Mi-am pus pastarnac in par mai...

(...)sa fiu frumoasa si norocoasa, sa zica lumea cate-o vre'...
ca uite in sfarsit o fata cu stil,care paseste in noul an voiniceste.

Vine un nou an si eu nu mai vreau sa fac invechita lista cu dorinte si nici cu lucruri ce doresc sa le obtin.Vreau sa ma las purtata de gura lumii,sa urmez superstitii stravechi,sa fierb o radacina de hortensie si impreuna cu o pana din coada randunicii sa fac o licoare magica.Sa beau din ea si sa imi mearga bine tot anul.Ca sa fie gustoasa, as adauga si un strop de lamaita si as rade o tableta de ciocolata belgiana.Si as fi cea mai cea.
Vreau sa imi deschid un magazin de Licori-pentru-un-an-Bun.Sa amestec coaja de copac batran cu miez de pui de portocala si sa fie bun in ameliorarea singuratatii.Sa scap oamenii de frustrarea ca nu se tin de promisiune si isi spulbera singuri visele amanand lista cu dorinte intocmita pentru noul an.O singura gura din potiune si croaziera aceea planificata sa nu se amane,sa iti rezervi bilet la opera si o calatorie cu Transsiberianul.
Vine un nou an si pentru asta mi-am prins pastarnac in par mai. Astfel mirosul lui puternic o sa atraga atentia asupra mea.O sa fiu apreciata si remarcata,o sa apara Muc si Corabioara care o sa ma plimbe in cel putin doua tari, o sa am lentila fermecata la aparatul foto si o sa apara si  Solomonarul .Acesta o sa ploua deasupra mea numai cu impliniri .O sa vrea sa ma solomoneasca si pe mine dar eu o sa le spun ca vreau sa port palarioara chic pe cap ci nu caita.
2011 o sa fie un an al mirosurilor. In care o sa tot combin la potiuni magice in functie de nevoi.O nota buna la un examen? Frunza de maslin si trei firimituri de turta dulce cu ghimibir.Noroc in dragoste? Anason si sofran maruntit cu o lingurita de argint!
Mi-am pus pastarnac in par mai...


(...)sa fiu frumoasa si norocoasa, sa zica lumea cate-o vre'...
eu tot cred in farmece...!

For my Lover, Muc

This one is deep from my heart!
When I'm going to find Muc, o sa tatuez Love pe toti peretii,pe toate prizele,pe mancarea din frigider,pe perna si radiera.Pe buricele degetelor. LOVE in my underwear.LOVE on his parfume. LOVE everywhere.Even in the oven...or on the plug.

Bluish mood

This Christmas!

I smell like Cinderella!

That's all I can say !

Cartofi ''rumeniti''

A la Aberdeen recipe for well baked potatoes:)

