25 Jan 2009
21 Jan 2009
Pinguinul african
Am uitat demult sa privesc la corabioarele ce atarna de cutitul cerului,
am crezut ca le pastram in suflet dar nu era asa.
le inmuiasem in cerneala si sufletul imi picura
cand incercam sa mi le desenez pe capilare.
atunci mi-am spus:cerceteaza si tot nu crede!
mi-am cautat in stern inima ta,dar ea fugise
din patul ei pufos la altcineva.
corabioarele au inceput sa pluteasca in sucul gastric
si prevesteau furtuna din inimile noastre.
ele stiu cand bate vantul dinspre vest
si cand trebuie sa ne ascundem intre coaste.
atunci mi-am spus:speranta sta in a cerceta!
si am auzit noi ca la Polul Nord
vantul bate mereu din aceeasi directie,
si ne-am dus sa vedem pe pielea noastra.
corabioara a plutit pana ce a cazut in copca sapata de cineva-
i se terminase cerneala,schiopata,nu mai vedea
si nici o sepie in apropiere sa o bagam in service nu era.
am ajuns intr-un igloo ce semana cu un hypermarket thailandez
si peste tot locul cartile erau asezate la loc de seama si scria:
pe jos nu le arunca!
si mai era acolo o masuta mostenire de la babilonieni.
pe ea dansa un pinguin.mi-a spus:crede ceea ce vezi,si nu cerceta!
era clar un pinguin din Africa!
avea urechi de girafa,corabioarele le alimentasem cu grasime de foca si mergea
asa ca a avut cine ma indruma la calea din inima mea:
pinguinul era african,dar mi-am spus:asta-i nebun!
mai bine... iau cutitul ce taie linia orizontului,
tai picioarele la masa si atunci om vedea:
daca pinguinu-i african, girafa l-o ajuta
sa scoata gatul lung prin igloo si sa zica:
du-ma inapoi in Africa!
20 Jan 2009
19 Jan 2009
Sa va spun ceva
Cate din ideile inteligente incep cu Deci?Nu asta vroiam sa va spun,deci...
Alta versiune de Catelusul schiop (al secolului XXI)
Ivorel e un catel,
cu fundita si ghetute-
ortopedice, caci
a calcat pe un chistoc
ce de fapt era un smoc
de panselute ofilite
si alunecand
si-a julit genunchiul.
Pe cand, Ivorel catel de casa,
cu fundita grasa, grasa, se ducea la gradinita.
Alta versiune de Catelusul schiop (al secolului XXI)
Ivorel e un catel,
cu fundita si ghetute-
ortopedice, caci
a calcat pe un chistoc
ce de fapt era un smoc
de panselute ofilite
si alunecand
si-a julit genunchiul.
Pe cand, Ivorel catel de casa,
cu fundita grasa, grasa, se ducea la gradinita.
18 Jan 2009
17 Jan 2009
Barcelona
Barcelona- inima Cataloniei şi oraşul lui Gaudi
Atunci când mi-am propus să scriu despre experienţa ce am avut-o în oraşul tuturor posibilităţilor, am ştiut din prima că începutul o sa fie cel mai dificil. Nu ştiam cum să transmit cititorilor încă din prima clipă acea dorinţă de a parcurge rândurile mai departe.Am fost părtaşă la această experienţă, iar acum, dintre sutele de idei ce încerc să le pun în ordine, apar acele imagini surprinzătoare.Descrieri ce au ieşit câştigătoare: străzi pline de viaţă, oameni cu chipuri jucăuşe, aerul cu miros mediteraneean, clădiri impozante, străduţe intortocheate.Seri pline de pasiune în paşi de flamenco, spectacole de lumini, deschiderea oamenilor către comunicare, muzica oraşului auzită la fiecare colţ de stradă.Daca te-ai opri de fiecare dată să o asculţi, să o înţelegi, să-i intri în ritm, ar însemna să fii nemuritor...
