Conversatie din viitor

-domnisoara, vocea dumneavoastra…imi aduce aminte de tropotul cailor la Apus!

-domnule, te rog nu fi impertinent si ia un loc pe scaunul de la Rasarit

-cu multa placere, dar numai daca mai dati o data din copita aceea vocala…macar o data!

-intreci masura si nu ma pot plange deloc, caci imi rasar pe frunte riduri de ras!

-te rog frumos madame, imi semnezi odata hartia aceea?Credeam ca Nava aceasta functioneaza dupa precizia unui eschimos ce iese la pescuit!

-dumneata crezi asta?Uita-te pe geam,este Boreala de cateva luni si eschimosii au intrat in hibernare, asa ca te rog frumos…tine-ti glasul la unison!

-deci…atunci sa inteleg ca avem timp de o tolaneala in fanul asta proaspat cosit, ingramadit intre picioarele scaunului dintre apus si rasarit?

-Mda…deci tocmai cand sa semnez foita asta de aluminiu a ta, mi-a cazut pana digitala din mana !Si tocmai cand domnul Capitan a deschis geamul sa decolam. ..Si acum, ce sa ne facem noi te intrebi…?  E pierduta in Infinit, poftim!

Pauza.Tacere.

-Dar… tu unde te grabesti asa tare, monsieur?Aici nu exista Timp, stii tu…cum obisnuiau sa aiba triburile de Pamanteni

-Dumneata mai indraznesti a intreba?Trebuia sa fiu lansat acum 5600 de secunde trecute de Ultimul Patrar, aluminiul acela irosit in van trebuia inmanat la timp ca luna sa nu fie ‘’muscata’’ pe din doua pentru alti inca 100 de ani de Speranta!

-Ah! Ca sa vezi ce ghinion…In sinea ei, se gandea ce mult si-ar dori ca ei doi sa fie blocati in timp la fix 5600 de secunde trecute de Patrar.Dar bineinteles,trebuia sa ascunda asta.

-Si daca… ti-as pune ca eu si domnul Capitan am avut un complot?

-As raspunde ca amandoi v-ati iesit din minti si …m-as transforma in titirez!

Domnisoara s-a ridicat in picioare.Picioarele ei erau perfect drepte,sustinute de niste suruburi butucanoase in lateral.Purta o fusta creponata de Scotian si se uita dupa Domnul Inginer Lansator ce era de negasit.Lansarea lui in Spatiu a esuat…Luna era pe jumatate mancata si acum saracii eschimosi chiar ca aveau de suferit…Nu stia cum, dar asa si-a imaginat…

Cand si-a intors gatul gratios la spate ca sa ajusteze surubul inteligentei-atunci cand era in prezenta unui barbat il ridica la voltaj maxim si cand Pericolul nu era in preajma il scadea la -2, a vazut ceva cazut pe jos.S-a aplecat sa il ridice.Cu ea s-a aplecat si Capitanul, sperand sa vada ceva,ceva sub faldurile acelea Scotiene.

Vezi tu…Tutoriana aceasta era considerate a fi varf de Clasa, nu se construiau multe asa ca ea pe banda si ei erau privilegiati sa aiba una pa Nava lor.

-domnule Capitan, este un titirez!!!

-ei prostie, ca sa vezi ce ti-e si cu batranetea asta…Scuzati-ma ca m-am aplecat in acelasi timp cu dumneavostra, doream numai sa imi intind putin circuitul gatului, mi-am simtit capul ca un titirez intr-adevar…decolarea fortata, vedeti...Luna ne joaca feste din nou!

Capitanul s-a simtit stanjenit si a pretins ca Tutoriana a reusit sa ii citeasca gandurile si de data asta. 

Dar Tutoriana zambea ca o masinarie prost construita pe banda, cu inteligenta data la -2, pentru ca titirezul ii galopa in palma si s-a oprit la numarul ei norocos-5600 de secunde!

Picatura

Simtea picatura de sudoare pe frunte cum il manca.In imbulzeala din autobuz, el se simtea ca intr-o camasa de forta.Imobilizat, se vedea neputincios in fata faptului care il macina-picatura a mai avansat doi milimetri.Fruntea ii era scaldata in sute de broboane de transpiratie, insa numai aceea, Picatura, se incapatana sa ii traverseze fruntea intr-o maniera ce ii punea nervii la incercare.Incearca sa gaseasca lucruri ce ii atrageau atentia: batista doamnei cu initiala F brodata, mana in gips a baiatului mazgalita cu pixul de colegii ce au lasat dedicatii.Buretele mancat de carii ce iesea din vinilinul unui scaun.Fereastra.Picatura, era insa tot acolo...A mai avansat, era sigur.Si-o imagina intrandu-i in ochi.Gustand sarea acesteia cand ar ajunge pe buze.Asta dupa ce ar fi traversat munti si campii...
Fereastra, avea lipita pe ea un sticker-,,Spargeti in caz de pericol!''.Atentia i-a fost captata insa de lipsa ciocanelului...Insa nici asta nu a tinut.Ii trebuia altceva de care sa se agate.O portita de scapare.
Cand era urmatoarea statie?Dura o vesnicie.

Picatura a facut un popas.El a rasuflat usurat.Se gandea ca tot calvarul s-ar rezolva cu o scuturatura brusca de cap.O nimica toata, insa nu avea loc nici sa gandesca...O Dacia-papuc trece vijelios pe langa autobuz si lasa sa intre pe ochiul de geam deschis urmatorul mesaj:,,Veniti la targul de haine!''.Domnul din fata avea un ochi de sticla sigur.Oare cum citea ziarul?Se uita numai pe coloana din dreapta.Insa ochiul de sticla era cel stang.
Picatura a pornit din nou la drum, traversand depresiunea dintre frunte si nas.Daca ii ajunge la buze, o mananca si gata, scapa de ea.Autobuzul trece peste o denivelare si in acest timp incearca sa citeasca un articol din ziarului domnului din fata:raniti, topor, soacra, doi, puscarie.Destul cat sa inteleaga esentialul.Mai erau patru statii.Se uita la fereastra.Pe praful de pe aceasta, o urma de deget a scris:Gica a fost aici.Bine ca nu mai esti si acum, isi spuse.Norocosul! Atunci, se detaseaza de situatia penibila in care se afla.Isi imagineaza cum doamna durdulie cu bastista brodata vine si il sterge pe frunte de Picatura povara.Cine era binefacatoarea lui?Florentina, Fiviana, Florina...Nu mai conteaza, traiasca toata doamnele ale caror nume incep cu litera F!Ce bine si simtea acum...ce usurare...A fost atat de real.
Deschide ochii.Era statia unde trebuia sa coboare si autobuzul era gol.Coboara si se duce la chioscul de ziare.Se cauta de bani.Portofelul ii disparuse.Banii lui...Uite unde l-a adus visarea aceasta.Picatura nenorocita!Era numai vina picaturii.Si nici nu s-a meritat.Un portofel in schimbul unui vis.Se merita?
In buzunarul stang, frumos impaturita si parca intr-un fel transpirata, a gasit o batista.Avea pe ea frumos brodat un F ondulat.Straniu, straniu la puterea infinit.Macar s-a ales cu ceva...