Re-elucidare

Misterul a fost elucidat! De ce nu s-ar practica si ''tehnica'' reelucidarii? Asta s-ar putea aplica in cazul celor cu amnezie, a uitucilor sau atunci cand te trezesti dupa o noapte de betie.
Oamenii uita multe lucruri si o singura incercare de e scoate din ceata anumite detalii nu este de foarte multe ori de ajuns.Eu am nevoie sa mi se repete neincetat, oamenii cu mine trebuie sa aiba o rabdare de fier(forjat) si o gura care a facut destul aerobic la ''viata ei''.
De cate ori nu s-a intamplat sa pleci sa iei un lucru si sa uiti pentru ce anume ai plecat, incotro te duceai si mai ales:sa faci ce? Este atat de frustrant!
Ne-ar trebui un omulet mic care sa ne stea in gulerul camasii sau daca nu avem guler intr-una din nari sau in ureche, sa ne sopteasca de fiecare data cand uitam ceva ce avem de facut. Ar fi sufleorul elucidarii noastre!
El nu s-ar plictisi sa ne tot aminteasca: ia paharul, inchide usa, linge cutitul de gem, sterilizeaza biberonul, uda planta, da branza pe razatoare, nu, nu baga ceasul in frigider ci laptele! Nu o singura data mi s-a intamplat sa bag la ''congelat'' din motive neelucidate diverse obiecte care nu necesitau un astfel de tratament.De la inele la cosmetice, toate au sfarsit in polul zapezii. Asa se face ca daca nu imi gasesc esarfa sau cursul de la o anume materie, il caut in frigider!
Vreau si eu sa ma re-elucideze cineva.Sa imi aduca aminte in fiecare zi cu toate ca eu stiu mult prea bine sau stiam dar am uitat de ce este frumoasa viata,de ce geamul face iarna flori de gheata, de ce dulceata mea preferata prinde mucegai.Daca as avea eu un mic omulet sufleor l-as plati in fructe confiate si bureti proaspeti de padure.Ma gandesc insa  ca nu ar fi o idee prea buna sa stea culcusit in nasul nostru- va dati seama de cate ori l-am ''stranuta'' afara?
Daca as stii ca omuletul acesta minuscul cu cipici in picioare, care vorbeste toate limbile pamantului si cu o memorie mai mare ca acea a elefantului african ar exista, pe buna dreptate ca mi-as atasa un guler la toate hainele din sifonier.
Numai asa, sa va dau peste nas ca nu as mai uita nimic si as fi tot timpul re-elucidata .

DEpiXelaTion

De la o vreme lumea se invarte in jurul meu ca un sir de margele menite sa formeze un lasou. Tinta este destinul care alearga buimac si sub influenta siropului de tuse luat in doza mult prea mare.Cred ca destinul ne joaca uneori feste, se mai imbolnaveste si el,face ''colacita'', sufera de extenuarea aducerii de fericire iar alteori nu mai poate suporta suferinta ce o provoaca.Cum sa nu incepi sa o iei razna facand exces de Tusin?
Destinul este insa prietenul meu de data asta.O sa rup sirul margelelor, Destinul nu mi-a gresit cu nimic pana acum,nu vreau sa ia o tranta si sa dea cu capul de asfalt.Destinul e chic si se imbraca cu haine fake din colectia Armami sau Dolce Darabana.

Definitia margelelor: margelele sunt o insiruire de pitici mici si blanosi care se tin de manutele lor scurte cu degete imbarligate strans de mana.Ei mesteca mentol si creme brulee iar la intervale de 5 secunde scuipa bile mici divers colorate.Multi pitici cu respiratie mentola stau agatati in jurul gatului meu.

In fiecare zi, doua margele scruteaza infinitul. Ce te-ai face fara ochi?

Am citit Candva intr-o carte mica cu copertile groase si copertate ca focile de la Polul Nord il ajuta pe batranul acela burtos dar tare simpatic sa confectioneze margele. Copiii unsurosi se bucura cand le primesc, uneori se spanzaura cu ele de gat.Parintii ii gasesc insa la timp iar Craciunul este salvat!

Ingerii plang margele! Oamenii cred ca ingerii plang cristale.Ingerii nu sunt materialisti.

Pielea mea este depixelata.Arata ca si cum am lustruit-o cu o perie cu zimti scurti .Sau nu, ca si cum o mana invizibila platita in margele a lustruit-o pentru mine. Milimetru cu milimetru... Radiez de fericire! Bunica imi spunea ca nu am voie sa ma ''motez'' , ca nu imi sta bine boita!
Dar lasa, acum imi permit.Am 20 de ani !

Iar margelele...margelele ...

