O intrebare buna

Revin si eu dupa o vesnicie si asta ca sa povestesc despre faza care m-a facut sa imi tot repet ziua intreaga o intrebare stupida,care a venit total neasteptat din gura unui aurolac.Ma aflam in ,,underground'',zona periculoasa a orasului,cu marfuri ilegale pe piata:rahat,servetele de masa,mop-uri,bureti de vase,ligheane...Toate te imbiau la tot pasul sa intri in magazin,ele tronand frumos expuse inca de la intrare.Pe jos,erau peste tot cartoane.De toate felurile,nu ma intrebati:Pall Mall,Linco,Dero,Kittie Kat,toate indoite si puse fata in fata,ca un pavaj de lux.Si tot asa cat vedeai cu ochii...-pana la capatul culoarului.In caz ca afara ploua,oameni innebuniti sa cumpere bureti si alte lucruri din acestea periculoase,orbecaind in neatentia lor,nu trebuiau sa calce pe betonul de dedesupt.Sa calce pe cartoane!DA!
Si asa te delectezi clatindu-ti ochii cu cate un carton jerpelit,pe care il contemplam uneori.Supus chinurilor, sub greutatea a sute de kilograme.Acolo,jos,pe el-Cartonul,amprenta pasilor tai a ramas imprimata.
Mergand prin acest loc care de fiecare data imi starneste curiozitatea dar foarte rar admiratia,simt ca trec pe langa un miros greu...innecacios.De putoare.Deja ma intrebam carui fapt se datoreaza mirifica adiere,cand raspunsul a venit singur.In spatele meu,un aurolac foarte elegant,intolit ultimul racnet,cu un fes tras pe ochi de sub care nu puteam ghici decat o privire aruncata dupa un stufaris de sprancene,m-a fixat.Mergea exact in spatele meu,alaturi de mine si bineinteles,de putoarea care nu a uitat sa o ia cu el.A grabit pasul pana cand am ajuns umar la umar si pe cel mai firesc si mirat glas posibil cu putina,(ca daca nu te-ai fi uitat in spate sa vezi din ce adunatura de oase,carne,piele,membre,au putut sa iasa acele cuvinte,te-ai fi mirat de modul onest in care unii oameni isi exprima frustrarile mai nou)a ingaimat:,,Dar eu de ce put???De ce?De ce put?''.
Am iesit afara,cu aurolacul dupa mine...Din nou iesirea in ,,underground'' a fost pe masura asteptarilor mele si stiu ca nu o sa ma dezamageasca niciodata.Cat despre intrebarea celui care se lupta cu aceasta nelamurire...totul pentru el era simplu,nu era o intrebare cu intelesuri ascunse,filosofari...omul vroia sa stie:el de ce pute?
Insa cel mai interesant,este faptul ca era constient de mirosul sau.Ce il urma de ani de zile,pas...cu pas...