Strazi si Aberdeen

Aberdeen este acest oras din Scotia ce m-a furat. Si nu vrea sa ma dea inapoi .

Are un farmec al lui aparte, ce nu il gasesc pe Union Street si nici pe Belmont.In nicun pub sau high street shop.
Dar se ascunde in stradutele ce inca le descopar- in Rosemount, in usile pictate roz si galben si cu portilele lor ruginite pe care se urca timida iedera si trandafiri mici.
In toate locurile pe care le-am colindat pe jos, invatand orasul, descoperindu-i misterele.Si toate misterele ii sunt legate de strazi.
Strazi de tot felul.Strazi cu oameni prietenosi, ce gradinaresc petecul lor de pamant, cu ferestre la care perdelele nu sunt trase niciodata si te poti uita in casele oamenilor.Strazile cu ferestre la care motaie o pisica dungata sau atenta te fixeaza cu privirea si te intrebi de este bibelou sau nu.

Imi place zona Rosemount, pentru ca aici se pare ca oamenii nu trag niciodata perdelele. Si asta este una din cele mai incredibile lucruri despre Aberdeen. Inca de la inceput am avut impresia ca oamenilor le place sa fie expusi, sa se vada din strada, este acest sentiment de comfort si familiaritate.

Am o alta teorie, cum ca unora le place sa puna lucruri frumoase le fereastra, constienti fiind ca altii le pot admira living room-ul de afara. Mergi pierdut in gandurile tale pe cate o strada si dintr-o data, la o ferestra apare cate un pian cu o partitura frumos aranjata, un sevalet, o statuie a lui Buddha cu ghirlanda de flori la gat,o corabie, un castel, statuiete de gnomi aiuriti si aranjamente de flori mai ceva ca Ikebana. Daca ai noroc, o sa vezi o lampa brodata, o biblioteca plina de carti, un semineu arzand,pereti pictati si tablouri cu rame sofisticate.Este o intreaga arta a ferestrei ce oscileaza intre bunul gust si kitsch.

Oamenilor le place sa isi arate casele si trecatorilor le place sa admire.Este o situatie win-win. Ne place  sa ne furisam privirile acolo unde nu este teritoriul nostru, sa patrundem in intimitatea unor necunoscuti, sa vadem daca ne putem identifica cu ei .

Asa ca nici eu nu am perdele.Imi fac cu mana cu vecinii de peste strada si ma privesc minute in sir cu batranica de peste drum ce sta la fereastra in fiecare seara.Nu pare a fi deranjata, m-am gandit ca poate nu ma vede.Poate are nevoie de o corabioara pusa in geam care sa o inveseleasca, sau macar un aranjament prafuit de floarea-soarelui artificiale.
Uneori, cei de pestre strada ma pot vedea cum ma urc pe dulapul de la bucatarie sa dau jos prajiturici japoneze, alune, alge de mare si alte bunatati.
 Si spun si eu o poveste. La ferestra am o glastra lebada, o stropitoare, o lumanare facuta in casa si o farfurie pictata de un artist Scotian.Si da, si eu locuiesc in Rosemount. In curand o sa cred ca este o intelegere mutuala intre toti locuitorii acestui cartier.

Farmecul sta in strazi si in parcul Victoria unde batraneii jongleaza si trag cu arcul, in Westburn parc unde arabi nepricepiti incearca sa joace fotbal si oamenii isi scot broasca testoasa la plimbare.Acolo, te opresti pe o banca si poti admira toate minunile Aberdeen-ului in timp ce iei micul dejun sau masa de pranz pe servetelul tau victorian si frumos brodat cumparat din charity.Magia locului acesta o descoperi cand mergi la cate-o dance performance de o trupa locala sau venita din alt orasel micut scotian sau la Aberdeen Arts Centre si tinerele grupuri de actori reinterpreteaza o celebra piesa de teatru ce te lasa in lacrimi.

Si imi plac oamenii de aici.Mereu ne oprim si vorbim in parc si aud tot felul de ciudatenii.Doamna cu broasca testoasa-aceea nu era o gluma, mi-a spus ca ea isi hiberneaza broasca pe care o infometeaza patru saptamanai dupa care o pune in frigider intr-o cutie! Si ne amuzam-cu toate ca eu inca sunt nedumerita si ma gandesc la cruditatea impotriva animalelor- si ii ofer din portocala mea scofalcita si organica.