Atentat la imaginatie

Imaginati-va ca...

vedeti o plaja goala, cu poalele imbratisate de brate puternice stancoase.Cerul deasupra nu are nicio urma de nor iar in departare, niciun vapor nu spanzura zarea.
Nisipul este fin, atat de fin incat ai impresia ca pus intr-o clepsidra- numarat sa se scurga intr-un minut, acesta s-ar ''evapora'' intr-o secunda.
Pe plaja este o barca, sau mai bine spus o jumatate din ceea ce a fost candva o barca. O coaja de nuca cu marimea multiplicata de mii de ori, prinsa de un pilon cu o sfoara de care atarna alge. La capatul de unde a fost franta, aschiile de lemn arata ca si cum un gigant infometat ar fi muscat din ea, potolindu-si dorul pentru Tara Gigantilor.In barca dintr-o parte in alta trece o bara de lemn, servind drept loc de odihna vaslitorului obosit.
O singura vasla se propteste de coaja imensa de nuca, afundata fiind pe jumatate in nisipul udat de valuri. La fiecare inundare a tarmului nisipul de misca, formand o gaura in el.Atunci parca si el infometat, infuleca putin cate putin din vasla, potolindu-si dorul naprasnic pentru Tara Nisipurilor...

Dintr-o data apare pe plaja alergand in picioarele goale un baietel nu mai mare de zece ani.Are capul descoperit iar buclele blonde ii salta in vant.Copilul se apropie de barca si ridica piciorul stang alb si pistruiat in incercarea de a urca la ''bord''. Se aseaza pe banca si incepe sa isi inchipuie ca se afla intr-o coaja de nuca imensa, prinde cu mainile sale mici cu incheieturi firave singura vasla si zadarnic incearca sa urneasca nuca sa calatoare...

Imaginati-va ca...

voi sunteti acel baietel. Ca va credeti un cuceritor in drumul sau spre a descoperi o noua specie de pasare sau mamifer, traiti fericirea descoperirii unei barci prapadite roase de vant si mare, dar pe care voi o vedeti ca fiind cea mai minunata ambarcatiune posibila.In ochii vostri la bordul ei se afla un intreg personal marinaresc,ba chiar bucatari si muzicanti! Aveti binoclu facut din doi pumni mici stransi si cand ii duceti la ochi vedeti in departare alte vapoare ce va asteapta sa va luati la intrecere.Faceti busola din pachetul de guma din buzunar, dati un nume barcii si o faceti ...Barca Voastra !

Ce nume ii dati?

Si imaginati-va ca ridicat in picioare si cu buclele in vant, la frageda varsta a copilariei, plecati cu Barca Voastra in larg. Mergeti sa cuceriti lumea,sa va luati la intrecere cu albatrosii, sa descoperiti Frosilimus Antimadore sau Urbicamus Mamiferus Spontinus. Plecati sa va stapiniti dorul de...

dorul de a fi liberi sa va imaginati orice, de a nu trasa limite si de a vedea intr-o luntre amarata un vapor mai ceva ca Beagle ce l-a purtat in expeditii pe Charles Darwin, mai ceva ca Lusitania sau Mayflower !
Dorul de a face pumnii ghioc si a vedea prin ei departeee,mult dincolo de marginita zare.
Si pentru prima data, o pastila de guma indica nordul.

Atentat la imaginatie.

Fara titlu-...

