Pinguinul african

Am uitat demult sa privesc la corabioarele ce atarna de cutitul cerului,
am crezut ca le pastram in suflet dar nu era asa.
le inmuiasem in cerneala si sufletul imi picura
cand incercam sa mi le desenez pe capilare.
atunci mi-am spus:cerceteaza si tot nu crede!
mi-am cautat in stern inima ta,dar ea fugise
din patul ei pufos la altcineva.
corabioarele au inceput sa pluteasca in sucul gastric
si prevesteau furtuna din inimile noastre.
ele stiu cand bate vantul dinspre vest
si cand trebuie sa ne ascundem intre coaste.
atunci mi-am spus:speranta sta in a cerceta!
si am auzit noi ca la Polul Nord
vantul bate mereu din aceeasi directie,
si ne-am dus sa vedem pe pielea noastra.
corabioara a plutit pana ce a cazut in copca sapata de cineva-
i se terminase cerneala,schiopata,nu mai vedea
si nici o sepie in apropiere sa o bagam in service nu era.
am ajuns intr-un igloo ce semana cu un hypermarket thailandez
si peste tot locul cartile erau asezate la loc de seama si scria:
pe jos nu le arunca!
si mai era acolo o masuta mostenire de la babilonieni.
pe ea dansa un pinguin.mi-a spus:crede ceea ce vezi,si nu cerceta!
era clar un pinguin din Africa!
avea urechi de girafa,corabioarele le alimentasem cu grasime de foca si mergea
asa ca a avut cine ma indruma la calea din inima mea:
pinguinul era african,dar mi-am spus:asta-i nebun!
mai bine... iau cutitul ce taie linia orizontului,
tai picioarele la masa si atunci om vedea:
daca pinguinu-i african, girafa l-o ajuta
sa scoata gatul lung prin igloo si sa zica:
du-ma inapoi in Africa!