Vitamine pentru suflet

Copacii au o coroana de parca ar fi creiere.Ramurile sunt nervurii care s-au ancorat adanc in pamant,sug seva milenara.Se hranesc cu petrol, apa termala, minerale, carbuni, roci, paie, sare, rame si reziduuri .Din cand in cand, cate o cartita oarba le gadila orgoliul. Iar atunci vantul incepe sa bata iar ei se clatina falnici si mandri.Sa existe un complot intre cartite si vant?
Nu stiu cum de nu ingheata albatrosii astia.Zapada ninge in continuu iar ei se incapataneaza sa zboare, atingand din cand in cand marea cu aripile ca si cum ar vrea sa o mangaie pe crestetul carunt.A fost pentru prima data cand am vazut marea iarna,avand valurile tivite de nea.La doua noaptea albatrosii nu dormeau, ci zburau in continuare neosteniti.Era ca si cum ma asteptam ca din secunda in secunda sa le inghete aripile si sa ramana nemiscati in zbor,impietriti, picturi ''cerestre'' pe fasia intunecata ce duce spre infinit.
Am mers pe nisipul nins pana aproape de mare si am alergat repede de mai multe ori ca valurile sa nu ma prinda de picioare.Departe,aglomerari de luminite galbene si rosii.Vapoarele stateau de straja in larg, tragandu-si si ele seva lor milenara.Erau cel mai probabil platforme petroliere,doar este Marea Nordului. Lor cine le mai gadila prova?Ce peste balon sau stilou sau alga verde,rosie,albastra are complot cu vantul?
Ce singure trebuie sa fie platformele petroliere...
De fiecare data cand se apropie ziua mea de nastere sunt fastacita si confuza.Eu nu stiu cum sa ma comport de ziua mea.Ce trebuie sa fac?Ce raspuns se da la "La multi ani!''? Multumesc? Multumesc ca ai observat ca am imbatranit...
Mai sunt doua de zile pana la varsta cea Rotunda-prima de pana acum. Mi-am spus ca primul lucru ce o sa il fac in dimineata aia o sa fie sa stau numai eu cu mine.O sa merg intr-una din cafenelele acelea sofisticate,o sa comand o cana mare de capucino si multe prajiturele.O sa simt ca toate privirile aruncate asupra mea stiu ca am ceva de sarbatorit.
O sa ma simt speciala ca imi permit sau dau numarul acela de lire rostite amabil de o domnisoara zambareata.Si ea a imbatranit...
Pana atunci, o sa iau vitamine pentru suflet.
Intre o pauza de report si courseworkuri o sa dau o funga pana la mare.
O sa privesc copacii.
O sa ma iau la intrecere cu albatrosii...

Masuri

Toate fetele vor o talie de viespe, nu de gainusa de Mai.

