and delicate rose... said the husband to his wife,let me prepare something special for you...

-How special?
 -As special as you are...said the husband.
-Well...considering the fact that you have just said that I am like a delicate rose and sweet as a strawberry...it will be a hard mission for you.My Sir...
-Well...if you say so...


After 5 minutes.

-My darling...
-yes... a sweet as a strawberry and delicate as a rose voice answered from upstairs.
-it's Tea Time...! Come downstairs and tell me:

''What do you prefer? Rose... or Strawberry Tea?''

Inserarea

Am iesit pe geam si mi-am umplut plamanii cu negura serii-simt noaptea cum imi gadila corzile vocale,cum se strecoara prin laringe,esofag,cum gust aroma specifica serilor de vara,inundandu-ma pe interior,pana la Suflet...
Off,si uitasem Nostalgia noptilor de vara...

Cand licuricii iti fac coronita deasupra capului,cand greierii iti canta dragostea lor;da,nu stiati ca in serile de vara, greierii le canta greiritelor?Au chiar o mica chitara, dar asta e secretul lor...
Cand miresmele se contopesc si nu mai stii unde anume in aer incepe parfumul de lamaita si unde pluteste  regina-noptii. Regina-noptii este sclava ziua?
Cand ridici mana spre cer,translucida in lumina lunii fermecata si ea -de cantec de greier,de miresme,de licuricii ce parca vor sa o intreaca in luminozitate... Si tai aerul cu miscari lenese,simtindu-l cald cum iti aluneca printre degete-matasea fina a noptii iti croseteaza o manusa. Dar cum,nu stiati ca cel mai frumos inel de logodna il pune pe deget un licurici de vara? Stiu,face magii chiar fara chitara!
Cand te gandesti la Cel Iubit si respiri o gura de aer si pentru el,asteptand sa il invadezi cu negura serii, care contopita intr-un sarut,o sa ii inunde si lui interiorul,gadilandu-i esofagul,laringele,corzile vocale

ajungandu-i astfel la Suflet...

''Dar stai!'' ,gandi ea dintr-o data. Nu vreau sa ii ies niciodata de la Suflet!

Si se duse la fereastra si cu pofta, mai respira una, doua,  o suta nouazeci si noua plus inca una si-alte doua guri de aer- de iubire...

Noroc ca avea trei luni de zile in fata.Sa tot respire...Sa il tot sarute...
Sa ii ramana in Suflet.
Sa faca o colectie de manusi tricotate din matase fina si sa poarte la sfarsitul verii o Vesnica ''amintire'':
o luminita pe degetul inelar!

Pescarusul

Mi.am aruncat pelerina in ploaie si am pasit cu picioarele goale in baltile calde,de vara,cu oglindiri de varfuri de aripi,de copaci,de maini impreunate,de plete in vant...Toate se odihnesc oglindindu-se in balti:sarutarile trecatorilor,o frantura dintr-o imbratisare,umarul decat,un deget,o unghie...

Numai sufletul meu nu se oglindeste nicaieri si vesnic fugar, alearga in pieptu-mi in timp ce picaturile de ploaie imi separa parul in suvite,se scurg pe acestea si imi ajung pe buze.Le gust sarea milenara si privesc la baltile aflate in razboi-gloante de apa le impusca suprafata pana nu demult neclintita si tresar in durere sub picurii grei.

Atunci,imi ridic pelerina din ploaie,ma incalt si plec mai departe.Sufletul mi se odihneste acum pe aripa unui pescarus intelept.Se plimba pe spatele acestuia,pescarusul pare ca nu se sinchiseste,el isi continua zborul purtat de vant.
Mai apoi,dupa ce vantul mi-a uscat parul,poposindu-i pe cioc,imi vad toata viata oglindita in ochii lui mari...limpezi...Penele lui albe sunt asternutul iar sub ele se simte caldura corpului zburator.Pielea ii miroase a soare,a alge,a nisip udat de valuri frematate de timp,de corabii,pline de povestile vechilor corsari.

