Pechinezii

Poate recunoasteti acele mici creaturi pufoase,graitoare de yodler-uri ham-ham-uitoare,miniaturi patrupede etalate cu mandrie stradal de catre stapanii lor.
Daca inca nu ati ghicit ,,personajul'' ,este vorba de pechinezi...(mai scria si in titlu)
Nu stiu cum se face...(ca eu iubesc animalele),dar fata de micile sufletele cu blanita manifest o respingere...reciproca as spune.De fiecare data cand trec pe langa unul,ii urmaresc privirea incruntata,codita ca un pamatuf de praf rotitor,nasul umed care adulmeca dar mai ales...felul acela fenomenal in care parca toti isi musca limba.Iesita putin printre dintii maruntei din fata,ei parca au vesnic limba scoasa.Si fiarele...bestiile...urmaresc cu privirea umeda si feroce piciorul tau.Sunt ademeniti de mirosul jeans-ului,saliveaza,vor sa te smotoceasca.Tu nu ai idee cand sa te astepti ca pleaca pe ,,campul de lupta'',nu ghicesti in ce moment creierasul lui se pregateste sa proceseze:ambuscadaaaa!
Pe mine una...acesti catelusi ,,hazlii'' ma fac de fiecare data cand trec pe langa ei,sa le arunc priviri suspicioase.Intr-o zi, or sa ne infulece de vii,cu tot cu plasa de cumparaturi si bormasina din ea.Viperele!


Domnul,mergea elegant pe strada.Dunga de la pantalonul fin iti taia pana si privirea.Pantofii...luceau in lumina soarelui puternica.Cand...ce sa vezi?In botul pantofului lustruit s-a oglindat fata gingasa a unui pechinez.Domnul...stia ca de obicei are cateva socoteli de impartit cu ei,dar de data asta a zis sa lase de la el.In fond...nu este decat un catelus.Dar malefic,da!A sarit de buza pantalonului lui scump si i l-a facut cravata.Si nu era orice...ci minunatie de firma de pantalon. Era!
De cat timp si-a dorit sa faca asta...l-a luat pe botul pantofului si l-a aruncat cat-colo,pana in fantana arteziana.
A iesit muratura...semn ca stia sa inoate.
Stapanul,a alergat innebunit spre odrasla sa cu sepcuta pe capsor',si-a luat sub brat pisico-pechinezul si a plecat imbufnat...

The end