Responsabilitati

Beau ceai de eucalipt,mananc portocale si fac foarte des baie. Cand am ceva de facut si nu imi face placere sa fac acel lucru, incerc sa aman cu cat mai mult posibil Momentul. Iar pentru asta cel mai des ma trezesc ca mananc in prostie. Cladesc in jurul meu un zid din ciocolata,cereale,cipsuri,popcorn si bomboane.Sunt ca un fel de Rapunzel care in loc sa vrea sa evadeze din turnul ei, se baricadeaza acolo de bunavoie.Slava domnului insa ca nu am si parul ca o funie...
Pe masura ce simt ca artileria ma ameninta, cladesc la loc zidul stricat facand cativa pasi pana la bucatarie.Rapunzel avea oare si ea astfel de accese?
Acum am de facut un report si nu pot intelege de ce nu am pornire-ideea este una chiar foarte frumoasa,care necesita creativitate si inspiratie.Ar trebui sa imi imaginez ca am o mica companie de publicitate si lansez pe piata o revista ce trebuie sa fie un produs unic si fara prea multa concurenta.Sa analizez piata sa vad posibilii competitori si sa descriu revista.
De ce atunci fac atat de des baie?Ca sa scap de responsabilitati am nevoie de scuze.Si cum cosul de gunoi nu se umple de la sine ca sa il duc la gaura mancatoare de rebuturi( recunosc ca as fi in stare sa rup dintr-un caiet mare file pe care sa scriu idiotenii, sa constat asta si sa ''consider'' ca trebuie sa le arunc urgent si iremediabil), fac baie des. Si atunci este genul acela de baie luuunga,in care stai sa folosesti pe rand fiecare din tuburile frumos mirositoare.
Macar am ideea - o sa fie o revista pentru fiecare sezon, ca un fel de ''indrumar'' pentru acea perioada a anului cu tot ce poti face in fiecare anotimp.Bineinteles, acum o sa fie vorba de o Winter Edition.
Cred ca incet-incet inamicul o sa bata in retragere iar zidul meu fortificat o sa se darame de la sine, salvandu-ma astfel de niste inamici.Intotdeauna sunt unii care o sa iti ramana  in continuare dusmani, iar in cazul meu acestia sunt ''caloriile'' razboinice.
Presimt ca o sa imi gasesc o alta activitate zilele astea cat lucrez la report- o sa stau si o sa scriu pe blog.Astfel o sa am o activitate placuta,care necesita o scuza,care nu ingrasa si care nu ma uda. Oare Rapunzel era o grasa cat un un butoi si uda ca o muratura nestoarsa?Nu stiu ce bad habits avea aceasta in incercarea sa disperata de eliberare,dar o compatimesc pe Rapunzel. Deee...daca atunci nu exista tehnologia!

Gigant pe creier

Majoritatea oamenilor au un pitic pe creier sau mai multi, in functie de gravitatea situatiei. Eu am un gigant.Am vrut sa am un rinocer pe care l-as fi alintat chiar,spunandu-i simplu Rino. Dar m-am razgandit rapid. Ma gandesc la contrastul intre pitic si urias. Asadar ''piticul'' meu este gigant.Sau nu,mai bine spus GIGANT.Sau nu,mai bine scris GIGANT, ca nu ma puteti auzi chiar daca pronunt.
Acest gigant imi spune mie ca s-a plictisit sa intre in bucatarie si sa fie frig,s-a plictisit ca posesoarea lui sa fie singura care apasa butonul de la calorifer care magic scuipa caldura.Caminele primitoare si calduroase sunt incazlite de precipitatiile salivoase ale unui calorifer? Poate colegele de flat se auto pedepsesc, supunandu-se la frig,nu? M-am plictisit sa vad pe masa ananasul acela mare si burtos caruia ii atarna din ureche un pierce la moda pe care scrie: ''1 £''. Daca il mai vad acolo si in urmatoarele doua zile, il injunghii cu cutitul si aduc altul in loc!De mult doream sa fac ceva de genul asta-ma trimite cu gandul la filmul acela pe care il stim cu totii, in care ginerele vopseste o pisica oarecare pentru a il face pe socrul sau sa creada ca aceea este pisica ''originala''.
Gigantul meu isi pierde deasemenea rabdarea atunci cand trebuie sa stea sa curete de scame dryerul inainte sa bag haine la uscat.De unde atatea scame pe lumea asta?De parca toate tampeniile pe care oamenii le scot pe gura ar fi scame,atunci as intelege...
De ce nu are nimeni bunavointa sa puna bani in nefericitul ala de castron turcoaz ce l-am pus pe masa in bucatarie alaturi de mesajul: ''Please give 1.50 £, our mailbox key it's lost and in order to receive another one we are going to be charged!''. Eu de ce as plati 4  £ pentru manerul rup la cuptor de tipa care s-a auto caracterizat ''sunt o vaca lenesa si nespalata''? Pai tocmai de aceea nu platesc, gigantul meu este enervat si iritat. Dar stiu exact antitodul pentru asta... Am presimtirea ca un ananas burtos o sa fie injunghiat! Iar maine o sa scot plicurile primite in casuta postala cu o rigla. Iar voi toti,incetati din a vorbi baliverne- hainele mele sunt pline de scame dupa ce le scot din dryer. Solved.
Rezultatul?
I have a happy GIANT on my brian!

