-domnisoara, vocea dumneavoastra…imi aduce
aminte de tropotul cailor la Apus!
-domnule, te rog nu fi impertinent si ia un
loc pe scaunul de la Rasarit
-cu multa placere, dar numai daca mai dati o
data din copita aceea vocala…macar o data!
-intreci masura si nu ma pot plange deloc,
caci imi rasar pe frunte riduri de ras!
-te rog frumos madame, imi semnezi odata
hartia aceea?Credeam ca Nava aceasta functioneaza dupa precizia unui eschimos
ce iese la pescuit!
-dumneata crezi asta?Uita-te pe geam,este
Boreala de cateva luni si eschimosii au intrat in hibernare, asa ca te rog frumos…tine-ti
glasul la unison!
-deci…atunci sa inteleg ca avem timp de o
tolaneala in fanul asta proaspat cosit, ingramadit intre picioarele scaunului
dintre apus si rasarit?
-Mda…deci tocmai cand sa semnez foita asta
de aluminiu a ta, mi-a cazut pana digitala din mana !Si tocmai cand domnul
Capitan a deschis geamul sa decolam. ..Si acum, ce sa ne facem noi te intrebi…?
E pierduta in Infinit, poftim!
Pauza.Tacere.
-Dar… tu unde te grabesti asa tare, monsieur?Aici
nu exista Timp, stii tu…cum obisnuiau sa aiba triburile de Pamanteni
-Dumneata mai indraznesti a intreba?Trebuia
sa fiu lansat acum 5600 de secunde trecute de Ultimul Patrar, aluminiul acela irosit
in van trebuia inmanat la timp ca luna sa nu fie ‘’muscata’’ pe din doua pentru
alti inca 100 de ani de Speranta!
-Ah! Ca sa vezi ce ghinion…In sinea ei, se
gandea ce mult si-ar dori ca ei doi sa fie blocati in timp la fix 5600 de secunde trecute
de Patrar.Dar bineinteles,trebuia sa ascunda asta.
-Si daca… ti-as pune ca eu si domnul
Capitan am avut un complot?
-As raspunde ca amandoi v-ati iesit din
minti si …m-as transforma in titirez!
Domnisoara s-a ridicat in
picioare.Picioarele ei erau perfect drepte,sustinute de niste suruburi
butucanoase in lateral.Purta o fusta creponata de Scotian si se uita dupa Domnul
Inginer Lansator ce era de negasit.Lansarea lui in Spatiu a esuat…Luna era pe
jumatate mancata si acum saracii eschimosi chiar ca aveau de suferit…Nu stia
cum, dar asa si-a imaginat…
Cand si-a intors gatul gratios la spate ca
sa ajusteze surubul inteligentei-atunci cand era in prezenta unui barbat il
ridica la voltaj maxim si cand Pericolul nu era in preajma il scadea la -2, a
vazut ceva cazut pe jos.S-a aplecat sa il ridice.Cu ea s-a aplecat si
Capitanul, sperand sa vada ceva,ceva sub faldurile acelea Scotiene.
Vezi tu…Tutoriana aceasta era considerate a
fi varf de Clasa, nu se construiau multe asa ca ea pe banda si ei erau
privilegiati sa aiba una pa Nava lor.
-domnule Capitan, este un titirez!!!
-ei prostie, ca sa vezi ce ti-e si cu
batranetea asta…Scuzati-ma ca m-am aplecat in acelasi timp cu dumneavostra,
doream numai sa imi intind putin circuitul gatului, mi-am simtit capul ca un titirez intr-adevar…decolarea fortata, vedeti...Luna ne joaca feste din nou!
Capitanul s-a simtit stanjenit si a pretins
ca Tutoriana a reusit sa ii citeasca gandurile si de data asta.
Dar Tutoriana zambea ca o masinarie prost construita pe banda, cu inteligenta data la -2, pentru ca titirezul ii galopa in palma si s-a oprit la
numarul ei norocos-5600 de secunde!
No comments:
Post a Comment