Replica iubirii

Dupa ce Costel a realizat ca viata nu este pe atat de portocalie pe cat se astepta el si ca nu ajungi intotdeauna ceea ce vrei(un vanzator de prune i-a pus odata intrebarea daca nu cumva el e din clasa clemetinelor),traind acum cu incertitudinea legata de originile sale si punandu-si intrebari existentiale a ajuns in postura in care nici nu stie cu cine ar trebui sa fie rasist.Perechea lui,ce ar trebui sa fie?
Catastrofa s-a produs in momentul in care a fost verificata expresia,,cine se aseamana se aduna'' si astfel o aricioaca ce se credea cactus s-a indragostit de el.Copilul ce a rezultat in urma dragostei celor doi,ce sa fie oare?
Corect,o Portocalo-Mandarino-Clemento-Cactuso-Aricioido... - Punkist!
Dilema Portocalo-Mandarino-Clemento-Cactuso-Aricioido- Punkist-ului:
-Dar eu,cu cine sa mai fiu rasist?

Costel

Costel,este o portocala pudica.

Ca sa nu mai fie rusinos,mai intai i-am scos ochii-astfel el nu a vazut ca l-am dezbracat in pielea goala .

Odata dezbracat,intimitatea i-a fost violata.

Costel,este primul portocal deflorat!

Cititi in soapta:drama cea mai mare traita de Costel,este insa data de faptul ca acesta nu isi poate insusi conditia de mandarina.De mic si-a renegat familia de citricioide din care provine,visul sau fiind acela ca atunci cand o sa fie mare sa devina Portocal.

Economii la...Pusculita

Este dimineata.Mananc lapte cu turta dulce si ma gandesc la cum sa iti dramuiesti banii,la cum sa fii econom.Un fapt cat se poate de normal,nimeni nu ar trebui sa gaseasca ceva ciudat in asta.Se pare ca turta dulce in combinatie cu lichidul albicios din sanul vacii stimuleaza dorinta de a fi rational,de a te gandi la zilele negre si iti stimuleaza simtul agonisirii.Ne da de gandit si ne face sa...(intocmai!)-sa ne cumparam o pusculita.
Eu cred ca avem nevoie de o pusculita vorbitoare.Una magica sau in cazul in care duhul lampii este mult prea lenes sa se trezeasca in 2010 ne-ar fi folositoare si una electronica.Atunci cand vrem sa luam din ea mai multi bani decat am pus ultima data sa ne mustre,sa ne certe si sa ne aminteasca de faptul ca ea e Pusculita-The Boss.Am avea nevoie de o pusculita care sa ne muste de degete atunci cand scoatem prea des bani din ea.Sa te intrebe:chiar ai nevoie de cerceii aia?chiar iti este atat de util inca un parfum?Uita-te la mine la naiba,sunt o Pusculita-Porc!Eu ar trebui sa put,dar nu ma vait.Ce as putea face?Sa bag singura mana in mine si sa fur niste bani?Ok,sa zicem ca as face asta.Si apoi ce?Topai asa roz si dodoloata pe strada printre masini,sar pe tejgheaua unui magazin si zic:va rog frumos,imi puteti da si mie un parfum?Da,da,chiar vedeti bine-Sunt o Pusculita!O Porc-Pusculita!Hmm...si daca e hypermarket ce ma fac?Desigur,asta nu ai luat in calcul,nu?Cum ajung eu la casa prin coada aia de canibali?Se pare ca nu va ajunge faptul ca ne mancati.Rupeti bucati din noi- porci simpatici si roz si va hraniti rupand cu dintii dintr-o ciozvarta.Din ceea ce a fost candva pulpa sexi a vreunei purcele cu personalitate admirate de intreaga hoarda de porcime din cotet.Rusine!Si acum ne vreti pe noi sa va pastram si banii...
Data viitoare cand bagati mana sa luati un ban,va sparg mai!Va sparg cum spargeti voi pusculitele nevinovate, simbol al hranei voastre stomacale.Sau si mai bine,m-am hotarat-va mananc de vii mai!

Prietenia

un prieten adevarat este acela care iti ofera libertatea totala de a fi tu insuti...

Cui nu ii place sa fie liber,independent?Cum se simte libertatea?
Stiu,in primul rand cum de imi pot eu permite sa incep cu o intrebare.Adica...nu scriu nimic luni de zile si apoi ma trezesc dintr-o data sa scriu iar asta nu oricum,ci despre prietenie.Simt ca nu mai pot sa scriu chiar daca am idei(asta am mai zis-o si intra la alta categorie) insa stiu ca imi place sa am prieteni si despre asta pot scrie la orice ora din zi si noapte.Putini.Imi face placere sa stiu ca sunt putini ca astfel nu stau cu grija lor.Nu stau sa ma gandesc daca sunt adevarati sau daca ma tradeaza.Cel mai mult imi place sa fie foarte putini.Sa ma poti trezi in miezul noptii buimaca dupa o sticla de vin(bine am exagerat,trei pahare) si sa ma intrebi:auzi,dar cine sunt prietenii tai?
Cand am timp liber citesc diverse carti.Nimic dubios.Dar cel mai mult imi place sa citesc in carti despre prietenii.Imi place sa citesc si despre trandafiri,pasari care nu pleaca in tarile calde,marmelada,oameni care picteaza,clowni sufocati,despre tradare si alteori despre adevar,pictori si artisti nebuni,clepsidre gaurite de destin cu scurgeri de sentimente,carti de duzina si de marii clasici,carti patate de sute de amprente la colturi,carti planse cu lacrimi sarate dar nu din mare ci de ochi ce vad realitatea cotidiana.Carti impregnate cu personalitate,pipaite de varfurile atator degete.Cartile au intimitatea violata!
Si in aceste file gasim pagini scrise despre prietenii...Intr-o zi,o sa scriu si eu una.Da,da,poate auziti de mine.Pana atunci,ma multumesc sa am prieteni.Putini.Adevarati.Aceia pentru care de mica ma gandeam-oare daca acum imi cereti sa imi tai un deget ca ei sa nu pateasca ceva rau,as face asta?
Norocul meu ca am toate degetele,o sa tot am ce taia...
Si prietenia ofera libertate.Si in aceasta libertate alergi ca pe campii pline cu levantica si capsuni uriase.Te bucuri de ea si celalalt odata cu tine vazandu-ti entuziasmul datorat increderii care si-a pus-o in tine.Stiti voi...e ca atunci cand iti asezi in mainile celuilalt sufletul.
-Ia-l!
-Ce sa fac cu el?
-Pasteaza-l!
-Pana cand...?
-Pana cand o sa imi creasca douazeci de degete inapoi!
Uneori,acestor prieteni le citesti seara povesti.Povesti din carti patate cu lacrimi,atinse de sute de degete fiecare cu amprenta lui unica,unul din ele asteptand sa fie taiat.Ca apoi,cand intr-o buna zi si celalalt isi taie unul pentru tine,sa incepi sa ti le lipesti la loc.Impreuna faceti o singura mana functionala.
Dar ce mai mana...! Mana Voastra o sa deschida cartile patate de amintiri.