Strazi si Aberdeen

Aberdeen este acest oras din Scotia ce m-a furat. Si nu vrea sa ma dea inapoi .

Are un farmec al lui aparte, ce nu il gasesc pe Union Street si nici pe Belmont.In nicun pub sau high street shop.
Dar se ascunde in stradutele ce inca le descopar- in Rosemount, in usile pictate roz si galben si cu portilele lor ruginite pe care se urca timida iedera si trandafiri mici.
In toate locurile pe care le-am colindat pe jos, invatand orasul, descoperindu-i misterele.Si toate misterele ii sunt legate de strazi.
Strazi de tot felul.Strazi cu oameni prietenosi, ce gradinaresc petecul lor de pamant, cu ferestre la care perdelele nu sunt trase niciodata si te poti uita in casele oamenilor.Strazile cu ferestre la care motaie o pisica dungata sau atenta te fixeaza cu privirea si te intrebi de este bibelou sau nu.

Imi place zona Rosemount, pentru ca aici se pare ca oamenii nu trag niciodata perdelele. Si asta este una din cele mai incredibile lucruri despre Aberdeen. Inca de la inceput am avut impresia ca oamenilor le place sa fie expusi, sa se vada din strada, este acest sentiment de comfort si familiaritate.

Am o alta teorie, cum ca unora le place sa puna lucruri frumoase le fereastra, constienti fiind ca altii le pot admira living room-ul de afara. Mergi pierdut in gandurile tale pe cate o strada si dintr-o data, la o ferestra apare cate un pian cu o partitura frumos aranjata, un sevalet, o statuie a lui Buddha cu ghirlanda de flori la gat,o corabie, un castel, statuiete de gnomi aiuriti si aranjamente de flori mai ceva ca Ikebana. Daca ai noroc, o sa vezi o lampa brodata, o biblioteca plina de carti, un semineu arzand,pereti pictati si tablouri cu rame sofisticate.Este o intreaga arta a ferestrei ce oscileaza intre bunul gust si kitsch.

Oamenilor le place sa isi arate casele si trecatorilor le place sa admire.Este o situatie win-win. Ne place  sa ne furisam privirile acolo unde nu este teritoriul nostru, sa patrundem in intimitatea unor necunoscuti, sa vadem daca ne putem identifica cu ei .

Asa ca nici eu nu am perdele.Imi fac cu mana cu vecinii de peste strada si ma privesc minute in sir cu batranica de peste drum ce sta la fereastra in fiecare seara.Nu pare a fi deranjata, m-am gandit ca poate nu ma vede.Poate are nevoie de o corabioara pusa in geam care sa o inveseleasca, sau macar un aranjament prafuit de floarea-soarelui artificiale.
Uneori, cei de pestre strada ma pot vedea cum ma urc pe dulapul de la bucatarie sa dau jos prajiturici japoneze, alune, alge de mare si alte bunatati.
 Si spun si eu o poveste. La ferestra am o glastra lebada, o stropitoare, o lumanare facuta in casa si o farfurie pictata de un artist Scotian.Si da, si eu locuiesc in Rosemount. In curand o sa cred ca este o intelegere mutuala intre toti locuitorii acestui cartier.

Farmecul sta in strazi si in parcul Victoria unde batraneii jongleaza si trag cu arcul, in Westburn parc unde arabi nepricepiti incearca sa joace fotbal si oamenii isi scot broasca testoasa la plimbare.Acolo, te opresti pe o banca si poti admira toate minunile Aberdeen-ului in timp ce iei micul dejun sau masa de pranz pe servetelul tau victorian si frumos brodat cumparat din charity.Magia locului acesta o descoperi cand mergi la cate-o dance performance de o trupa locala sau venita din alt orasel micut scotian sau la Aberdeen Arts Centre si tinerele grupuri de actori reinterpreteaza o celebra piesa de teatru ce te lasa in lacrimi.

Si imi plac oamenii de aici.Mereu ne oprim si vorbim in parc si aud tot felul de ciudatenii.Doamna cu broasca testoasa-aceea nu era o gluma, mi-a spus ca ea isi hiberneaza broasca pe care o infometeaza patru saptamanai dupa care o pune in frigider intr-o cutie! Si ne amuzam-cu toate ca eu inca sunt nedumerita si ma gandesc la cruditatea impotriva animalelor- si ii ofer din portocala mea scofalcita si organica.

Si ferestrele...Ce se cojesc de vopsea si sunt imense si reflecta soarele in zilele cu noroc.

Si plaja. Pentru ca te duci o data pe an la mare sa faci plaja si langa tine sta un cuplu cu un mic ferastrau si taie bucati de lemn de pe plaja ca sa faca opritoare de usa-door stops! Si sunt asa simpatici, incat daca ai avea o portocala ai imparti-o cu ei.

De asta m-a furat Aberdeen. Pentru ca are strazi mici si pierdute, oameni fara perdele la ferestre si show-uri de necrezut jucate de trupe necunoscute dar incredibil de talentate.

Asa ca eu ma opresc aici. pentru o vreme...