The Queen's smile :)

Tea pot and...cups

What I dream when I dream?

And all the time while I dream...
it rains on my memories...
but I still Remember....

A tea story - illustrated by me

It is Tea Time.
-My sweet strawberry and delicate rose... said the husband to his wife,let me prepare something special for you...

-How special?
 -As special as you are...said the husband.
-Well...considering the fact that you have just said that I am like a delicate rose and sweet as a strawberry...it will be a hard mission for you.My Sir...
-Well...if you say so...


After 5 minutes.

-My darling...
-yes... a sweet as a strawberry and delicate as a rose voice answered from upstairs.
-it's Tea Time...! Come downstairs and tell me:

''What do you prefer? Rose... or Strawberry Tea?''

Inserarea

Am iesit pe geam si mi-am umplut plamanii cu negura serii-simt noaptea cum imi gadila corzile vocale,cum se strecoara prin laringe,esofag,cum gust aroma specifica serilor de vara,inundandu-ma pe interior,pana la Suflet...
Off,si uitasem Nostalgia noptilor de vara...

Cand licuricii iti fac coronita deasupra capului,cand greierii iti canta dragostea lor;da,nu stiati ca in serile de vara, greierii le canta greiritelor?Au chiar o mica chitara, dar asta e secretul lor...
Cand miresmele se contopesc si nu mai stii unde anume in aer incepe parfumul de lamaita si unde pluteste  regina-noptii. Regina-noptii este sclava ziua?
Cand ridici mana spre cer,translucida in lumina lunii fermecata si ea -de cantec de greier,de miresme,de licuricii ce parca vor sa o intreaca in luminozitate... Si tai aerul cu miscari lenese,simtindu-l cald cum iti aluneca printre degete-matasea fina a noptii iti croseteaza o manusa. Dar cum,nu stiati ca cel mai frumos inel de logodna il pune pe deget un licurici de vara? Stiu,face magii chiar fara chitara!
Cand te gandesti la Cel Iubit si respiri o gura de aer si pentru el,asteptand sa il invadezi cu negura serii, care contopita intr-un sarut,o sa ii inunde si lui interiorul,gadilandu-i esofagul,laringele,corzile vocale

ajungandu-i astfel la Suflet...

''Dar stai!'' ,gandi ea dintr-o data. Nu vreau sa ii ies niciodata de la Suflet!

Si se duse la fereastra si cu pofta, mai respira una, doua,  o suta nouazeci si noua plus inca una si-alte doua guri de aer- de iubire...

Noroc ca avea trei luni de zile in fata.Sa tot respire...Sa il tot sarute...
Sa ii ramana in Suflet.
Sa faca o colectie de manusi tricotate din matase fina si sa poarte la sfarsitul verii o Vesnica ''amintire'':
o luminita pe degetul inelar!

Pescarusul

Mi.am aruncat pelerina in ploaie si am pasit cu picioarele goale in baltile calde,de vara,cu oglindiri de varfuri de aripi,de copaci,de maini impreunate,de plete in vant...Toate se odihnesc oglindindu-se in balti:sarutarile trecatorilor,o frantura dintr-o imbratisare,umarul decat,un deget,o unghie...

Numai sufletul meu nu se oglindeste nicaieri si vesnic fugar, alearga in pieptu-mi in timp ce picaturile de ploaie imi separa parul in suvite,se scurg pe acestea si imi ajung pe buze.Le gust sarea milenara si privesc la baltile aflate in razboi-gloante de apa le impusca suprafata pana nu demult neclintita si tresar in durere sub picurii grei.

Atunci,imi ridic pelerina din ploaie,ma incalt si plec mai departe.Sufletul mi se odihneste acum pe aripa unui pescarus intelept.Se plimba pe spatele acestuia,pescarusul pare ca nu se sinchiseste,el isi continua zborul purtat de vant.
Mai apoi,dupa ce vantul mi-a uscat parul,poposindu-i pe cioc,imi vad toata viata oglindita in ochii lui mari...limpezi...Penele lui albe sunt asternutul iar sub ele se simte caldura corpului zburator.Pielea ii miroase a soare,a alge,a nisip udat de valuri frematate de timp,de corabii,pline de povestile vechilor corsari.

