Printesa Nimanui

 De o jumatate de ora mana firava tot inchidea si deschidea evantaiul.Ca un falfait de aripi acesta ii trecea prin fata, lasand sa cada impreuna cu el amintirtile, ca apoi, un gest la fel de scurt sa le ia inapoi.Ca in viata.Incerca sa prelungeasca clipa,se gandea ca evantaiul acela odata atintit cu privirea putea fi impietrit,timpul stand si el pe loc .Nu se intampla insa asa.Ca in viata.

Ale cui sunt amintirile?Ale celui care le are,ii raspundea constiinta .
Dar daca amintirile mele sunt si amintirile altcuiva,se gandi ea,atunci sunt ale Noastre,nu?Sunt ale celor care le au!
Oare amintirile noastre sunt la comun cu amintirile cator alti oameni?Chiar as vrea sa stiu.Ba nu,nu as vrea!Cat de dezamagit poti fi atunci cand afli ca ceea ce tu ti-ai dorit sa iti amintesti mereu,pentru celalalt nu a avut nicio insemnatate?
Cum ar fi sa facem schimb de amintiri? Cat de des folosim:,,...iti amintesti tu cand...''.Cand ce?
Iti amintesti cand te-ai sarutat prima oara?
Iti amintesti daca ti-au fost vreo data prinse flori in par?
Iti amintesti de cate ori ai suras privind cerul?
Iti amintesti ca ai fost rasplatit?
Iti amintesti de cate ori ai vrut sa intri in vorba cu cineva si ai ezitat?
Iti amintesti de cate ori ai fost umilit?
Dar de cate ori ai umilit?
Iti amintesti sa iubesti?
Iti amintesti ca ai numai O viata de trait?
Cand a fost ultima data cand ai multumit?
Cand a fost ultima data cand ti-ai amintit?

Nici nu mai stiu de cate ori am zis ca de maine,o sa fiu un om mai bun.Am uitat.
Dar cum ramane cu lucrurile ce vrem sa le dam uitarii si sa nu ni le mai amintim?
Ce facem aici,discriminam Amintiri?
Vreau sa uit ca i-am dat o palma
vreau sa uit ca nu i-am spus ,,ramas bun!''
vreau sa uit ca nu am intors capul dupa Ea cand a plecat
vreau sa uit ca nu ti-am spus adevarul si te-am mintit
vreau sa uit ...
Cum sa uiti, cand tu stii prea bine ce anume vrei sa uiti?
Este simplu;jocul...se joaca simplu.Noi suntem Actorii.Si avem un evantai...

De o ora tot inchidea si deschidea evantaiul...Amintirile acelea erau atat de dureroase...Dar nu,nu dorea sa le dea uitarii.Si falfaitul ,,aripilor'' o alina.Evantaiul se deschidea,se inchidea...De fiecare data cand se deschidea aducea cu el amintiri.Ea decidea cat de repede sa le alunge.Uneori clipa se prelungea,ar fi vrut sa poata impietri in cadere evantaiul.Ca apoi, sa aiba momente cand cu un simplu gest sa il retraga din cadere inapoi .Aceea a fost o amintire dureroasa...
Nu mai stia de cate ori iubise si de cate ori a fost rasplatita cu iubire.De cate ori urase si a primit in schimb iubire.De cate ori iubise si a fost rasplatita cu ura?De cate ori urase si in schimb a primit ura?De cate ori altii au urato dar ea i-a iubit... De cate...
Da.
Candva...
Demult...
poate am fost a Cuiva.Toti am fost.
dar acum...
Acum sunt Printesa Nimanui :). Voi,ai cui sunteti?