Mai departe, totul curge de la sine...Bun venit în locul unde întotdeauna se trăieşte într-o Fiesta continuă.Oraşul îţi oferă pe tavă o multitudine de experienţe mediteraneene, ce te îmbie la tot pasul şi care merită a fi încercate fără nici o urmă de ezitare.Am intrat în contact cu oameni de-ai locului pentru a afla în puţinul timp ce il aveam de petrecut în Barcelona, ce anume nu trebuie să ratezi sub nici o formă.Ce poti face în decurs de 48 de ore, ca să îţi doreşti să mai revi şi a doua oară.Tot ceea ce apucăm să facem, oricât am sta aici, este însă un singur pas- un fel de deschidere amăgitoare spre un dans delirant.Dans în care nu ai avut ocazia decât să ajungi pe ringul de dans, bătut de lumina reflectoarelor.
Am vorbit cu oameni care puneau pasiune în tot ceea ce făceau şi care dădeau dovadă de un calm iesit din comun.Te făceau să crezi că timpul se scurge altfel pentru ei.Îşi iubeau ţara fără îndoială, iar menirea lor era de a transmite tututor turiştilor dornici de cunoaştere, o parte din ceea ce ei purtau în inima lor încununată cu frunze de laur.
Am petrecut aici timpul în perioada sărbătorilor de iarnă.Ore întregi am bătut străzi înguste, mărginite de-o parte şi de alta de clădiri cu balconaşe ieşite înafară.Atrag prin modelele bărilor de fier forjat, de care sunt susţinute.Seara mă pierdeam de la luminile năucitoare ale reclamelor agăţate de fiecare colţ de clădire.Sărbătorile de iarnă se apropiau, dar lumea nu părea că este agitată din această pricina.Nu am văzut oameni umblând într-o alertă pe străzi sau dând năvală în supermarket-uri.Sărbătorile erau întampinate în familie, fără mare fast, cel mai important pentru ei fiind să fie laolalta cu toţi cei dragi.Pregătirile nu erau cu ceva mult deosebite faţă de obicei, dar se punea preţ pe atmosfera din casă.Nu fac brad, dar înscenează prin statuete mişcătoare naşterea Mântuitorului.Ieslea cu fân era elementul principal, în jurul căreia stăteau aplecate statuetele.Am avut ocazia să intru şi în casele spaniole, chiar cu câteva minute înainte de trecerea în noul an.Aici fiecare persoană avea în faţa sa o farfurie cu doisprezece boabe de struguri.Cu fiecare boabă înghiţită îşi puneau o dorinţă, iar dacă până la miezul nopţii nu mai rămanea nici una, toate dorinţele urmau a se împlini în noul an.
Spania fiind a doua tara din Europa la numărul de sărbători legale, cu siguranţă printre preferatele tuturor sunt Regii, Ziua Magilor.Aşteptată mai ales de cei mici,magii aduc cadouri.Ei sunt îmbracaţi cu trene lungi şi roşii, au sceptru şi turbane, iar în seara sărbătorii umblă pâna spre dimineaţă în care alegorice împodobite.Merg pe străzile importante din oraş, aruncând cu miile bomboane în stradă.După aceasta, de altfel ca în fiecare seară de vineri şi sâmbăta, petrecerea continuă în barurile din centru sau de la periferie.Peste tot distracţia este la ea acasă.În faţa fiecărui local de acest gen, vezi o gramadă de tineri şi nu numai,gata sa isi ofere o seara de relaxare dupa o saptamana de lucru.Până dimineaţa se bea Sangria, băutura specifica în Spania, alături de care se serveşte nelipsitul jamon- suviţe subţiri tăiate dintr-o pulpă de porc ţinută la uscat vreme îndelugată.Oamenii sunt gălăgioşi, muzica nelipsită iar faima localului este dată în funcţie de câte chiştoace de ţigări sunt aruncate pe jos.Până ziua se petrece în acest fel, iar dacă eşti norocos, poţi să asişti şi la o demonstraţie de dans flamenco.Îmbrăcate cu rochii bufante la umeri, pline de volane în poale, pe ritm de chitară nu se aud decât tocurile scurte şi groase ale pantofilor rotunjiţi în vârf.Bărbaţii bat din palme.Satisfăcute de efectul ce l-au creat, după ce au dansat cu patos şi privirea încruntată, femeile râd puternic cu capul pe spate.Arunca ocheade admiratorilor si asteapta sa li se ofere o bautura.O atfel de seară este cu siguranţă una dintre experienţele ce stau la loc de seamă.Iar pentru a avea una, nu trebuie decât să plătiţi zece euro în localele modeste şi pînă la peste treizeci în cele faimoase.Distracţia este oricum garantată, indiferent de alegere.Daca insa se dansează si flamenco, s-a atins deja unul dintre lucrurile ce se regăsesc in top.