Perdelele grele erau trase iar in interior lumina era difuza,venind de la o lampa inalta de camera.Piciorul sursei de lumina reprezenta un clown calare pe un elefant.Panza lampii era brodata cu elefanti iar urmele acestora se reflectau pe toti peretii, parand mamuti deformati,cu coltii in tavan si picioarele rasfrante pe toate cele patru suprafete plane.
Cand intrai dinspre usa, primul lucru ce iti sarea in vedere era patul.Un pat impozant din lemn masiv statea exact in mijlocul camerei.In spatele lui erau trei usi,una langa alta.Daca le deschideai, acestea duceau spre Nicaieri.
Pe jos nu era niciun covor iar scandura scartaia la fiecare pas,aschiile parchetului neslefuit intepandu-te in talpi daca umblai descult.Langa pat se afla o mica noptiera iar pe ea, doisprezece carti.Toate cu exceptia uneia aveau copertile negre.Una singura era alba.Pe cotorul ei scria "Negru pe alb".
Nu stiai daca sa te simti in largul tau sau nu in aceasta camera,nu stiai daca ar fi trebuit sa te asezi pe podea sau pe pat,sa te lasi tentat si sa incerci sa deschizi una din Usi sau nu...
Cand usa de la intrare s-a deschis, Darida tocmai ce iesea din sifonier, deschizand usa putin cate putin.
Pe usa camerei intra in acel moment un barbat de vreo 30 si ceva de ani, imbracat in pantalni de casa ce atarnau neglijent,patati de vopsea pe ambii genunchi.Pe stanagul era o pata mare rotunda de verde crud iar genunchiul drept era mandrul posesor al unei pete ce semana cu o salamandra mov.Maieul alb de pe el mult prea scurt-probabil intrat la apa, era sfasiat ca si cum purtatorul sau s-ar fi luptat cu un balaur cu noua capete si a reusit sa ii reteze trei din ele. Fata nu ii parea a fi imbatranita, cu toate ca ridurile isi faceau aparitia pe chipul sau ca niste stoluri de pasari calatoare.Pareau a fi gata-gata sa o ia din loc. Pielea barbatului era maslinie, ochii erau migdalati, negri la fel ca parul destul de lung ce statea ravasit rebel pe spate.Era nebarbierit si cu cearcane ce nu faceau decat sa ii puna si mai mult in valoare murele oculare.Cand buzele acelea doua-cea de sus fiind precum forma cozii randunicii, s-au deschis ca sa vorbeasca,din dulap s-a auzit un zgomot iar apoi o injuratura infundata de ''auci!''.
-Darida, de cate ori ti-am spus sa nu te mai bagi in sifonier. Starile depresive nu se trateaza cu jucatul de-a v-ati ascunselea printre camasi si costumul meu cel bun.Iesi te rog frumos afara, o sa iti fac un ceai de anason si o sa te bagi in pat.O sa iti citesc dintr-o carte si o sa te mangai cum iti place tie.
Niciun raspuns.
-Darida,tipa barbatul de data aceasta , nu te mai comporta ca o copila,este de ajuns ca sunt si eu unul !Nu putem fi doi...
Ultimul gand a fost spus cumva meditativ,cu vocea scazand de la o tonalitate inalta pana la una foarte joasa, ca un gand ce trebuia tinut pentru sine,ca un pian neacordat care a clacat facand un zgomot nepotrivit.
Atunci usa sifonierului s-a deschis incetisor iar cand impricinata a dat sa iasa afara, impreuna cu ea au iesit si o gramada de umerase, vinovate  de zgomotul produs anterior, zgomot ce la randul sau a scos din gatul fetei strigatul de durere.Dintre camasi,tricouri si o pereche de manusi de mohair galbene, a iesit un picior cu o gamba frumos sculptata, ca o cascada ce cade de la inaltime.Din inaltimea piciorului lung, se continua un trup slab, ca apoi sa iasa la iveala doi ochi mari si mirati, patrunsi de tipatul neasteptat al celui care isi pierduse rabdarea.
