El

Soarele a binevoit sa isi arate fata luminoasa dupa ce zile intregi a stat imbufnat si incruntat.Era o zi tocmai buna ca sa ies la un photo walk.Cu bunul prieten Nikon agatat de gat,am iesit in lume.Simteam totusi nevoia sa fiu inconjurata de oameni,asa ca parcul l-am gasit ca fiind o buna alternativa.Aici,pe iarba fraged rasarita, erau imprastiati ici-colo cativa nasturei albi-primele flori.Mi-am adus aminte de melodia lui Tudor Gheorge:,,(...)cand scot stramosii,degetele afara...''.
Pe lac,lenese ratele pluteau.Ma concentrez sa incadrez bine o rata cu puii in urma ei,cand o mana ma atinge pe umar:
-Le gasesti chiar asa de interesante?Mogaldete de pene.Numai ciocul este de ele!Ma ofer ca model!
-Am ales ratele din lipsa de alte subiecte,iar in ceea ce te priveste...vezi ca s-ar putea sa iau de buna propunerea ta!
-Nici nu ma asteptam la altceva.Spune-mi El,si intinse o mana alba,prin care se vedeau cateva vene movulii.Incantat!
-El...?El si atat?Imi este clar ca nu esti o Ea,insa numele tau adevarat ar fi mai de folos.
-Daca vrei sa-mi spui asa este ok,daca nu...nu imi spune in nici un fel.Cand vrei sa vorbim,imi faci semn cu mana.
-Hei..dar de ce crezi ca as avea ceva de vorbit cu tine?
-Pentru ca sunt un subiect bun si pentru ca sunt sigur ca pot fi mult mai interesant decat niste rate.Vino cu mine!
Spre uimirea mea m-a tras de mana dupa el mergand prin iarba umeda.Avea mana rece si pielea foarte fina.Intr-un fel,chiar alunecoasa.Am ajuns sub un castan.
-Uite!Incepem de aici.O sa stau in spatele trunchiului si o sa ies putin cate putin,din ce in ce mai mult.Trage multe cadre,si la sfarsit o alegem pe cea mai buna.
Nu am comentat nimic,eram intrigata de prezenta acestui El si totodata placut impresionata.Sa fim sinceri...nu se intampla in fiecare zi sa pleci la fotografiat de rate si sa te trezesti cu un asa...Uff...Avem deja respiratia taiata,caci incepuse sa se descheie la camasa.
-Asta ca sa par mai luminos!a afirmat.
Nu ca nu ai fi destul si asa...gandesc eu.Camasa era verde si ii punea in evidenta ochii de acel caprui neobisnuit.Avea pielea de pe piept alba,pe care se vedea o cruciulita,dintr-un fel de os, ce o purta la gat.I se potrivea de parca s-ar fi nascut cu ea.
-Putin mai la stanga...Scoate piciorul mai inafara.Asa...perfect!
Nebunie curata...imi spun.Restul a venit de la sine.Se misca cu o asa naturalete...Mai ca incepusem sa cred ca face parte din peisaj.Ca este lipit de acel castan si cel mai firesc lucru este sa il vezi pe El acolo.
-Acum o sa fac pe baiatul rau...si isi trecu mana prin par ravasindu-l.
Si-a lasat capul pe spate si atunci i-am remarcat pentru prima data buzele.Nu stiu de ce,dar am fost sigura ca sunt la fel de reci ca si mainile lui.Si linia lor...
-Cred ca nici nu trebuie sa te straduiesti prea mult ca sa joci acest rol...
-Sa nu-mi spui ca par chiar asa...Poate ai dreptate,dar sunt o fiara ce poate fi imblanzita.
-Fiara?am ras zgomotos.Dar stiu ca nu duci lipsa nici de tupeu.
Cred ca este tare mandru de el,mi-am spus.E si normal-tipul isi cunoaste potentialul.
-Spune-mi,arat mai bine prin obiectiv?
Incepuse sa imi faca cu ochiul si sa isi tot miste mainile frenetic.Dar stiu ca arata tare bine...Infiorator de bine.
-Mmm,ce sa zic,arati obisnuit.Ca un tip fara nume care deranjeaza fetele ce fotografiaza rate.
-Aaa...pai trebuia sa spui asa,nu te mai retin atunci.
Dintr-o miscare se incheie la cei doi nasturi,da ocol copacului si se intoarce cu spatele plecand.
-Stai!Strig dupa el.Nu ai vazut inca pozele!
Se intoarce pe un calcai,facand sa scartaie baschetul ponosit.Era imbracat oarecum neglijent,cu haine aparent uzate.Insa el in ele,arata fabulos.
