Zilele acestea m-am tot gandit la viata profund si implicit la moarte.Gandesc cum ca fiecare dintre noi este sau ar trebui sa fie constient de faptul ca nu o sa mai existe.O sa se termine totul intr-o zi(asta e una din situatiile cand nu folosim niciodata,,intr-o buna zi'').Si traim zi de zi incercand sa facem ceva pe lumea asta.Unii agonisesc averi,altii invata pe rupte ca sa poata ajunge undeva.Insa se intampla sa nu mai apuce...Au pierdut timpul stand cu nasul in buchii dar nu au gustat viata.Ce rost are ca au citit Camus de care multi ar putea spune ca e deodorant de WC, daca nu au avut timp sa se bucure de viata?Daca gandesc mai intens simt ca innebunesc.In fiecare secunda mor oameni.1.2.3.Tocmai atunci cand ai citit numerele.4.5...
Pe mine deja acest fapt nu ma mai sperie.Se moare din orice.E parte din joc.Respectam sau nu pe parcurs regulile,de la cea finala nu te poti abate.Uneori reusesti sa amani decat momentul.Asa cred eu...Mori cu galusca in gat.Important e sa fi trait din plin.Sa o fi degustat si motivul pentru care te-ai inecat e ca tocmai vorbeai cu gura plina zicand:,,E cea mai buna galusca pe care am mancat-o in viata mea!''.Nu e problema ca nu se moare...E free passport pentru lumea cealalta.Daca am trai vesnic sunt sigura ca dupa vreo 300 de ani ne-am decide sa dormim vreo suta in continuu,si dupa sa vedem ce a mai iesit nou.Se moare daca citesti ,,Cartea fara nume''.Unii mor de grija altora,dar aceasta e alta parte.Raman la parerea mea-cel mai frumos e sa mori de dragul cuiva.Bineinteles,daca sentimentul este reciproc...
No comments:
Post a Comment