Sentimente pe gratis

Sunt fericita atunci cand oamenii din jurul meu se comporta hilar, dubios si copilaresc. Imi place sa ii analizez si sa vad in ei acei copii carora inca le este frica de bau-bau, care alearga desculti pe ulite vara si au zahar caramelizat in coltul gurii. Aproape in fiecare zi in oamenii ce i-am cunoscut in ultima vreme am vazut un copil nebun care refuza sa creasca.Desigur, ei nu ar vrea sa afle ca gandesc asta.Poate o sa nege, dar pe mine nimeni nu ma poate impiedica sa gandesc ce vreau.Stiu insa si cativa oameni care nu o sa aiba nimic impotriva...
Sunt fericita din nou si asta in mare parte tot datorita oamenilor din jurul meu.
Sunt acea persoana care se poate ''ferici'' la vazul unui fluture, a unei prajituri glazurate, un schimb de priviri fugare in autobuz ce au smuls un zambet. Dar oamenii...sunt aceia care scot din tine la suprafata dorul nebun de a alerga pe ulite, de a simti gustul dulce in coltul gurii, de a te murdari ca un copil ce sare in balti si aduna melci dupa ploaie.
A fost Mos Nicoale si mi-am spus ca anul acesta chiar departe fiind de casa, nu am cum sa nu imi pun cizmele frumos lustruite la usa. Si bineinteles ca Mosul a venit negresit iar asta datorita nebuniei prietenei mele si a mea de a ne face cadouri reciproc. Ce poate fi mai frumos intr-o dimineata in care te trezesti dupa 3 ore de somn sa mergi in graba  la facultate, decat sa gasesti un sirag de margele de perle albe in sosonii tai osteniti ? Multumesc Santa, multumesc tuturor celor care ma fac sa zambesc fara sa ceara nimic in schimb, tuturor celor care imi ofera sentimente frumoase neconditionat- pe gratis.

Ce se asteapta ca le pot da inapoi?

M-a intrebat de curand un prieten de ce scriu pe blog.De ce fac public ce gandesc.M-a incurcat intrebarea lui-a fost pentru prima data cand mi se adresa o asa ''indrazneala''. As vrea sa ii raspund acum ca scriu pentru ca vreau si eu sa ofer ceva. Pe gratis.Pentru ca si eu primesc de la altii.Si toti avem nevoie chiar daca nu recunoastem de zambete dulci in coltul gurii.
Pestisor ma face uneori sa imi ling prea des buzele pentru a gusta dulceata zambetelor, Santa a fost un motiv de zambet intr-o zi grea cu primul coursework submis.
 Necunoscutii intalniti in autobuz ma fac sa dansez prin casa, persoanele care se uita fugar dincolo de filele unei carti la fel. Iau ceva de la toti cei pe care ii analizez.O iau razna cand vad ca mi se acorda atentie.Da, imi place sa fiu rasfatata. Acum altcineva m-ar putea intreba din nou: ''de ce ai facut public faptul ca esti o rasfatata, ce ai vrea sa demonstrezi cu asta?''
Raspuns: nimic, pur si simplu ma astept ca sa ii ramana cuiva involuntar in minte.Sa isi aduca la fel de spontan aminte candva si sa ma faca sa ma fericesc. Si atunci, altadata , o sa ofer si eu ceva in schimb.

Acesta este un lant al sentimentelor pe gratis.

Oare de cate ori am dat si noi ceva la schimb fara sa stim?