Si ferestrele...Ce se cojesc de vopsea si sunt imense si reflecta soarele in zilele cu noroc.

Si plaja. Pentru ca te duci o data pe an la mare sa faci plaja si langa tine sta un cuplu cu un mic ferastrau si taie bucati de lemn de pe plaja ca sa faca opritoare de usa-door stops! Si sunt asa simpatici, incat daca ai avea o portocala ai imparti-o cu ei.

De asta m-a furat Aberdeen. Pentru ca are strazi mici si pierdute, oameni fara perdele la ferestre si show-uri de necrezut jucate de trupe necunoscute dar incredibil de talentate.

Asa ca eu ma opresc aici. pentru o vreme...

Cufar cu picioare

Pe o plaja cu nisipul cald ca painea proaspat scoasa din vatra,

undeva intr-o tara nu foarte aproape dar nici  indepartata,

o barca fara motor- ci cu panze albe, inalte si apretate de vant,

a esuat intr-o zi de toamna dupa ce o foca nervoasa a tras vasul la fund.

Pe corabie se aflau multe animale ce au fost salvate de la gradina zoologica de un Suflet Mare, ce se intrista de fiecare data cand vedea leul muscandu-si coada, pinguinul lipaind in aceeasi trei metri cubi de apa si dromaderul tinandu-si cocoasa aplecata pe-o parte.

Barca era in drumul ei spre Jungla Libera cand  patania cu foca nervoasa s-a intamplat.

Pe vas, se afla si un cufar vechi, colectat de un arheolog american de undeva dintr-un satuc romanesc de munte. Ce nu stia Domnul cu palarie de cercetas, este ca acela era un cufar ce valora mai mult de cei 250 de dolari, pentru ca era un Cufar cu Picioare.

Cufarul, istet din nascare, isi tinea bine ascunse cele sapte picioare!

In burta lui de cufar mare, era loc destul intr-ansul de un leu plictisit,

un pinguin fara spatiu de lipait si un dromader pe cale de paralizare.

Si a luat-o cufarul de-a fuga prin nisipul fierbinte, sarind cand pe-al doilea si cand pe ultimul din cele multele-i picioare ...

Dragostea Omului Invizibil

este cea mai sofisticata !

El te tine de mana atat de gentle incat...nici nu simti!

Iti lasa tie tot spatiul in pat la dispozitie, poti sa iti intinzi mainile si picioarele in toate directiile, niciodata nu o sa se planga .

Nu iti face cadou ciocolata, pentru ca te vrea supla.

Si se face vazut numai cand vrea un masaj. Sau o salata.

A fost Daniela azi copil

astazi zambetul de copil a luat-o din loc.
In spatele teatrului de papusi, eu am fost Zana cea Cuminte si Creata.
M-am jucat in nisip si nu mi-a pasat ca ma murdaresc. Cand m-am dat in leagan, mi-am imaginat ca sunt pilot si merg in Africa. M-am plictisit insa rapid de acest joc, ca orice copil, si am hotarat sa ma dau jos in Italia.
Acolo am facut un castel pentru fiecare zana de poveste. Din nisip ud, rasturnand cu grija galeti de toate formele, cu aceeasi emotie in suflet: oara o sa se darame, oare o sa iasa?
Si bineinteles ca iesea, o tarta de nisip cu fundu-n sus, pe care maini mici o surpau cu entuziasm cat de repede, care este farmecul unui castel daca nu se darama?
Am stat pe scaunel mic-mic la masa si mi-am ingramadit picioarele sub o masuta numai buna de pus intr-o Casa-Ciuperca.
Am incercat sa trec prin omida-tub, dar m-am blocat undeva la mijloc, am uitat ca am crescut,zambetul de copil m-a pacalit si de data asta...