-Stai!ma mima el,facand afirmatia pe un ton pitigaiat.Puteam sa pun pariu ca ma intorci din drum.Ia sa vedem,tanara domnita...
Si isi puse mana pe mana mea.Parca se mai incalzise.Mi-a aruncat o privire de sub suvita de par castaniu ce ii pica pe frunte.
-Parca zici ca nici nu sunt eu...Sunt sigur ca este dovada maestriei fotografului.Meriti un premiu.
Scoase din buzunar cu aceeasi miscare brusca o bratara pe care mi-o trece peste incheietura mainii.Parca o avea de multa vreme pregatita pentru mine.Era impletita cu multe culori,iar undeva in mijloc avea ceva rece.Ma uit.Aceeasi cruciulita alba ca cea de la gatul lui.
-Multumesc...am spus pe o voce putin pierita.Inseamna ca esti multumit de rezultat.
-Tu stii mai bine.Ai ochi de artist.Ti-am spus eu ca sunt un subiect bun?
-Acum,nu pot nega...
Am zambit complice cumva incurcata.Se lasa seara,ma intrebam cat urmeaza sa mai stam impreuna.De parca mi-ar fi citit gandurile,se grabeste sa afirme:
-Se face seara...Pai cred ca aici se sfarseste intalnirea noastra,...nu?
-Desigur,si ma uit la ceas grabita.I-am adoptat gesturile,observ.Trebuie sa ajung degraba acasa,consider sa completez.
-Sigur...
-Poate ne mai vedem prin parc,spun aruncand o privire indiferenta si incercand sa par grabita.
-Poate...Consideri ca ne leaga ceva?
-Nimic in mod deosebit, as spune eu...In definitiv esti un strain care probabil abordeaza multe fete.Am ajuns sa te fotografiez,este drept,iar intre fotograf si subiect se realizeaza o oarecare conexiune.
-Conexiune zici...
Apoi face aceeasi rotire pe calcai si trece in spatele meu.Nu ma uit,raman imobila incercand sa ii anticipez gesturile.Ii simt rasuflarea in spate si mainile care i se apropie prin laterale.Apoi,primul gest lent din aceasta seara- ma cuprinde pe dupa mijloc,cufundandu-si fata in parul meu.Stomacul mi s-a strans si mana s-a inmuiat.Mai apoi,vad in nisip un capac de Nikon.Imi cazuse.Fara sa imi dea drumul din stransoare se apleaca si il ridica pentru mine.Il sufla o data de praf...
-Poftim!Sa nu-mi spui ca ai emotii...
Imi da drumu si ramane la fel ca la inceput,in spatele meu.Simteam cum isi inclina corpul in fata.Ajunge langa urechea mea si imi sopteste:
-Cu cine am onoarea in aceasta seara?
-Ava!am spus dintr-o suflare.Nu stiu de ce,dar directitudinea,fara nici un ocolis,mi s-a parut cea mai buna alegere.
Cand m-am intors,baiatul cu maini reci si contur perfect al buzelor,era la zece pasi departare.Si-a dus mana la gat si cuprinde cruciulita in mana.Impinge cu baschetul o piatra mai in fata prin nisip si-mi spune:
-Ava deci...Marc,incantat!
-Dar...
-Dar daca preferi,desigur ca poti sa imi spui El,spuse zambind cu toti dintii.
Imi facu cu ochiul.Acelasi gest parca cumva calculat.Am simtit din nou mana ce m-a atins pe umar si m-am intors.A fost exact ca prima data cand cu ratele.Nu era insa nimeni in spate.Mi-am adus aminte de bratara in mod neasteptat.Cand m-am intors,Marc era pe pod.A ridicat o mana in semn de salut si parca mai apoi l-am auzit spunand:,,Poimaine,acelasi loc,la ora la care vrei tu!''
Ora la care vreau eu…Dar de unde o sa stie ce ora aleg ca sa fie acolo,ma intreb confuza.Oricum,nu pot spune daca asta as fi vrut sa aud sau daca a spus-o cu adevarat.Am ramas pe loc inmarmurita.M-am mirosit.Aveam mirosul lui.Miroseam a iarba uscata.Deja ma gandeam ca vreau sa adorm imbracata.Se lasa frigul si am pornit-o singura spre casa.De fapt,impreuna cu Nikon.Apoi mi-am adus aminte de fotografii.Imi era si frica sa verific daca se aflau acolo sau nu.L-am deschis.Erau la locul lor.Plus inca o poza.O fotografie pe marginea lacului cu noi doi in momentul in care mi-a pus mana pe umar.Mister total.Marc,Marc,Marc...Imi repetam neincetat in gand.
Adia asteptam sa vina poimaine!