De curand am mers la o seara muzicala-mixture de jazz si Scottish folk si seara a fost buna.
Muzica te facea sa te salti pe scaun si sa tii ritmul batut cu calcaiul piciorului.
Dar ce mi-a placut cel mai mult in seara aceea a fost altceva.
In intervalul dintre cele doua parti muzicale ale serii am iesit afara, iar in fata era o gradinita cu iarba frumoasa si oamenii purtau discutii sofisticate: despre vreme, despre retete cu haddock, despre ultimul trend in coafura,expozitia de pictura din centrul de arte, cum ca ceapa nu ar fi buna pentru rinichi si iar despre vreme.
Eram cu totii mult prea preocupati sa socializam.
Dar un batranel simpatic tare se pare ca avea cu totul altfel de preocupari.Il urmaresc. Se plimba pierdut uitandu-se la picioarele ce i se incruciseaza.Furis, priveste cu coltul ochiului in stanga si dreapta sa vada daca este urmarit.Apoi se opreste si se apleaca sa ia ceva de jos, ceva colorat frumos ce statea intins in iarba.
Si in cea mai relaxata maniera posibila, cu un chip senin si o privire atat de satisfacuta, ridica de jos o floare mare si frumoasa de mac rosu si o baga in gura.
O mesteca incet,nu se grabeste, savureaza dulceata florii, sta cu ochii inchisi.Apoi inghite si zambeste.
Unii din noi au observat intamplarea si ne uitam surprinsi la el, aproape cu gelozie, pentru ca parea a se bucura atat de mult de desertul lui incat incepeai sa iti doresti si tu o floare de mac.
Il intreb ''You just ate that poppy flower...was it good?''
La care el raspune dand din cap ''âhâ''.
Si l-am admirat atat de mult pe batranelul care stia sa se bucure de micile placeri ale vietii...
Muzica te facea sa te salti pe scaun si sa tii ritmul batut cu calcaiul piciorului.
Dar ce mi-a placut cel mai mult in seara aceea a fost altceva.
In intervalul dintre cele doua parti muzicale ale serii am iesit afara, iar in fata era o gradinita cu iarba frumoasa si oamenii purtau discutii sofisticate: despre vreme, despre retete cu haddock, despre ultimul trend in coafura,expozitia de pictura din centrul de arte, cum ca ceapa nu ar fi buna pentru rinichi si iar despre vreme.
Eram cu totii mult prea preocupati sa socializam.
Dar un batranel simpatic tare se pare ca avea cu totul altfel de preocupari.Il urmaresc. Se plimba pierdut uitandu-se la picioarele ce i se incruciseaza.Furis, priveste cu coltul ochiului in stanga si dreapta sa vada daca este urmarit.Apoi se opreste si se apleaca sa ia ceva de jos, ceva colorat frumos ce statea intins in iarba.
Si in cea mai relaxata maniera posibila, cu un chip senin si o privire atat de satisfacuta, ridica de jos o floare mare si frumoasa de mac rosu si o baga in gura.
O mesteca incet,nu se grabeste, savureaza dulceata florii, sta cu ochii inchisi.Apoi inghite si zambeste.
Unii din noi au observat intamplarea si ne uitam surprinsi la el, aproape cu gelozie, pentru ca parea a se bucura atat de mult de desertul lui incat incepeai sa iti doresti si tu o floare de mac.
Il intreb ''You just ate that poppy flower...was it good?''
La care el raspune dand din cap ''âhâ''.
Si l-am admirat atat de mult pe batranelul care stia sa se bucure de micile placeri ale vietii...
No comments:
Post a Comment