Nemarginire

     Mainile ii inghetasera iar esarfa vaporoasa de la gat era deja nefolositoare-varful nasului rosu incerca cu inversunare sa gaseasca un adapost,numai ochii ramanand afara.A lasat autobuzul numarul 2 sa treaca pe langa ea ca si cum acesta nu era acela ce urma sa o duca la facultate.A oprit cu acelasi scartait de roti iar oamenii au incep pe rand sa urce,scapand de frigul ce iti patrundea adanc in oase si minte.Ea s-a retras intr-o parte si astfel nimeni nu a mai invitat-o politicos ca altadata cand se aseza la rand: ''After you,miss!''
Si-a asezat pe banca de asteptare din statie cafeaua ce o lua cu ea in fiecare dimineata in cana ei calatoare izolata termic,s-a uitat in departare,apoi in jurul ei,ca mai apoi gandurile sa ii fuga mult mai departe decat privirea ce a aruncat-o prima data si a intalnit un obstacol-masinile,cladirile,alti oameni...Ecranul cu afisaj electric rosu nu indica nici un autobuz la ''orizont'' ci numai vesnicul mesaj format din patrate pixelate cu litere aranjate parca la aceeasi distanta: Aberdeen is our city-keep it clean and beautiful!
In timp ce mainile prindeau culoare incalzindu-se pe cana de cafea, a aparut si autobuzul. Odata ce a pasit in acesta povestea s-a repetat : cu o privire cuprinse intreg spatiul scrutand ''orizontul''|-limitat-|si privirea-i parca de soim care in loc sa fie gata de atac si sa se arunce asupra prazii, a tintit un loc liber pe scaun langa geam.
Tipul din spate a tras intr-o parte geanta ce ocupa locul de langa el,parca invitand-o sa ia loc.Dar nu,ea avea nevoie sa fie singura,sa se desfasoare.Cafeaua se terminase, asa ca a scos cu un gest firesc din geanta una din plasele acelea ce ti le dau gratis de la Morrisons cand faci cumparaturi si a impachetat cana de cafea lipicioasa ce ameninta sa pateze interiorul gentii.Si-a asezat cartea pe genunchi,a luat o muscatura dintr-un mar cu gust otravitor si a inceput sa dea pagina dupa pagina,cufundandu-se in lectura - parca,parca acum orizontul incepea sa fie nemarginit-\\\\\\\\\\\\//////////////...-.
Cand in sfarsit autobuzul a oprit in fata facultatii,ea nici nu observase.Intarziase deja zece minute, asa ca a varat intre filele cartii ''Cer sub Lupa'' scrisa de prietena ei mult prea complexa(care si ea acum era probabil in cautarea nemarginirii), semnul de carte oferit de un alt vechi si complex prieten-care fara dar si poate era si el in cautarea nemarginirii, ce infatisa in nuante aramii o minunata toamna Oxford-iana...Autumn from South Park,asa cum scria pe spate, insa ea s-a gandit rapid ca aceea este toamna ei.
Mai apoi,a realizat ca aceasta este una din diminetile ei bune,ca atunci cand te trezesti in ambianta binecunoscutul cliseu:soare pe fereastra,ciripit de pasarele,miros de cafea intrand pe sub usa?
Ora de Visual Culture era amanata, deoarece au facut cu o saptamana in urma o alta activitate ce i-a scutit de acest tutorial matinal-o expozitie ciudata la centrul de arta si cultura vizuala pe tema democratiei, unde nu au vazut nimic altceva decat multe proiectii pe zidurile reci si alte multe casti atarnand din tavan ce te invitau sa asculti niste cuvinte vorbite parca intr-o limba straina.Si mai bine- si asa venise cu tema nefacuta...
Acum avea in fata o intreaga zi la dispozitia ei ce urma a se prelungi cu ziua de dupa in care era mereu libera.

Si cand te gandesti ca perdelele erau trase de dimineata si nicio raza de soare nu ii gadilase genele adormite,pasarelele erau de mult inghetate ca sa mai poata canta iar singurul lucru care intrase pe sub usa ei in acea dimineata a fost zgomotul-la propriu, muzicii rock ce venea din apartamentul vecin.