astazi zambetul de copil a luat-o din loc.
In spatele teatrului de papusi, eu am fost Zana cea Cuminte si Creata.
M-am jucat in nisip si nu mi-a pasat ca ma murdaresc. Cand m-am dat in leagan, mi-am imaginat ca sunt pilot si merg in Africa. M-am plictisit insa rapid de acest joc, ca orice copil, si am hotarat sa ma dau jos in Italia.
Acolo am facut un castel pentru fiecare zana de poveste. Din nisip ud, rasturnand cu grija galeti de toate formele, cu aceeasi emotie in suflet: oara o sa se darame, oare o sa iasa?
Si bineinteles ca iesea, o tarta de nisip cu fundu-n sus, pe care maini mici o surpau cu entuziasm cat de repede, care este farmecul unui castel daca nu se darama?
Am stat pe scaunel mic-mic la masa si mi-am ingramadit picioarele sub o masuta numai buna de pus intr-o Casa-Ciuperca.
Am incercat sa trec prin omida-tub, dar m-am blocat undeva la mijloc, am uitat ca am crescut,zambetul de copil m-a pacalit si de data asta...
- ''Pestele orca a inghitit un banc de pesti mai mici, cum se pupa ghioceii de primavara,cat de lunga este coada unei maimute,spune-mi o poveste despre un rinocer cu fundita,cand am citit povesti, am crescut om mic! ''
Am mancat multa dulceata si miere si acum ma pregatesc sa vanez oua de Paste, vine Iepurasul in curand!
Nu il pot rata, asa ca o sa am grija sa ma dau jos la timp din avionul meu magic cu aripi ce suna a clopotei.
O sa debarc in Scotia si cu entuziasm mult, o sa merg din nou in Camphill Kindergarten ca sa fiu mangaiata pe par, miniaturi dodoloate sa mi se agate de picioare si sa nu pot sa merg,sa intruchipam toti o roata si sa ne-nvartiam...
pana nu mai putem, pana devenim mici-mici de-ncapem intr-o casa ciumpearca !
