Fara titlu-...

Perdelele grele erau trase iar in interior lumina era difuza,venind de la o lampa inalta de camera.Piciorul sursei de lumina reprezenta un clown calare pe un elefant.Panza lampii era brodata cu elefanti iar urmele acestora se reflectau pe toti peretii, parand mamuti deformati,cu coltii in tavan si picioarele rasfrante pe toate cele patru suprafete plane.
Cand intrai dinspre usa, primul lucru ce iti sarea in vedere era patul.Un pat impozant din lemn masiv statea exact in mijlocul camerei.In spatele lui erau trei usi,una langa alta.Daca le deschideai, acestea duceau spre Nicaieri.
Pe jos nu era niciun covor iar scandura scartaia la fiecare pas,aschiile parchetului neslefuit intepandu-te in talpi daca umblai descult.Langa pat se afla o mica noptiera iar pe ea, doisprezece carti.Toate cu exceptia uneia aveau copertile negre.Una singura era alba.Pe cotorul ei scria "Negru pe alb".
Nu stiai daca sa te simti in largul tau sau nu in aceasta camera,nu stiai daca ar fi trebuit sa te asezi pe podea sau pe pat,sa te lasi tentat si sa incerci sa deschizi una din Usi sau nu...
Cand usa de la intrare s-a deschis, Darida tocmai ce iesea din sifonier, deschizand usa putin cate putin.
Pe usa camerei intra in acel moment un barbat de vreo 30 si ceva de ani, imbracat in pantalni de casa ce atarnau neglijent,patati de vopsea pe ambii genunchi.Pe stanagul era o pata mare rotunda de verde crud iar genunchiul drept era mandrul posesor al unei pete ce semana cu o salamandra mov.Maieul alb de pe el mult prea scurt-probabil intrat la apa, era sfasiat ca si cum purtatorul sau s-ar fi luptat cu un balaur cu noua capete si a reusit sa ii reteze trei din ele. Fata nu ii parea a fi imbatranita, cu toate ca ridurile isi faceau aparitia pe chipul sau ca niste stoluri de pasari calatoare.Pareau a fi gata-gata sa o ia din loc. Pielea barbatului era maslinie, ochii erau migdalati, negri la fel ca parul destul de lung ce statea ravasit rebel pe spate.Era nebarbierit si cu cearcane ce nu faceau decat sa ii puna si mai mult in valoare murele oculare.Cand buzele acelea doua-cea de sus fiind precum forma cozii randunicii, s-au deschis ca sa vorbeasca,din dulap s-a auzit un zgomot iar apoi o injuratura infundata de ''auci!''.
-Darida, de cate ori ti-am spus sa nu te mai bagi in sifonier. Starile depresive nu se trateaza cu jucatul de-a v-ati ascunselea printre camasi si costumul meu cel bun.Iesi te rog frumos afara, o sa iti fac un ceai de anason si o sa te bagi in pat.O sa iti citesc dintr-o carte si o sa te mangai cum iti place tie.
Niciun raspuns.
-Darida,tipa barbatul de data aceasta , nu te mai comporta ca o copila,este de ajuns ca sunt si eu unul !Nu putem fi doi...
Ultimul gand a fost spus cumva meditativ,cu vocea scazand de la o tonalitate inalta pana la una foarte joasa, ca un gand ce trebuia tinut pentru sine,ca un pian neacordat care a clacat facand un zgomot nepotrivit.
Atunci usa sifonierului s-a deschis incetisor iar cand impricinata a dat sa iasa afara, impreuna cu ea au iesit si o gramada de umerase, vinovate  de zgomotul produs anterior, zgomot ce la randul sau a scos din gatul fetei strigatul de durere.Dintre camasi,tricouri si o pereche de manusi de mohair galbene, a iesit un picior cu o gamba frumos sculptata, ca o cascada ce cade de la inaltime.Din inaltimea piciorului lung, se continua un trup slab, ca apoi sa iasa la iveala doi ochi mari si mirati, patrunsi de tipatul neasteptat al celui care isi pierduse rabdarea.
-Luc, nu poti intelege...zise cu o voce suava pregatita parca sa verse lacrimi pretioase capul ce aproape iesise cu totul acum din sifonier. Daca o sa incerc sa iti explic nu o sa intelegi din nou...Stii bine ca am mai incercat, ma crezi nebuna, ma imbii cu ceai de anason si imi citesti din "Negru pe alb" pana adorm.Nu mai putem continua asa,trebuie sa ma ajuti.Cand o sa intelegi?