În ultima zi în capitală, am vizat mai mult locurile ce dau cultura Spaniei.Ajunsă în zona de centru, m-am plimbat prin parcurile cu ronduri perfecte şi iarbă parcă veşnic verde.Leandri plini de viaţă prin culorile aprinse, portocali cu crengile încărcate şi câte un măslin pe ici pe colo ne incanta privirea.Strazile sunt pline de piste de biciclete şi oameni de toate vârstele care până seara fac jogging. Alearga in sezonul rece în tricou şi pantaloni scurţi, (pentru un stil de viaţă mai sănătos),pe cand aleile largi ale parcurilor aduna parcă la un loc toate civilizaţiile lumii.Aici dispar barierele rasiale iar toată lumea se înţelege cu toată lumea.Aşa cum poate fiecare, uneori chiar şi prin semne.Un african întinde mâna spre copilaşul dintr-un cărucior împins de o franţuzoaică.Un Rasta cu părul încâlcit citeşte o carte pe o bancă iar un chinez se aşează lângă să facă o fotografie.Statuile expresive sunt nelipsite.De la persoane importante de cultură, înveştmântate în haine cu falduri grele şi ţinute somptuoase, până la nuduri clasice în poziţii de mişcare.La umbră de palmieri, odihnesc bancuţele pe care cot la cot îşi odihnesc trupul turisti ameţiti de oraşul colosal.
Pe calea principală din centru vezi la tot pasul mimi stradali ce înfăţişează cele mai diverse personaje.Stau inmărmuriţi minute în şir cu câte o pălărie la picioare, în care dacă arunci un euro sau câţiva centi zornăitori, prind miraculos viaţă.Zâna copacilor fermecată cu un elf, o mumie căreia i se desfac bandajele, un general îmbufnat sau un magician cu porumbei albi, animă plimbările trecătorilor.Din locurile special amenajate, poţi sta la coadă pentru o pungă de almendras, sâmburii unor seminte ca un fel de migdale ori vestitele turron, prăjitura tradiţională a Spaniei, în special în vremea sărbătorilor de iarnă.
Siruri de cafenele si restaurante îţi prezintă încă de la intrare meniul zilei scris pe o tăblie sprijinită în stradă.Vezi prin geamul acestora în interior,pulpe de porc atarnate de bari din tavan.Este o imagine ce mereu o să o am în minte atunci când trebuie să fac o asociere cu aceste locuri.Puse în suporturi de lemn masiv pentru a se tăia faşii fine, pulpele pot fi vechi de ani de zile.Cu cât este mai vechi, cu atât este mai bun.Cele ce au prins mucegai la suprafata,sunt deja delicatese.Jamonul,dupa cum il numesc spaniolii, este nelipsit şi cumva de-al locului.
Nelipsitul ,,Olla'' te intampina la intrarea in orice cofetarie sau cafenea.Gestul este firesc, si arată ospitalitatea celor din oraşul căreia Mediterana îi udă ţărmurile.
Sagrada Familia în mod normal nici nu mai necesită multe descrieri.Măestria lucrării impozante, care ţâşneste dintr-o dată din asfalt, te face sa te apleci in fata ei.Sa realizezi partea de geniu de care a dat dovadă Gaudi şi totodată superficialitatea celorlalte construcţii moderne.Niciodată nu am văzut mai mult detaliu la un loc.Inspirată dintr-un cadru natural,are o sculptură încărcată şi structurată pe sute de scene cu o înlănţuire logică.Oricine ar vrea sa le prinda insiruirea,ar ramane cu gatul intepenit uitandu-se in sus.Prezintă ornamente florale alături de cele animale, pâna la scene biblice.Turnurile înalte, din ce în ce mai ascuţite spre vârf, urcă în sus parcă străpungând cerul bleu şi senin.Pe una din faţade, la baza, ca o pânză de păianjen ce cade pe asfalt, un arc cu o deschidere foarte mare este bine ancorat.Sase stâlpi de susţinere, fac oamenii ce il privesc să pară nişte liliputani în faţa unui gigant.Neterminată în prezent pentru că arhitecul dorea ca ea să fie perfectă şi tot schimba planurile de construcţie- pâna ce multe au ars iar el a murit subit, biserica este o operă de arta.O opera ce ascunde încă multe mistere.Risipite prin tot oraşul, colorate strident, cu multe balcoane şi forme nonconformiste,alte contrucţii ale sale îi rezerva dreptul lui Gaudi ca Barcelona să fie oraşul său.