-Luc, nu poti intelege...zise cu o voce suava pregatita parca sa verse lacrimi pretioase capul ce aproape iesise cu totul acum din sifonier. Daca o sa incerc sa iti explic nu o sa intelegi din nou...Stii bine ca am mai incercat, ma crezi nebuna, ma imbii cu ceai de anason si imi citesti din "Negru pe alb" pana adorm.Nu mai putem continua asa,trebuie sa ma ajuti.Cand o sa intelegi?
-Pune-ma la incercare! Hai, curaj, spuse cel ce statea acum cu mainile incrucisate la piept, cu o privire ce  parca spunea: sa o vad si pe asta!
Atunci Darida iesi cu totul si dezvalui un chip de copila,chip ce stralucea ca o luna plina in lumina slaba a incaperii.Avea parul bogat, lung si saten,lins pe langa forma ovaloida a fetei.Parea fragila si puternica in acelasi timp. Era complet dezbracata dar isi proteja cu mainile sanii inca neimpliniti, formand astfel cu palmele doua cupe ce se uneau in varful degetului inelar.
-Stateam in pat, eram pregatita sa adorm cand de-o data elefantii de pe perete au inceput sa se apropie de mine,incepu ea sa explice patrunsa de situatia traita. Te asteptam pe tine sa vii in pat dar mi-ai spus ca inca ai treaba in camera obscura.M-am gandit sa nu te deranjez, asa ca mi-am pus o poveste la pick-up si am incercat sa ma relaxez. Ei continuau insa sa se apropie...Elefantii. Vreau sa schimbam veioza asta nenorocita, tipa atunci si ea pentru intaia data, la fel de neasteptat cum facuse Luc cu putin timp in urma.
-Ti-am spus ca iei totul mult prea in serios, ti-am spus sa nu mai mananci atatea bomboane din alea dubioase primite de la sora-ta cu nu stiu ce uleiuri aromatice indiene.
-Vrei sa dai vina pe niste bomboane?
-Nu, vreau sa taci odata, sa pui ceva pe tine si sa vii in pat.
Barbatul a inaintat spre ea si a luat-o ocrotitor in brate,acoperindu-i trupul cu un cearceaf cazut si el pe podea odata cu iesirea fetei din sifonier. Darida arata acum ca un inger nebun cazut din rai , gandi el.
O aseza in pat, purtand trupul acela firav dar puternic pe bratele sale ce se luptau cu dragoni. Infasurata in cearceaful alb care nu se deosebea de lenjeria alba a patului, Darida a adormit cat ai sopti silabisit "inger''.Luc s-a asezat si el mai apoi langa ea, impletindu-i parul in multe cozi, caci nu se putea lasa furat de somn.Se gandea la mamutii aceia...
Daca Darida avea dreptate  ? A doua zi urma sa ii faca pe plac si sa duca lampa in debara, sau poate chiar in camera obscura. Pe el nu in deranja cu siguranta cat timp developa fotografii sa il acompanieze un vechi chilipir cumparat dintr-un targ de vechituri. De vechituri...Aceste doua cuvinte ii mai rasunara in minte pret de cateva clipe, disparand apoi ca ridurile furate de pasarile calatoare.
Inchise apoi ochii, o cauta pe nebuna lui sotie in pat si cand o gasi, o cuprinse cu bratele sale puternice, tragando aproape, mai aproape.Nu stia daca o iubea, dar era cu siguranta fiinta de pe pamantul acesta pentru care ar fi facut orice.
Se ridica din pat sa stinga veioza ce inca mai arunca proiectiile ce erau pricina halucinatiilor Daridei, cand a vazut alaturi de cele doisprazece carti cutia cu bomboane cu arome indiene. Cat de rele puteau fi acestea...?Intinse mana spre ele si apuca una. Avea forma de melc si era invelita intr-un staniol transparent. Inlatura ambalajul ce il lasa sa cada pe podea si savura gustul intens. Avea gust puternic de nuca de cocos.Brusc, i se paru ca aude ceva.Intoarse spatele si...atunci a crezut ca vederea ii joaca feste. In spatele tabliei patului lor, se aflau acum patru usi, nu trei ca inainte! Pana sa apuce a se gandi la faptul ca acum trebuia pe buna dreptate sa ii interzica sotiei sale sa mai manance bomboane, sau ca trebuia sa le incerce si el mai din vreme, cineva batu la cea de a patra usa...


