Copilele Marii
Liniste.Vals.Liniste.
Suprafata marii era limpede, fara de valuri,acestea frematau la tarm.Ea se afla in mijlocul ei, plutind deasupra marii. In curand, Soarele avea sa rasara iar ea avea sa simta cum renaste din pletele lui aramii.
Era Copilul Marii.
Plimbandu-se deasupra imensei suprafete, degetele picioarelor ii atingeau putin apa,scufundandu-se ca niste ciocanele de pian in apa sarata, asa cum solistul le scufunda sub talpa pantofului sau.
Din cand in cand, baga unul din degetele ei lungi in apa, mladioase ca niste alge, ca apoi sa il duca la buze gustandu-i sarea hranitoare. Intotdeauna a gandit ca nu exista pe lume gust mai bun ca acesta.
Din apa marii s-a hranit, aceasta i-a fost laptele matern.Valurile, i-au fost placenta, pestii si toate vietuitoarele- jucarii .
Curand avea sa rasara Soarele. Acesta ii era Creatorul. Auzise de la marinari stand cocotata pe catargul vaselor ce navigau, ca fara de acesta lumea nu ar fi existat, ca el le incalzeste pe toate si le face sa creasca, le hraneste cu seva lui calda. La fel si Apa. Ea, era rezultatul a doua elemente vitale pe Pamant. Acest fapt nu putea decat sa o bucure .
Soarele a deschis lenes un ochi uitandu-se somnoros la imensa suprafata. Si-a spus insa ca nu este nicio graba, sa mai doarma putin inainte sa simta ca este stapan peste lume .
Copilul Marii a inteles atunci ca trebuia sa isi mai gaseasca ceva de lucru pana ce Creatorul ei urma sa ii dea portia de energie zilnica. Fara lumina acestuia era lipsita de putere, nu ii placea nici macar sa isi faca margele din perle, insirandu-le pe o alga fina cu un peste-ac.
Sora ei, Al Doilea Copil al Marii, era dependenta de Luna. Umbla nestingherita noaptea tintind cu privirea cerul si facand sa apara stele acolo unde privirea ii cadea, agatandu-se de petecul de cer. Isi crea astfel povesti, unind stelele ca pe niste puncte si desenand apoi traiectorii intre ele le dadea forma si sens, ca apoi sa le animeze cu aceeasi privire patrunzatoare. Era responsabila pentru Carul Mare si Closca cu Pui.
Uneori ca sa se distreze dezorienta marinarii, inducandu-i in eroare ca privirea-i sclipitoare ar fi lumina venita de la vreun far indepartat sau intrand in cabinele lor si jucandu-se cu busolele pana ce acestea ameteau si uitau sa arate nordul. Odata si-a facut o mica si eleganta clama pentru paru-i negru din acul indicator al busolei pe care a lipit un melc de mare.
Din cand in cand, era responsabila cu mareea.Asa cum sora ei nu putea fara de lumina Soarelui, Creatorul ei era Luna. Lumina acestuia o umplea de viata, o facea sa se simta precum un acordeon intins la maxim intre doua brate puternice. Cand era luna plina era cea mai vioaie si de cele mai multe ori acestea erau momentele cand era un vulcan de energie, tinandu-se de sotii cu marinarii. Cand spiritele sacre mancau insa din luna lasand-o decupata pana la jumatate- sau si mai rau, numai o cojita de Luna, atunci si ea era lipsita de energie. In astfel de momente obisnuia sa se intinda pe o stanca, lasand vantul sa ii umble prin par. Nu ii placea sa se stie lipsita de vlaga, asa ca isi imagina ca ea misca vantul, ca pasarile bat din aripi dupa cum le directioneaza ea, ca panzele marinarilor se umfla datorita vantului pornit de ea.
Apoi, luna se lasa din ce in ce mai jos, se dadea peste cap, facea cateva tumbe pe cer ,prevestind astfel venirea diminetii si momentul cand Soarele urma sa fie stapan si Prima Copila a Marii sa apara.
Liniste.Tango.Liniste.
Insa intr-o zi, ceva neobisnuit s-a intamplat, ceva nou s-a intamplat. Pana si marea s-a involburat la vazul acestora. A Doua Copila a Marii… a refuzat sa mai plece, chiar daca afara s-a luminat de zi. S-a incapatanat sa ramana si sa fie ea stapana si peste Noapte si peste Zi. Timpul de pe parcursul noptii nu ii mai era suficient ca sa se distreze, dorea sa detina mai multa putere, sa aiba timp de si mai multe nazdravanii.
Atunci un razboi s-a pornit intre cele doua surorii ce pana atunci au trait in armonie,acceptandu-si soarta si respectandu-si teritoriile.
Vazand acestea, cei doi Creatori ce stiau unul de existenta celuilalt dar care nu s-au intalnit niciodata, au stiut ca aceasta problema trebuia numaidecat rezolvata. Asa ca si-au dat intalnire si pentru prima oara, Soarele s-a intalnit cu Luna. Asa a aparut Eclipsa. Aceasta, mai batrana si experimentata, responsabila cu intretinerea echilibrului, a venit cu ideea salvatoare. I-a dat celei de-a Doua Copile, Copila Noptii, posibilitatea sa domneasca peste noapte in voie, timp indelungat, fara ca sa mai intervina cineva si sa ii strice jocul. Astfel au luat-o pe aceasta si au dus-o la Polul Nord, acolo unde Aurora Boreala apare.
Copila s-a simtit libera aici, numai ca nu se mai putea numi Copila Marii.Acum, ea era Copilul Zapezilor. Eschimosii au intampinat-o cu mare fast, i-au facut un cojoc din blana de urs polar si incaltaminte din piele de morsa caci biata fata dardaia de frig.I-au dat un igloo decorat cu cristale de gheata, au invatat-o sa pescuiasca la copca, au vanat vulpi polare si i-au facut guler pentru gatu-i firav si au dat o petrecere in cinstea venirii ei.
Cat despre Copila… nu se stie nici pana astazi daca a regretat alegerea facuta sau daca se simte mai bine acum fiind stapana peste luni intregi de ‘’nopti boreale’’, dar mi-a soptit mie cineva cum ca i-ar fi dor sa aduca mareea, ca i-ar fi dor de marinarii de pe vase…
Liniste.Blues.Liniste.