Imi asez mana sufletului din sufletul-omulet rupt din pieptu-mi oprit din fuga pe capul lui.
Si il mangai.
Ii place se pare.Tresare la fiecare trei batai din aripi,alteori la fiecare douazeci si noua.Ma mir cum de nu oboseste,e totusi atat de slab!Are penele fine...fine ca ceara pe buze cand saruti o lumanare.Si il mangai...si il mangai...''Uite!'' isi zice dintr-o data gura sufletului din sufletul-omulet rupt din mine: asa vreau sa imi calatoreasca sufletul ''toata viata''-pe spatele unui pescarus intelept!Sa nu se oglindeasca in baltile ciuruite de gloante,sa nu se amestece cu alte destine mizere,sa nu hoinareasca fara tinta in infinit,in cosmos,in vreo jungla ''necalcata'' de alt suflet!... Ci in ochii unui pescarus...

Ce de  lucruri trebuie sa mai fi vazut si ochii pescarusului asta la viata lui...
Ce noroc ca sufletu-mi sa mi se oglindeasca in asemenea ochi- limpezi...mari...

... de aici de Sus, de pe spatele Pescarusul meu,Purtatorul-de-Suflet, ma bucur ca intr-o zi Oarecare am avut curajul sa imi arunc pelerina in vazul tuturor acelor priviri uimite si sa pasesc in baltile calde,de vara,cu oglindiri de aripi...
de copaci...
de maini...
numai un umar,un deget
o unghie...

A fost...

Cianură în sânge.
 Drumuri goale se lungesc către abisul fără-de-lumină. Aici,de jur împrejur nu se simte nimic,exceptand răcoarea ce are rolul de a te păstra lucid în toată simfonia tăcerii ce se desfăsoară.
Tortură, nici măcar un glas dolent nu se răsfrange în nebunia fără-de-margini. Pe măsură ce nisipul continuă să-si scurgă forma prin strâmtoarea clepsidrei, timpul, mereu hain, își continuă maratonul fără-de-sfârșit.

Recital de sentimente.
Lumină.
 Raze pline de candoare străpung verdele copacilor până la rădăcină, îngăduindu-ți să asiști la un carnaval subteran. Aici,micile creaturi ce se hranesc cu radacinile copacilor se agata de trupul tau.Te conduc prin labirinturi sapate de rame nevrotice,te trag de par,de membre,iti soptesc cuvinte care te ravasesc.
Racoarea pamantului te face sa fii constient de faptul ca existi, insa te intrebi in acelasi timp:mai sunt oare Eu?Te identifici cu creaturile grotesti ce au sapat galerii si incepi sa ai impresia ca in loc de picioare iti cresc clesti mari,meniti sa striveasca orice urma de uman.Si atunci incepi sa vezi totul fara-de-margini
Vertebre innodate.
Intuneric.
Deschizi ochii si in fata lor vezi paienjeni ce iti tes pe retina o panza din ramasitele pamantesti ale strabunilor tai. Ti se agata de iris destinele nefericite ale acestora,genele iti devin ramuri stufoase ale copacilor seculari plantati de o mana muncita,ai pe frunte sudoarea pamantului- ploaia ce de secole spala toate pacatele lumii,le ia cu ea in pamant si ti le infiltreaza in sange.
Acum te faci vinovat pentru toate relele existentei omenesti! Si radacinile te strang si mai tare, iar singura alinare ramane aceea ca odata ajuns in adancul abisului nu ai unde sa cazi mai in jos de atat.
Crengile se inconvoaie in jurul tau prinzandu.te in stransoarea lor,te fac sa te zbati,frunze uscate si umede ti se lipesc de ochi si dintr.o data totul devine fara-de-lumina.
Pace.Liniste.
Nici un zgomot nu se mai aude in presupusa imensa intindere.Fruntea nu mai transpira,membrele nu se mai zbat in dorinta eliberarii.Creaturile pana nu demult malefice se transforma in himere.Nisipul prin clepsidra se scurge mai greu,existenta ti se intinde pe mii de ani,te simti brusc nemuritor.Te afli la radacina omenirii,esti primul gand,primul Pacat...
Esti seva copacilor,spiritul acestora,legenda ,floarea,fructul,seminta ce se naste din mugur... De la tine au pornit toate,esti intelept,ridat,batran,chinuit,biciuit de ploaie, de vant,de topoare.
Esti fara-de-sfarsit!
Esti Copacul-cel-dintai...