17 May 2010

A fost...

Cianură în sânge.
 Drumuri goale se lungesc către abisul fără-de-lumină. Aici,de jur împrejur nu se simte nimic,exceptand răcoarea ce are rolul de a te păstra lucid în toată simfonia tăcerii ce se desfăsoară.
Tortură, nici măcar un glas dolent nu se răsfrange în nebunia fără-de-margini. Pe măsură ce nisipul continuă să-si scurgă forma prin strâmtoarea clepsidrei, timpul, mereu hain, își continuă maratonul fără-de-sfârșit.

Recital de sentimente.
Lumină.
 Raze pline de candoare străpung verdele copacilor până la rădăcină, îngăduindu-ți să asiști la un carnaval subteran. Aici,micile creaturi ce se hranesc cu radacinile copacilor se agata de trupul tau.Te conduc prin labirinturi sapate de rame nevrotice,te trag de par,de membre,iti soptesc cuvinte care te ravasesc.
Racoarea pamantului te face sa fii constient de faptul ca existi, insa te intrebi in acelasi timp:mai sunt oare Eu?Te identifici cu creaturile grotesti ce au sapat galerii si incepi sa ai impresia ca in loc de picioare iti cresc clesti mari,meniti sa striveasca orice urma de uman.Si atunci incepi sa vezi totul fara-de-margini
Vertebre innodate.
Intuneric.
Deschizi ochii si in fata lor vezi paienjeni ce iti tes pe retina o panza din ramasitele pamantesti ale strabunilor tai. Ti se agata de iris destinele nefericite ale acestora,genele iti devin ramuri stufoase ale copacilor seculari plantati de o mana muncita,ai pe frunte sudoarea pamantului- ploaia ce de secole spala toate pacatele lumii,le ia cu ea in pamant si ti le infiltreaza in sange.
Acum te faci vinovat pentru toate relele existentei omenesti! Si radacinile te strang si mai tare, iar singura alinare ramane aceea ca odata ajuns in adancul abisului nu ai unde sa cazi mai in jos de atat.
Crengile se inconvoaie in jurul tau prinzandu.te in stransoarea lor,te fac sa te zbati,frunze uscate si umede ti se lipesc de ochi si dintr.o data totul devine fara-de-lumina.
Pace.Liniste.
Nici un zgomot nu se mai aude in presupusa imensa intindere.Fruntea nu mai transpira,membrele nu se mai zbat in dorinta eliberarii.Creaturile pana nu demult malefice se transforma in himere.Nisipul prin clepsidra se scurge mai greu,existenta ti se intinde pe mii de ani,te simti brusc nemuritor.Te afli la radacina omenirii,esti primul gand,primul Pacat...
Esti seva copacilor,spiritul acestora,legenda ,floarea,fructul,seminta ce se naste din mugur... De la tine au pornit toate,esti intelept,ridat,batran,chinuit,biciuit de ploaie, de vant,de topoare.
Esti fara-de-sfarsit!
Esti Copacul-cel-dintai...