Am vrut sa vad cum as scrie si ce as scrie la ora 00:30 noaptea cu o stare de spirit ...nu stiu, voi sa ghiciti.
Si asa as scrie.
Imi place la nebunie ca am decizia totala asupra detaliilor, asupra a ceea ce dau viata prin cuvinte.Eu am ales ca manusa sa fie galbena pentru ca mi-o si imaginam in acel moment,am facut sa cada un ambalaj de bomboana transparent dar putea fi la fel de bine violet.Puterea cuvantului! Nu am niciun titlu. Am facut asta  ca sa ma relaxez...
Ca sa pot merge acum sa dorm linistita.
Thank's to God ca nu am veioze cu mamuti prin preajma!

Sentimente pe gratis

Sunt fericita atunci cand oamenii din jurul meu se comporta hilar, dubios si copilaresc. Imi place sa ii analizez si sa vad in ei acei copii carora inca le este frica de bau-bau, care alearga desculti pe ulite vara si au zahar caramelizat in coltul gurii. Aproape in fiecare zi in oamenii ce i-am cunoscut in ultima vreme am vazut un copil nebun care refuza sa creasca.Desigur, ei nu ar vrea sa afle ca gandesc asta.Poate o sa nege, dar pe mine nimeni nu ma poate impiedica sa gandesc ce vreau.Stiu insa si cativa oameni care nu o sa aiba nimic impotriva...
Sunt fericita din nou si asta in mare parte tot datorita oamenilor din jurul meu.
Sunt acea persoana care se poate ''ferici'' la vazul unui fluture, a unei prajituri glazurate, un schimb de priviri fugare in autobuz ce au smuls un zambet. Dar oamenii...sunt aceia care scot din tine la suprafata dorul nebun de a alerga pe ulite, de a simti gustul dulce in coltul gurii, de a te murdari ca un copil ce sare in balti si aduna melci dupa ploaie.
A fost Mos Nicoale si mi-am spus ca anul acesta chiar departe fiind de casa, nu am cum sa nu imi pun cizmele frumos lustruite la usa. Si bineinteles ca Mosul a venit negresit iar asta datorita nebuniei prietenei mele si a mea de a ne face cadouri reciproc. Ce poate fi mai frumos intr-o dimineata in care te trezesti dupa 3 ore de somn sa mergi in graba  la facultate, decat sa gasesti un sirag de margele de perle albe in sosonii tai osteniti ? Multumesc Santa, multumesc tuturor celor care ma fac sa zambesc fara sa ceara nimic in schimb, tuturor celor care imi ofera sentimente frumoase neconditionat- pe gratis.

Ce se asteapta ca le pot da inapoi?

M-a intrebat de curand un prieten de ce scriu pe blog.De ce fac public ce gandesc.M-a incurcat intrebarea lui-a fost pentru prima data cand mi se adresa o asa ''indrazneala''. As vrea sa ii raspund acum ca scriu pentru ca vreau si eu sa ofer ceva. Pe gratis.Pentru ca si eu primesc de la altii.Si toti avem nevoie chiar daca nu recunoastem de zambete dulci in coltul gurii.
Pestisor ma face uneori sa imi ling prea des buzele pentru a gusta dulceata zambetelor, Santa a fost un motiv de zambet intr-o zi grea cu primul coursework submis.
 Necunoscutii intalniti in autobuz ma fac sa dansez prin casa, persoanele care se uita fugar dincolo de filele unei carti la fel. Iau ceva de la toti cei pe care ii analizez.O iau razna cand vad ca mi se acorda atentie.Da, imi place sa fiu rasfatata. Acum altcineva m-ar putea intreba din nou: ''de ce ai facut public faptul ca esti o rasfatata, ce ai vrea sa demonstrezi cu asta?''
Raspuns: nimic, pur si simplu ma astept ca sa ii ramana cuiva involuntar in minte.Sa isi aduca la fel de spontan aminte candva si sa ma faca sa ma fericesc. Si atunci, altadata , o sa ofer si eu ceva in schimb.

Acesta este un lant al sentimentelor pe gratis.

Oare de cate ori am dat si noi ceva la schimb fara sa stim?