Imi asez mana sufletului din sufletul-omulet rupt din pieptu-mi oprit din fuga pe capul lui.
Si il mangai.
Ii place se pare.Tresare la fiecare trei batai din aripi,alteori la fiecare douazeci si noua.Ma mir cum de nu oboseste,e totusi atat de slab!Are penele fine...fine ca ceara pe buze cand saruti o lumanare.Si il mangai...si il mangai...''Uite!'' isi zice dintr-o data gura sufletului din sufletul-omulet rupt din mine: asa vreau sa imi calatoreasca sufletul ''toata viata''-pe spatele unui pescarus intelept!Sa nu se oglindeasca in baltile ciuruite de gloante,sa nu se amestece cu alte destine mizere,sa nu hoinareasca fara tinta in infinit,in cosmos,in vreo jungla ''necalcata'' de alt suflet!... Ci in ochii unui pescarus...

Ce de  lucruri trebuie sa mai fi vazut si ochii pescarusului asta la viata lui...
Ce noroc ca sufletu-mi sa mi se oglindeasca in asemenea ochi- limpezi...mari...

... de aici de Sus, de pe spatele Pescarusul meu,Purtatorul-de-Suflet, ma bucur ca intr-o zi Oarecare am avut curajul sa imi arunc pelerina in vazul tuturor acelor priviri uimite si sa pasesc in baltile calde,de vara,cu oglindiri de aripi...
de copaci...
de maini...
numai un umar,un deget
o unghie...

A fost...

Cianură în sânge.
 Drumuri goale se lungesc către abisul fără-de-lumină. Aici,de jur împrejur nu se simte nimic,exceptand răcoarea ce are rolul de a te păstra lucid în toată simfonia tăcerii ce se desfăsoară.
Tortură, nici măcar un glas dolent nu se răsfrange în nebunia fără-de-margini. Pe măsură ce nisipul continuă să-si scurgă forma prin strâmtoarea clepsidrei, timpul, mereu hain, își continuă maratonul fără-de-sfârșit.

Recital de sentimente.
Lumină.
 Raze pline de candoare străpung verdele copacilor până la rădăcină, îngăduindu-ți să asiști la un carnaval subteran. Aici,micile creaturi ce se hranesc cu radacinile copacilor se agata de trupul tau.Te conduc prin labirinturi sapate de rame nevrotice,te trag de par,de membre,iti soptesc cuvinte care te ravasesc.
Racoarea pamantului te face sa fii constient de faptul ca existi, insa te intrebi in acelasi timp:mai sunt oare Eu?Te identifici cu creaturile grotesti ce au sapat galerii si incepi sa ai impresia ca in loc de picioare iti cresc clesti mari,meniti sa striveasca orice urma de uman.Si atunci incepi sa vezi totul fara-de-margini
Vertebre innodate.
Intuneric.
Deschizi ochii si in fata lor vezi paienjeni ce iti tes pe retina o panza din ramasitele pamantesti ale strabunilor tai. Ti se agata de iris destinele nefericite ale acestora,genele iti devin ramuri stufoase ale copacilor seculari plantati de o mana muncita,ai pe frunte sudoarea pamantului- ploaia ce de secole spala toate pacatele lumii,le ia cu ea in pamant si ti le infiltreaza in sange.
Acum te faci vinovat pentru toate relele existentei omenesti! Si radacinile te strang si mai tare, iar singura alinare ramane aceea ca odata ajuns in adancul abisului nu ai unde sa cazi mai in jos de atat.
Crengile se inconvoaie in jurul tau prinzandu.te in stransoarea lor,te fac sa te zbati,frunze uscate si umede ti se lipesc de ochi si dintr.o data totul devine fara-de-lumina.
Pace.Liniste.
Nici un zgomot nu se mai aude in presupusa imensa intindere.Fruntea nu mai transpira,membrele nu se mai zbat in dorinta eliberarii.Creaturile pana nu demult malefice se transforma in himere.Nisipul prin clepsidra se scurge mai greu,existenta ti se intinde pe mii de ani,te simti brusc nemuritor.Te afli la radacina omenirii,esti primul gand,primul Pacat...
Esti seva copacilor,spiritul acestora,legenda ,floarea,fructul,seminta ce se naste din mugur... De la tine au pornit toate,esti intelept,ridat,batran,chinuit,biciuit de ploaie, de vant,de topoare.
Esti fara-de-sfarsit!
Esti Copacul-cel-dintai...