16 Mar 2009

15 Mar 2009

aLADNALA












mA numesc pAturica.Am trei ochisori frumosi si din cand in cand ii deschid pe amandoi si ma uit in spate sa nu fie caini.Caini nu exista pe planeta mea,dar stiu ca exista pe Terra.Eu fac baie in cuvinte.Pe gaurelele de la dus curg luuuungi umede si serpuite- ,,clementina'', ,,vaselina'', ,,scoci'', ,,tampoane'', ,,nichel'' si altele care nu curg.Sunt pudica asa ca ma acopar cu ele ca nu cumva sa ma vedeti voi-fiinte ciudate bipede,in cautare de alte forme de viata pe alte planete.Pe mine nu o sa ma gasiti.Eu dorm in copaia UNIVERSULUI acoperita de spuma galactica.Ma hranesc cu vorbele neinteligente spuse de voi,asa ca va imaginati ca nu mor de foame.Azi am servit la macro-aperitiv:,,La naiba,in puii mei!''.mA numesc pAturica si privesc zi de zi cum incercati sa vedeti dincolo de carnatia cerului.V-ar prinde bine un dus rece cu scurgere de cuvinte.Ati avea imbibate pe piele ,,shaorma'' ,,prezervative'' si ,,pub''.Acestea au fost cele mai folosite in ultimii doi ani.Atunci cand stau in cada mea cu spuma galaxiana si imi frec cu o bucata de asterioid talpicile sa fie verzulii si grunjoase,mai fac insemnari in cartea mea cu amintiri Terra-oidiene.Aceasta este prima fila de jurnal.Si o trimit bipezilor prin scurgerea de la dus.Ei nu inteleg afinitatile noastre, fapt pentru care ma indoiesc ca o sa realizeze ca este un mesaj de la NOI.O sa fie sub nasul lor si in cel mai bun caz o sa-si spuna:,,Trebuie sa inlocuim garnitura!Dusul a inceput sa picure ciudat''.Iar daca cineva se crede destul de destept,prinde cuvintele si vrea sa le inteleaga,o sa citeasca exact aceste lucruri aLADNALA pe care le aveti si voi in fata.Nu sunt capabili sa vada ceea ce se afla exact langa ei.Cauta raspunsuri mai departe.Dovada? Este chiar din lumea voastra!
Ei se joaca stupidul joc ,,Rece si cald''.Obiectul este bine de tot ascuns,se primesc indicatii- rece,cald,calai,incropita,frige,etc...Obiectul este gasit greu.
Obiectul este ascuns exact sub chestia aia a voastra de pe fata cu doua nari si atunci...nu il gasiti!Asa sunt si eu-langa voi,dar de negasit.
Ideea:picturile rupestre din pesterile din adancuri le-ati gasit,ca erau acolo,greu de gasit,dar acolo.Mormintele de faraoni la fel.Eu insa...mai am multe dusuri de facut la doi pasi de voi.Dar nu-i bai,ca au mai ramas doar doi din atatea miliarde.Un pas se face intr-un secol.Ati avansat,ati avansat bipezilor...Sa vedeti ce o sa fie peste 100 de ani!

12 Mar 2009

Habar nu am ce

Prietenul meu mi-a facut cadou un soson:).Un galos adica.Galosii din ce sunt facuti?Am vazut candva un tablou cu niste tarani din Spania de acum mult timp.Aveau galosi de lemn.Insa cred ca sunt si unii din stofa groasa.Cred...oricum:prietenul nu mi-a luat de fapt nici un soson.El imi ia o piatara de pe inima-ocazional.Are 2 picioare si idei ondulate servite pe tavite smaltuite.Smaltul era sarit.Ochiul fugea la cei 2 sosoni.Mereu am vrut un soson al meu dar nimeni nu mi-a dat unul.Acesta este un moment de nebunie.Sosonii fac scarlatina?Adica pardon,galosii?opincile cred ca sunt deja cu totul altceva si nu trebuie sa le amestecam in aceasta dezbatere serioasa despre...Da!
Rezultatul este ca smaltul poate e sarit, dar pe raft sosonii inca stau cuminti plini de naftalina.Moliile astea...Cine putea sa creada ca pentru ele galosii sunt o delicatesa?Dar stai asa?Sosonii sunt acelasi lucru cu galosii?

25 Feb 2009

Crazy patato

Steluta

Intr-o zi, o fata a plecat de langa iubitul ei.Ei se iubeau mult, dar au hotarat ca asa este mai bine.El i-a dat in dar un inel de baiat prea mare pentru degetele ei.Ea s-a bucurat pentru ca era de la el si si-a spus ca este un cadou potrivit si o sa gaseasca chiar si o modalitate de a il purta.Inelul avea o inscriptie in limba rusa.
Apoi a mai primit si o steluta.Baiatul nu le avea cu cadourile prea mult,insa sentimentele lui erau de ajuns.Ea stia sa aprecieze lucrurile mici si il iubea pe el si lucrurile mici din universul cladit de ei in jurul lor.Ea era indragostita de simplitate.El era indragostit de lucrurile facute bine(nu ma intrebati ce inseamna asta).
Steluta...era mica si se afla pe raftul lui printre carti groase,subtiri si alte chitibusuri.I-a spus ca este un lucru mic,dar ca o are de mult,ca tine mult la ea si ca vreme indelungata s-a jucat cu ea, aflandu-se in mainile lui.Steluta era de mare,mica si de culoare ca cerul senin vara sau ca apa limpede din insula Fiji(am vazut eu undeva o ilustrata).Avea striatii-ventuzele,adica un fel de bulinute in relief; printre ele se vedea o culoare alba.Ea a banuit ca este asa pentru ca a fost data cu pasta de dinti(parca el i-a spus asta candva).Fata a mers la scoala si a luat steluta cu ea.Se juca in ore si o tinea mult in mana, gandind ca la fel a facut si el candva.Steluta era asadar unul din acele lucruri de suflet,mici,dar pretioase.In esenta o steluta pricajita, de plastic,dar de fapt...
Ei continua se se iubeasca si in ziua de astazi si si-au spus ca or sa o faca mult timp de acum incolo.Ea abia astepta sa se duca la facultate.El,nici nu avea rabdare sa recunosca ca asa era.Nu ganditi mult cuvintele acestea,nu ele conteaza cel mai mult,ci ceea ce se afla dincolo de esenta.
Iar steluta a trait fericita in mainile ei, facand intr-un fel legatura intre cei doi indragostiti chiar daca placuta din fata lor arata ca se afla la o distanta de 2500 km Nord-Vest.
.
Iar in adancul sufletului amandoi spera si isi doresc sa gaseasca o cale prin care dupa punct, sa urmeze cu litera mare scrisa continuarea.Un text lung.Candva,undeva,innodand intre ele fara sa arate inestetic,toate lucrurile mici din universul lor.Care daca o sa existe,cu siguranta o sa fie din uneltirea Stelutei.
TO BE CONTINUED