Pescarusul

Mi.am aruncat pelerina in ploaie si am pasit cu picioarele goale in baltile calde,de vara,cu oglindiri de varfuri de aripi,de copaci,de maini impreunate,de plete in vant...Toate se odihnesc oglindindu-se in balti:sarutarile trecatorilor,o frantura dintr-o imbratisare,umarul decat,un deget,o unghie...

Numai sufletul meu nu se oglindeste nicaieri si vesnic fugar, alearga in pieptu-mi in timp ce picaturile de ploaie imi separa parul in suvite,se scurg pe acestea si imi ajung pe buze.Le gust sarea milenara si privesc la baltile aflate in razboi-gloante de apa le impusca suprafata pana nu demult neclintita si tresar in durere sub picurii grei.

Atunci,imi ridic pelerina din ploaie,ma incalt si plec mai departe.Sufletul mi se odihneste acum pe aripa unui pescarus intelept.Se plimba pe spatele acestuia,pescarusul pare ca nu se sinchiseste,el isi continua zborul purtat de vant.
Mai apoi,dupa ce vantul mi-a uscat parul,poposindu-i pe cioc,imi vad toata viata oglindita in ochii lui mari...limpezi...Penele lui albe sunt asternutul iar sub ele se simte caldura corpului zburator.Pielea ii miroase a soare,a alge,a nisip udat de valuri frematate de timp,de corabii,pline de povestile vechilor corsari.

Imi asez mana sufletului din sufletul-omulet rupt din pieptu-mi oprit din fuga pe capul lui.
Si il mangai.
Ii place se pare.Tresare la fiecare trei batai din aripi,alteori la fiecare douazeci si noua.Ma mir cum de nu oboseste,e totusi atat de slab!Are penele fine...fine ca ceara pe buze cand saruti o lumanare.Si il mangai...si il mangai...''Uite!'' isi zice dintr-o data gura sufletului din sufletul-omulet rupt din mine: asa vreau sa imi calatoreasca sufletul ''toata viata''-pe spatele unui pescarus intelept!Sa nu se oglindeasca in baltile ciuruite de gloante,sa nu se amestece cu alte destine mizere,sa nu hoinareasca fara tinta in infinit,in cosmos,in vreo jungla ''necalcata'' de alt suflet!... Ci in ochii unui pescarus...

Ce de  lucruri trebuie sa mai fi vazut si ochii pescarusului asta la viata lui...
Ce noroc ca sufletu-mi sa mi se oglindeasca in asemenea ochi- limpezi...mari...

... de aici de Sus, de pe spatele Pescarusul meu,Purtatorul-de-Suflet, ma bucur ca intr-o zi Oarecare am avut curajul sa imi arunc pelerina in vazul tuturor acelor priviri uimite si sa pasesc in baltile calde,de vara,cu oglindiri de aripi...
de copaci...
de maini...
numai un umar,un deget
o unghie...