Sunt un corabier nepriceput,mainele mele tremurande,ca ale unui scolar ce stangaci tine pentru prima oara condeiul in mana, nu stiu a trage carma conform directiei vantului.
Si corabia mea rataceste- in deriva,ajunge pe meleaguri unde oamenii poarta carti uriase pe umeri, ca sa fie intelepti si echilibrati in viata.
Busola, si-a indreptat acele nu inspre unde Trebuie sa merg ci intr-acolo unde Doresc sa ajung.
Ma uit la ea cu compasiune, urmarindu-i deruta, in frenezia indeciziei ei de Busola cerebrala, ce parca ar avea inima si suflet in loc de mecanism metalic si zimtat. Ma trage inspre locuri pline de verdeata unde nu trebuie sa vorbesc ca sa fiu inteleaga, unde numai vantul ma stie .
Corabia mea nu are panze si nici catarg, ea are numai o carma ce se lasa mangaiata de mainile tremurande ca de scolar,este ascultatoare si ma poarta in viata numai inspre locurile unde imi doresc sa ajung...