Tibidabo, este locul ce oferă cea mai amplă viziune asupra oraşului.Situată la cea mai mare altitudine din Barcelona, de cinci sute doisprezece metri, de aici poţi avea oraşul la picioarele tale.Priveliştea este încântătoare, de grandoare, făcându-te să realizezi întinderea vastă a oraşului.Ochii fug până la periferie, iar mai apoi spre mare, până la orizontul de care soarele abia mai stătea agăţat.La asfinţit, acesta săruta linia mării.Până aici se urcă cu funicularul, iar pentru cei mai slabi de inimă, sentimentul poate să fie mai mult decât unul de copleşeală a panoramei.Sus, se află parcul de distracţii.Aici poti încerca alte ghiduşii mecanizate, dacă inima nu ţi-a stat destul în gât până ce ai ajuns sus în trenul pe cablu.Priveliştea excelentă, poate să ţi se detalieze instantaneu în faţa ochilor.Iti trebuie numai o buna orientare asupra oraşului, iar în schimbul unui euro scos din buzunar, te poţi uita cu binoclul.Indreptat spre oraş, o anumită clădire sau zonă ti se desfasoara in fata ochilor.Sagrada este imposibil să nu fie reperată, căci tronează în mijlocul celorlalte construcţii ce îi ţin poalele.Cu zoom-ul dat la maxim, am văzut vapoarele ce lunecau pe Mediterană, departe, departe...
Construcţia avea în vârful celui mai înalt dintre turnuri statuia lui Iisus, iar aici se putea urca până ce ajungeai la baza ei.Era punctul cel mai înalt.Acolo sus,trebuia sa treci cu vederea peste genunchii ce tremurau de frigul datorat vântului ce bătea năvalnic.Sa nu mai vorbim de sentimentul de conştientizare ca te afli la asa o inaltime.Trecand insa peste toate acestea,aveai timp să te bucuri şi de privelişte.Unde să mai pui faptul că este o şansă reala de a te afla mai aproape de divin…În jos, se văd celelalte turnuri ce parcă îl protejează pe cel central.Iată încă un loc bine punctat de vizitat şi care îşi merită toate aprecierile.
Spre seară, privirea era încântată de toate cele văzute şi mintea hrănită cu amintiri.Apelez la ele de fiecare dată când mi se face dor de acele locuri.
Ultima oprire-la aşa numita Fântana Magică.Numele îi era bine ales, căci am văzut şi oameni profund emotionati de aceasta.Apa sărea la zeci de metri în sus, formând forme şi schimbându-şi culorile tari.Impresionati,oamenii au mers pana intr-acolo încât am zărit câteva lacrimi colorate.In culorile curcubeului,de la jocul luninilor reflectate in ele,se prelingeau pe obrajii celor din jur.