- ''Pestele orca a inghitit un banc de pesti mai mici, cum se pupa ghioceii de primavara,cat de lunga este coada unei maimute,spune-mi o poveste despre un rinocer cu fundita,cand am citit povesti, am crescut om mic! ''
Am mancat multa dulceata si miere si acum ma pregatesc sa vanez oua de Paste, vine Iepurasul in curand!
Nu il pot rata, asa ca o sa am grija sa ma dau jos la timp din avionul meu magic cu aripi ce suna a clopotei.
O sa debarc in Scotia si cu entuziasm mult, o sa merg din nou in Camphill Kindergarten ca sa fiu mangaiata pe par, miniaturi dodoloate sa mi se agate de picioare si sa nu pot sa merg,sa intruchipam toti o roata si sa ne-nvartiam...

pana nu mai putem, pana devenim mici-mici de-ncapem intr-o casa ciumpearca !

Cand devii una cu Soarele

Adanc in nori apune soarele. De un albastru planetar, haina cerului i se asterne la picioare, stergand fruntea Soarelui si lasand pe haina sa o pata rozalie, un punct portocaliu, o linie rosie- ultimele imbujorari ale Apusului.

Soarele a fost onorat inca o data .
Cerul i-a servit drept muza pentru a infinita oara.

Iar daca ai norocul sa fii pe plaja, sau langa rau, sufletul tau o sa vrea el sa i se astearna Soarelui la picioare.
Asa ca tu, privitor loial, o sa te supui.

Si cazand in genunchi,
o sa iti roseasca obrajii
si pentru prima data
o sa roseasca de un albastru planetar...

Bicicleta

Cand spun cuvantul ''bicicleta'', nu ma pot gandi decat la ''Operatiunea Monstrul'', vechiul film romanesc cu Toma Caragiu , la pescuit, in Delta.

De cand sunt mica, imi rog tatal sa imi zica povestea cu ''bicicleta'', celebra scena in care aflam ca bicicleta era galbena, cu o plasa agatata de ghidon, care nu avea o pedala, madam Isbasescu, ''caine la etajul 6?'' si pana si mai celebrul stilou Pelican cu penita de iridiu...

De povestea asta, nu ma pot satura nicicand...O sa imi lipseasca.

De astazi am o bicicleta.
Un bun prieten s-a gandit ca mi-ar prinde bine o bicicleta,pe care sa o lustruiesc .
O bicicleta in ''ajun'' de iarna.
O bicicleta verde, nu galbena.
Este plina de personalitate si o sa merg pe ea/invat sa merg pe ea, pe Old Deeside Road.
Are  ''claxon'' dar nu se aude- ca e stricat. Dar sta bine acolo, arata foarte retro si are mult farmec, are lipit pe el o fata zambitoare. Gornita cu zambirici!

O sa imi inventez eu insa un claxon, as putea sa strig cand ma apropii de cineva o vorba buna,care sa alunge ploaia macar din suflet daca nu din cer.

O sa ma poarte in locuri frumoase, spre oameni frumosi care zambesc inapoi gornitei smile-iitoare, intampinata fiind de alti oameni pe biciclete ce o sa se identifice cu mine, o sa gaseasca ca avem ceva in comun la acea ora devreme a diminetii si o sa sa imi zica: ''haya!''

Labradori si golden retrieveri cu blana in vant o sa se ia la intracere cu roata mea.

O sa ii atarn un buchetel de maghiran de coarne.

Si ghici ce...?

Are ambele pedale!

Bicicleta galbena scena

Tasnitoare cu cumpana

Nu subestimati cismelele, tasnitorile, robinetele, lavoarul,conductele stinghere, vreo teava ''datatoare'' de apa,fantanitele mici, ochiurile de balta, vreun poloboc ciuruit si peticit dar pastrator de apa, pana si stropitorile si tuciul bunicii cu apa incalzita de soare unde plutesc musculite bete.
Tuciul in care spalam cu indarjire frunze sa le fac si mai verzi si mai frumoase!

Si rochii de papusa fara cap si chioare si mazgalite cu pix verde mai spalam .
Si ma murdaream pe picioare de ''negreala'' si primeam o palma calda si moale plina de dragoste.

Si izvoarele si putul...

Sa le facem pe toate regi si regine, sa le punem pe cap o coroana, sa le punem cumpana!

In fata lor drumetii obositi o sa isi faca cruce, o sa faca palma ghioc.
Si umbra lor din departare, asa aplecati asupra apei , o sa para una cu fantana si trupul o sa le devina cumpana...