-Pune-ma la incercare! Hai, curaj, spuse cel ce statea acum cu mainile incrucisate la piept, cu o privire ce  parca spunea: sa o vad si pe asta!
Atunci Darida iesi cu totul si dezvalui un chip de copila,chip ce stralucea ca o luna plina in lumina slaba a incaperii.Avea parul bogat, lung si saten,lins pe langa forma ovaloida a fetei.Parea fragila si puternica in acelasi timp. Era complet dezbracata dar isi proteja cu mainile sanii inca neimpliniti, formand astfel cu palmele doua cupe ce se uneau in varful degetului inelar.
-Stateam in pat, eram pregatita sa adorm cand de-o data elefantii de pe perete au inceput sa se apropie de mine,incepu ea sa explice patrunsa de situatia traita. Te asteptam pe tine sa vii in pat dar mi-ai spus ca inca ai treaba in camera obscura.M-am gandit sa nu te deranjez, asa ca mi-am pus o poveste la pick-up si am incercat sa ma relaxez. Ei continuau insa sa se apropie...Elefantii. Vreau sa schimbam veioza asta nenorocita, tipa atunci si ea pentru intaia data, la fel de neasteptat cum facuse Luc cu putin timp in urma.
-Ti-am spus ca iei totul mult prea in serios, ti-am spus sa nu mai mananci atatea bomboane din alea dubioase primite de la sora-ta cu nu stiu ce uleiuri aromatice indiene.
-Vrei sa dai vina pe niste bomboane?
-Nu, vreau sa taci odata, sa pui ceva pe tine si sa vii in pat.
Barbatul a inaintat spre ea si a luat-o ocrotitor in brate,acoperindu-i trupul cu un cearceaf cazut si el pe podea odata cu iesirea fetei din sifonier. Darida arata acum ca un inger nebun cazut din rai , gandi el.
O aseza in pat, purtand trupul acela firav dar puternic pe bratele sale ce se luptau cu dragoni. Infasurata in cearceaful alb care nu se deosebea de lenjeria alba a patului, Darida a adormit cat ai sopti silabisit "inger''.Luc s-a asezat si el mai apoi langa ea, impletindu-i parul in multe cozi, caci nu se putea lasa furat de somn.Se gandea la mamutii aceia...
Daca Darida avea dreptate  ? A doua zi urma sa ii faca pe plac si sa duca lampa in debara, sau poate chiar in camera obscura. Pe el nu in deranja cu siguranta cat timp developa fotografii sa il acompanieze un vechi chilipir cumparat dintr-un targ de vechituri. De vechituri...Aceste doua cuvinte ii mai rasunara in minte pret de cateva clipe, disparand apoi ca ridurile furate de pasarile calatoare.
Inchise apoi ochii, o cauta pe nebuna lui sotie in pat si cand o gasi, o cuprinse cu bratele sale puternice, tragando aproape, mai aproape.Nu stia daca o iubea, dar era cu siguranta fiinta de pe pamantul acesta pentru care ar fi facut orice.
Se ridica din pat sa stinga veioza ce inca mai arunca proiectiile ce erau pricina halucinatiilor Daridei, cand a vazut alaturi de cele doisprazece carti cutia cu bomboane cu arome indiene. Cat de rele puteau fi acestea...?Intinse mana spre ele si apuca una. Avea forma de melc si era invelita intr-un staniol transparent. Inlatura ambalajul ce il lasa sa cada pe podea si savura gustul intens. Avea gust puternic de nuca de cocos.Brusc, i se paru ca aude ceva.Intoarse spatele si...atunci a crezut ca vederea ii joaca feste. In spatele tabliei patului lor, se aflau acum patru usi, nu trei ca inainte! Pana sa apuce a se gandi la faptul ca acum trebuia pe buna dreptate sa ii interzica sotiei sale sa mai manance bomboane, sau ca trebuia sa le incerce si el mai din vreme, cineva batu la cea de a patra usa...


Am vrut sa vad cum as scrie si ce as scrie la ora 00:30 noaptea cu o stare de spirit ...nu stiu, voi sa ghiciti.
Si asa as scrie.
Imi place la nebunie ca am decizia totala asupra detaliilor, asupra a ceea ce dau viata prin cuvinte.Eu am ales ca manusa sa fie galbena pentru ca mi-o si imaginam in acel moment,am facut sa cada un ambalaj de bomboana transparent dar putea fi la fel de bine violet.Puterea cuvantului! Nu am niciun titlu. Am facut asta  ca sa ma relaxez...
Ca sa pot merge acum sa dorm linistita.
Thank's to God ca nu am veioze cu mamuti prin preajma!