Seara, oraşul arată ca un joc de leggo în mărime naturală.Încărcat, dar totuşi lăsând pentru toţi destul aer de respirat,era circuitul luminat, cu maşinile, semafoarele si palmierii în rând.Cu zebrele şi stâlpii săi de ,,orăşel’’ leggo, orasul parcă se afla în mâinile unui copil ce tocmai îl construia.Mai adaugi câte o piesă, mai iei o pauză să admiri si mai pui încă una.Constaţi asemeni unui copil căruia îi place jocul său, că niciodată nu o să termini de pus piesă peste piesă şi să finalizezei.Ai un leggo cu oraşul ce se pliază la un moment dat perfect oricărui suflet.Iar constatând aceasta, preferi asemeni lui Gaudi să întârzi cu construcţia. Sa laşi totul neterminat.Să ai mereu o scuză să te întorci aici.Astfel, rămâi legat de acest loc.Nimeni nu o să ştie că tu de fapt te-ai îndrăgostit de oraş.Că te legi de orice speranţă să îl revezi.Iti place atat de mult, încat asemeni mie acum, povesteşti prietenilor tăi despre el, sperând să mai atragi şi pe alţii de partea ta.Vrei să simtă şi ceilalţi acelaşi lucru, să îi molipseşti.O sa vina momentul cand când or să vadă şi ei cum este să intri în ,,joc’’.Si numai atunci,o să fie cu adevarat înţeles de ce toti cei care au fost aici, mai vor să revină, iar cei care nu au ajuns incă, vor sa o faca.
În ţara unde Fiesta este la ea acasa, iar ciolanele de porc atârnă în toate cafenelele…Ce ne putem dori mai mult ?
Atunci când mi-am propus să scriu despre experienţa ce am avut-o în oraşul tuturor posibilităţilor, am ştiut din prima că începutul o sa fie cel mai dificil. Nu ştiam cum să transmit cititorilor încă din prima clipă acea dorinţă de a parcurge rândurile mai departe.Am fost părtaşă la această experienţă, iar acum, dintre sutele de idei ce încerc să le pun în ordine, apar acele imagini surprinzătoare.Descrieri ce au ieşit câştigătoare: străzi pline de viaţă, oameni cu chipuri jucăuşe, aerul cu miros mediteraneean, clădiri impozante, străduţe intortocheate.Seri pline de pasiune în paşi de flamenco, spectacole de lumini, deschiderea oamenilor către comunicare, muzica oraşului auzită la fiecare colţ de stradă.Daca te-ai opri de fiecare dată să o asculţi, să o înţelegi, să-i intri în ritm, ar însemna să fii nemuritor...
Mai departe, totul curge de la sine...Bun venit în locul unde întotdeauna se trăieşte într-o Fiesta continuă.Oraşul îţi oferă pe tavă o multitudine de experienţe mediteraneene, ce te îmbie la tot pasul şi care merită a fi încercate fără nici o urmă de ezitare.Am intrat în contact cu oameni de-ai locului pentru a afla în puţinul timp ce il aveam de petrecut în Barcelona, ce anume nu trebuie să ratezi sub nici o formă.Ce poti face în decurs de 48 de ore, ca să îţi doreşti să mai revi şi a doua oară.Tot ceea ce apucăm să facem, oricât am sta aici, este însă un singur pas- un fel de deschidere amăgitoare spre un dans delirant.Dans în care nu ai avut ocazia decât să ajungi pe ringul de dans, bătut de lumina reflectoarelor.
Am vorbit cu oameni care puneau pasiune în tot ceea ce făceau şi care dădeau dovadă de un calm iesit din comun.Te făceau să crezi că timpul se scurge altfel pentru ei.Îşi iubeau ţara fără îndoială, iar menirea lor era de a transmite tututor turiştilor dornici de cunoaştere, o parte din ceea ce ei purtau în inima lor încununată cu frunze de laur.
Am petrecut aici timpul în perioada sărbătorilor de iarnă.Ore întregi am bătut străzi înguste, mărginite de-o parte şi de alta de clădiri cu balconaşe ieşite înafară.Atrag prin modelele bărilor de fier forjat, de care sunt susţinute.Seara mă pierdeam de la luminile năucitoare ale reclamelor agăţate de fiecare colţ de clădire.Sărbătorile de iarnă se apropiau, dar lumea nu părea că este agitată din această pricina.Nu am văzut oameni umblând într-o alertă pe străzi sau dând năvală în supermarket-uri.Sărbătorile erau întampinate în familie, fără mare fast, cel mai important pentru ei fiind să fie laolalta cu toţi cei dragi.Pregătirile nu erau cu ceva mult deosebite faţă de obicei, dar se punea preţ pe atmosfera din casă.Nu fac brad, dar înscenează prin statuete mişcătoare naşterea Mântuitorului.Ieslea cu fân era elementul principal, în jurul căreia stăteau aplecate statuetele.Am avut ocazia să intru şi în casele spaniole, chiar cu câteva minute înainte de trecerea în noul an.Aici fiecare persoană avea în faţa sa o farfurie cu doisprezece boabe de struguri.Cu fiecare boabă înghiţită îşi puneau o dorinţă, iar dacă până la miezul nopţii nu mai rămanea nici una, toate dorinţele urmau a se împlini în noul an.
