Pista pentru femei

Strazile noastre sunt proaste!Dar vai...asta se stie deja.Cum imi pot permite eu sa mai constat inca o data?De parca autoritatile nu cunosc problema...
Daca ne-ar fi drumul pavat cu fericire( cum ni se ureaza uneori in mesajele de aniversare) asa cum este ,,pavat'' cu gropi...am ajunge departe.Am fi cu siguranta una din tarile cu cea mai infloritoare populatie.Toti oamenii fara adapost ar avea mereu zambetul pe buze,toti vagabonzii.Cand ar da intr-o groapa(in medie o data la un minut),ar uita cu totii de toate grijile.In loc sa ne amintim de fiecare data cat de mult ne enerveaza gropile tarii noastre,nu inteleg de ce nu am alege sa facem din acest fapt un beneficiu.Daca tot avem abundenta de gropi,pai sa ne folosim de faptul ca exista.
Putem sa ne propunem ca de fiecare data cand roata masinii scapa intr-o groapa sau piciorul nostru se afunda subit in asfalt,sa ne amintim de o intamplare fericita din viata noastra.Pai va spun eu ce s-ar intampla-am ajunge sa nu avem atatea amintiri frumoase de rememorat cate gropi.Cu atat mai bine...am cauta sa traim cat mai multe clipe frumoase zi de zi ca sa rezervam cate o amintire fiecarei gropi.De ce sa ne plangem cand uite cum am putea sa facem lucrurile sa ia o cu totul alta intorsura...De ce sa ne facem un semn cu pixul pe mana sau sa ne legam o ata de deget ca sa nu uitam ca trebuie sa o luam pe bunica de la spital,masina din service sau sa cumparam spanac?De ce sa nu ne spunem:sa-mi aduc aminte sa cumpar detergent cu prima ocazie cand dau intr-o groapa!Si gata...memento natural.
Femeile...sunt insa cele care sufera cel mai mult din cauza gropilor.Si o simt pe proprii pantofi.Pe minunatia aceia de pantofiori delicati pe care risti sa ii botesti in varf inca de la prima purtare.De ce?Bineinteles,pentru ca strazile sunt proaste.Cata...suferinta.Cata suferinta si pentru sotii femeilor acestora.Ganditi-va in cate perechi de pantofi or sa investeasca anual barbatii pentru consoartele lor ce nu se pot prezenta la birou cu pantofii scofalciti.
Uite ce propun eu-sa se faca piste pentru femei cu tocuri!
De ce numai piste pentru biciclisti?O.K,lor le poate sari lantul...insa noua?Flecurile noastre,cum ajung?
Pana la urma...si cizmarii trebuie sa traiasca,am inteles!
Ia uitati cum relele unei tari din punctul de vedere al majoritatii,aduc binele altora!
Sa fim seriosi-gropile...sunt si ele folositoare in felul lor.

Autumnal

woow...
!vine din nou toamna.Nu stiu cum este asta pentru voi,insa pentru mine este perfect.Minunatul anotimp.Capriciosul anotimp.O sa ne infasuram in esarfe imense.O sa avem iubiti noi, special pentru acest anotimp.O sa mergem la scoala in zile ploioase cu ghiozdane full de carti-sau ma rog...genti moderne neincapatoare dar cu o catarama imensa.
Dar tu cu mine as vrea sa fim...
Doar tu cu mine as vrea sa fim...
Doar tu cu mine as vrea sa fim... ,sunt versurile ce se tot repeta la inceputul melodiei ,,Cand se lasa seara''.Pasarea colibri.

Si cad castanele! Cad in reluare si fetele imbujorate cu panere alearga spre ele si le prind din zbor in timp ce coditele impletite sar si ele.Sau...
domnite pe tocuri mult prea inalte se apleaca fitos spre ele cu grija ca nu cumva sa li se lipeasca parul in picaj de glossul de pe buze dat in exces si exclama:Uite,o capsuna!A venit toamna!
Pentru noi toti acest lucru este evident.Desigur...intr-un mod diferit.
Si pasarile se plictisesc de noi si copii invata la gradinita ca se reintorc in Tarile Calde...Cumpara de la noi lotiune de plaja la promotie si duse sunt.A venit toamna!
Si copacii se gandesc ca a venit momentul sa isi innoiasca garderoba si sa arunce multe din hainele vechi.Se scutura bine si maturatorii vin si strang in urma lor.Nu se folosesc insa de ,,hainele'' lepadate-considera mult prea moderne timpurile noastre sa imbrace costumul lui Adam si al Evei.
Si ploua... ploua...ploua...oua...uaaaa!Si cosurile de gunoi stradale se umplu de umbrele cu gatul sucit.Ambulantele sunt insa in concediu de melancolie tomnatecă...
Ceainariile sunt invadate.Celebrul slogan este auzit mai des.Hai ca stiti...-Carte in abur de ceai!
Si radiourile canta:(...)acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac,
sau mai bine,sau mai bine cu umbra ta...
Iar daca noua nu ne este inca foarte clar, Nicu Alifantis ne mai anunta inca o data prin minunata melodie ,,Emotie de toamna''(multumiri poetului Nichita Stanescu pentru versuri)ca a venit...a venit...TOAMNA!