Nemarginire

     Mainile ii inghetasera iar esarfa vaporoasa de la gat era deja nefolositoare-varful nasului rosu incerca cu inversunare sa gaseasca un adapost,numai ochii ramanand afara.A lasat autobuzul numarul 2 sa treaca pe langa ea ca si cum acesta nu era acela ce urma sa o duca la facultate.A oprit cu acelasi scartait de roti iar oamenii au incep pe rand sa urce,scapand de frigul ce iti patrundea adanc in oase si minte.Ea s-a retras intr-o parte si astfel nimeni nu a mai invitat-o politicos ca altadata cand se aseza la rand: ''After you,miss!''
Si-a asezat pe banca de asteptare din statie cafeaua ce o lua cu ea in fiecare dimineata in cana ei calatoare izolata termic,s-a uitat in departare,apoi in jurul ei,ca mai apoi gandurile sa ii fuga mult mai departe decat privirea ce a aruncat-o prima data si a intalnit un obstacol-masinile,cladirile,alti oameni...Ecranul cu afisaj electric rosu nu indica nici un autobuz la ''orizont'' ci numai vesnicul mesaj format din patrate pixelate cu litere aranjate parca la aceeasi distanta: Aberdeen is our city-keep it clean and beautiful!
In timp ce mainile prindeau culoare incalzindu-se pe cana de cafea, a aparut si autobuzul. Odata ce a pasit in acesta povestea s-a repetat : cu o privire cuprinse intreg spatiul scrutand ''orizontul''|-limitat-|si privirea-i parca de soim care in loc sa fie gata de atac si sa se arunce asupra prazii, a tintit un loc liber pe scaun langa geam.
Tipul din spate a tras intr-o parte geanta ce ocupa locul de langa el,parca invitand-o sa ia loc.Dar nu,ea avea nevoie sa fie singura,sa se desfasoare.Cafeaua se terminase, asa ca a scos cu un gest firesc din geanta una din plasele acelea ce ti le dau gratis de la Morrisons cand faci cumparaturi si a impachetat cana de cafea lipicioasa ce ameninta sa pateze interiorul gentii.Si-a asezat cartea pe genunchi,a luat o muscatura dintr-un mar cu gust otravitor si a inceput sa dea pagina dupa pagina,cufundandu-se in lectura - parca,parca acum orizontul incepea sa fie nemarginit-\\\\\\\\\\\\//////////////...-.
Cand in sfarsit autobuzul a oprit in fata facultatii,ea nici nu observase.Intarziase deja zece minute, asa ca a varat intre filele cartii ''Cer sub Lupa'' scrisa de prietena ei mult prea complexa(care si ea acum era probabil in cautarea nemarginirii), semnul de carte oferit de un alt vechi si complex prieten-care fara dar si poate era si el in cautarea nemarginirii, ce infatisa in nuante aramii o minunata toamna Oxford-iana...Autumn from South Park,asa cum scria pe spate, insa ea s-a gandit rapid ca aceea este toamna ei.
Mai apoi,a realizat ca aceasta este una din diminetile ei bune,ca atunci cand te trezesti in ambianta binecunoscutul cliseu:soare pe fereastra,ciripit de pasarele,miros de cafea intrand pe sub usa?
Ora de Visual Culture era amanata, deoarece au facut cu o saptamana in urma o alta activitate ce i-a scutit de acest tutorial matinal-o expozitie ciudata la centrul de arta si cultura vizuala pe tema democratiei, unde nu au vazut nimic altceva decat multe proiectii pe zidurile reci si alte multe casti atarnand din tavan ce te invitau sa asculti niste cuvinte vorbite parca intr-o limba straina.Si mai bine- si asa venise cu tema nefacuta...
Acum avea in fata o intreaga zi la dispozitia ei ce urma a se prelungi cu ziua de dupa in care era mereu libera.

Si cand te gandesti ca perdelele erau trase de dimineata si nicio raza de soare nu ii gadilase genele adormite,pasarelele erau de mult inghetate ca sa mai poata canta iar singurul lucru care intrase pe sub usa ei in acea dimineata a fost zgomotul-la propriu, muzicii rock ce venea din apartamentul vecin.