Spania fiind a doua tara din Europa la numărul de sărbători legale, cu siguranţă printre preferatele tuturor sunt Regii, Ziua Magilor.Aşteptată mai ales de cei mici,magii aduc cadouri.Ei sunt îmbracaţi cu trene lungi şi roşii, au sceptru şi turbane, iar în seara sărbătorii umblă pâna spre dimineaţă în care alegorice împodobite.Merg pe străzile importante din oraş, aruncând cu miile bomboane în stradă.După aceasta, de altfel ca în fiecare seară de vineri şi sâmbăta, petrecerea continuă în barurile din centru sau de la periferie.Peste tot distracţia este la ea acasă.În faţa fiecărui local de acest gen, vezi o gramadă de tineri şi nu numai,gata sa isi ofere o seara de relaxare dupa o saptamana de lucru.Până dimineaţa se bea Sangria, băutura specifica în Spania, alături de care se serveşte nelipsitul jamon- suviţe subţiri tăiate dintr-o pulpă de porc ţinută la uscat vreme îndelugată.Oamenii sunt gălăgioşi, muzica nelipsită iar faima localului este dată în funcţie de câte chiştoace de ţigări sunt aruncate pe jos.Până ziua se petrece în acest fel, iar dacă eşti norocos, poţi să asişti şi la o demonstraţie de dans flamenco.Îmbrăcate cu rochii bufante la umeri, pline de volane în poale, pe ritm de chitară nu se aud decât tocurile scurte şi groase ale pantofilor rotunjiţi în vârf.Bărbaţii bat din palme.Satisfăcute de efectul ce l-au creat, după ce au dansat cu patos şi privirea încruntată, femeile râd puternic cu capul pe spate.Arunca ocheade admiratorilor si asteapta sa li se ofere o bautura.O atfel de seară este cu siguranţă una dintre experienţele ce stau la loc de seamă.Iar pentru a avea una, nu trebuie decât să plătiţi zece euro în localele modeste şi pînă la peste treizeci în cele faimoase.Distracţia este oricum garantată, indiferent de alegere.Daca insa se dansează si flamenco, s-a atins deja unul dintre lucrurile ce se regăsesc in top.
În ultima zi în capitală, am vizat mai mult locurile ce dau cultura Spaniei.Ajunsă în zona de centru, m-am plimbat prin parcurile cu ronduri perfecte şi iarbă parcă veşnic verde.Leandri plini de viaţă prin culorile aprinse, portocali cu crengile încărcate şi câte un măslin pe ici pe colo ne incanta privirea.Strazile sunt pline de piste de biciclete şi oameni de toate vârstele care până seara fac jogging. Alearga in sezonul rece în tricou şi pantaloni scurţi, (pentru un stil de viaţă mai sănătos),pe cand aleile largi ale parcurilor aduna parcă la un loc toate civilizaţiile lumii.Aici dispar barierele rasiale iar toată lumea se înţelege cu toată lumea.Aşa cum poate fiecare, uneori chiar şi prin semne.Un african întinde mâna spre copilaşul dintr-un cărucior împins de o franţuzoaică.Un Rasta cu părul încâlcit citeşte o carte pe o bancă iar un chinez se aşează lângă să facă o fotografie.Statuile expresive sunt nelipsite.De la persoane importante de cultură, înveştmântate în haine cu falduri grele şi ţinute somptuoase, până la nuduri clasice în poziţii de mişcare.La umbră de palmieri, odihnesc bancuţele pe care cot la cot îşi odihnesc trupul turisti ameţiti de oraşul colosal.
Pe calea principală din centru vezi la tot pasul mimi stradali ce înfăţişează cele mai diverse personaje.Stau inmărmuriţi minute în şir cu câte o pălărie la picioare, în care dacă arunci un euro sau câţiva centi zornăitori, prind miraculos viaţă.Zâna copacilor fermecată cu un elf, o mumie căreia i se desfac bandajele, un general îmbufnat sau un magician cu porumbei albi, animă plimbările trecătorilor.Din locurile special amenajate, poţi sta la coadă pentru o pungă de almendras, sâmburii unor seminte ca un fel de migdale ori vestitele turron, prăjitura tradiţională a Spaniei, în special în vremea sărbătorilor de iarnă.
Siruri de cafenele si restaurante îţi prezintă încă de la intrare meniul zilei scris pe o tăblie sprijinită în stradă.Vezi prin geamul acestora în interior,pulpe de porc atarnate de bari din tavan.Este o imagine ce mereu o să o am în minte atunci când trebuie să fac o asociere cu aceste locuri.Puse în suporturi de lemn masiv pentru a se tăia faşii fine, pulpele pot fi vechi de ani de zile.Cu cât este mai vechi, cu atât este mai bun.Cele ce au prins mucegai la suprafata,sunt deja delicatese.Jamonul,dupa cum il numesc spaniolii, este nelipsit şi cumva de-al locului.
Nelipsitul ,,Olla'' te intampina la intrarea in orice cofetarie sau cafenea.Gestul este firesc, si arată ospitalitatea celor din oraşul căreia Mediterana îi udă ţărmurile.
Sagrada Familia în mod normal nici nu mai necesită multe descrieri.Măestria lucrării impozante, care ţâşneste dintr-o dată din asfalt, te face sa te apleci in fata ei.Sa realizezi partea de geniu de care a dat dovadă Gaudi şi totodată superficialitatea celorlalte construcţii moderne.Niciodată nu am văzut mai mult detaliu la un loc.Inspirată dintr-un cadru natural,are o sculptură încărcată şi structurată pe sute de scene cu o înlănţuire logică.Oricine ar vrea sa le prinda insiruirea,ar ramane cu gatul intepenit uitandu-se in sus.Prezintă ornamente florale alături de cele animale, pâna la scene biblice.Turnurile înalte, din ce în ce mai ascuţite spre vârf, urcă în sus parcă străpungând cerul bleu şi senin.Pe una din faţade, la baza, ca o pânză de păianjen ce cade pe asfalt, un arc cu o deschidere foarte mare este bine ancorat.Sase stâlpi de susţinere, fac oamenii ce il privesc să pară nişte liliputani în faţa unui gigant.Neterminată în prezent pentru că arhitecul dorea ca ea să fie perfectă şi tot schimba planurile de construcţie- pâna ce multe au ars iar el a murit subit, biserica este o operă de arta.O opera ce ascunde încă multe mistere.Risipite prin tot oraşul, colorate strident, cu multe balcoane şi forme nonconformiste,alte contrucţii ale sale îi rezerva dreptul lui Gaudi ca Barcelona să fie oraşul său.
Tibidabo, este locul ce oferă cea mai amplă viziune asupra oraşului.Situată la cea mai mare altitudine din Barcelona, de cinci sute doisprezece metri, de aici poţi avea oraşul la picioarele tale.Priveliştea este încântătoare, de grandoare, făcându-te să realizezi întinderea vastă a oraşului.Ochii fug până la periferie, iar mai apoi spre mare, până la orizontul de care soarele abia mai stătea agăţat.La asfinţit, acesta săruta linia mării.Până aici se urcă cu funicularul, iar pentru cei mai slabi de inimă, sentimentul poate să fie mai mult decât unul de copleşeală a panoramei.Sus, se află parcul de distracţii.Aici poti încerca alte ghiduşii mecanizate, dacă inima nu ţi-a stat destul în gât până ce ai ajuns sus în trenul pe cablu.Priveliştea excelentă, poate să ţi se detalieze instantaneu în faţa ochilor.Iti trebuie numai o buna orientare asupra oraşului, iar în schimbul unui euro scos din buzunar, te poţi uita cu binoclul.Indreptat spre oraş, o anumită clădire sau zonă ti se desfasoara in fata ochilor.Sagrada este imposibil să nu fie reperată, căci tronează în mijlocul celorlalte construcţii ce îi ţin poalele.Cu zoom-ul dat la maxim, am văzut vapoarele ce lunecau pe Mediterană, departe, departe...
Construcţia avea în vârful celui mai înalt dintre turnuri statuia lui Iisus, iar aici se putea urca până ce ajungeai la baza ei.Era punctul cel mai înalt.Acolo sus,trebuia sa treci cu vederea peste genunchii ce tremurau de frigul datorat vântului ce bătea năvalnic.Sa nu mai vorbim de sentimentul de conştientizare ca te afli la asa o inaltime.Trecand insa peste toate acestea,aveai timp să te bucuri şi de privelişte.Unde să mai pui faptul că este o şansă reala de a te afla mai aproape de divin…În jos, se văd celelalte turnuri ce parcă îl protejează pe cel central.Iată încă un loc bine punctat de vizitat şi care îşi merită toate aprecierile.
Spre seară, privirea era încântată de toate cele văzute şi mintea hrănită cu amintiri.Apelez la ele de fiecare dată când mi se face dor de acele locuri.
Ultima oprire-la aşa numita Fântana Magică.Numele îi era bine ales, căci am văzut şi oameni profund emotionati de aceasta.Apa sărea la zeci de metri în sus, formând forme şi schimbându-şi culorile tari.Impresionati,oamenii au mers pana intr-acolo încât am zărit câteva lacrimi colorate.In culorile curcubeului,de la jocul luninilor reflectate in ele,se prelingeau pe obrajii celor din jur.
Seara, oraşul arată ca un joc de leggo în mărime naturală.Încărcat, dar totuşi lăsând pentru toţi destul aer de respirat,era circuitul luminat, cu maşinile, semafoarele si palmierii în rând.Cu zebrele şi stâlpii săi de ,,orăşel’’ leggo, orasul parcă se afla în mâinile unui copil ce tocmai îl construia.Mai adaugi câte o piesă, mai iei o pauză să admiri si mai pui încă una.Constaţi asemeni unui copil căruia îi place jocul său, că niciodată nu o să termini de pus piesă peste piesă şi să finalizezei.Ai un leggo cu oraşul ce se pliază la un moment dat perfect oricărui suflet.Iar constatând aceasta, preferi asemeni lui Gaudi să întârzi cu construcţia. Sa laşi totul neterminat.Să ai mereu o scuză să te întorci aici.Astfel, rămâi legat de acest loc.Nimeni nu o să ştie că tu de fapt te-ai îndrăgostit de oraş.Că te legi de orice speranţă să îl revezi.Iti place atat de mult, încat asemeni mie acum, povesteşti prietenilor tăi despre el, sperând să mai atragi şi pe alţii de partea ta.Vrei să simtă şi ceilalţi acelaşi lucru, să îi molipseşti.O sa vina momentul cand când or să vadă şi ei cum este să intri în ,,joc’’.Si numai atunci,o să fie cu adevarat înţeles de ce toti cei care au fost aici, mai vor să revină, iar cei care nu au ajuns incă, vor sa o faca.
În ţara unde Fiesta este la ea acasa, iar ciolanele de porc atârnă în toate cafenelele…Ce ne putem dori mai mult ?
2 Jan 2009
just like THAT!
Am uitat sa respir.Am uitat sa fotografiez.Mi-am amintit ca am nevoie de aer,am fotografiat.Mi-am amintit sa postez...
Mi-am spus:cate si cate bloguri incepute,lepadate,resuscitate,din nou in coma si pe moarte nu am vazut...Oamenii incep a posta si nu mai termina.Ii incanta ideea pana vad ca nu este de ei.Ce se intampla?Nu sunt capabili?Se scuza ca au lipsa de idei?Realizeaza ca au fost ofticati intr-o goana ,,internetala'' din site in site cand au dat peste postarile geniale ale unui bloger cu cohones?Au vrut si ei sa arate ca au dar s-au desumflat rapid...M-am dat la fund,nu am scuza.M-am incadrat in categoria lor.Insa am realizat.O insemna asta ceva oare?Poate o poza sa rezolve totul?Poate ca mie inca imi mai atarna unul din testicolele ce nu au iesit la iveala(inca).Poate sunt o shemale.Un cadru bucurestean...O frantura de viata.O revenire!
Subscribe to:
Posts (Atom)