Mirosuri

Mie imi place toamna!Asta ca sa fiu directa.Pe mine nu ma deprima toamna,nu am facut cunostinta cu cuvantul ,,astenie'',nu simt ca imi slabeste fortele,ataca sinusurile,ingroapa gandurile si le blocheaza,ia pofta de viata,face posomorata,taie inghetata de pe lista,baga in stare de hibernare,adica, arunca intr-o gaura mare neagra si urata numita MELANCOLIE acuta.De asta sufar eu uneori si daca nu e neaparat toamna.Adevarul e ca toamna e misto!Sa ne gandim cat de ciudat ar fi ca dupa o vara intreaga de leneveala cu burta la soare sa te trezesti direct intr-o iarna geroasa care nu se arata foarte prietenoasa cu noi.Toamna se afla intre aceste doua anotimpuri tocmai pentru a face trecerea linsa,suportabila,mai ca nici nu observi diferenta- 28 noiembrie 2 grade celsius, 4 decembrie 0 grade...Cum ar fi 25 august-30 grade, 5 decembrie-0 grade?Sa fim seriosi...Toamna este prietena tuturor.Ba chiar ajunge sa ne amageasca cu frigul ei instabil,facandu-ne sa ne dorim odata iarna, caci macar atunci stim o treaba-e mereu frig.Asa cand o zi cald,cand una mai dintoasa,iti dai sifonierul peste cap tot bagand si scotand la geci de diverse grosimi.
Toamna este prietena indragostitilor-parca e mai frumos cand mergi la bratul iubitului fluturand cu pantofii frunze in stanga si in dreapta.Ea ne trezeste mirosurile:cum sa nu putem recunoaste mirosul de frunze arse,strugurii bine copti care asteapta spanzurati imbratisati in ciorchine sa devina must iar mai apoi vin,vantul parca are si el miros...Gutuile,tufanelele...Dupa mine tufanelele sunt cele care imi prevestesc cu adevarat venirea toamnei.Atat de simbolice...Maretii trandafiri raman scuturati in gradini tinandu-se numai intr-o ,,maceasa'' verde,pe cand tufenelele le iau locul.Miros atat de tomnatic...Nu stiu toamna de cand am descoperit cat de mult imi place acest anotimp,sa nu am mereu tufenele in camera.Ba chiar in toata casa.Bunica e fericita ca in sfarsit primesc si eu cu bratele deschise niste flori(gladiolele nesuferitele mi-au mancat viata).Pe langa acestea, intr-un colt special amenajat apar frunze uscate de diverse forme si marimi,dantlate,coltate,sau taiate in linii drepte,castane,ghinde,porumbi,toate la un loc,caci imi salta inima de bucurie cand le vad pe un stergar taranesc.Cum era sa uit de nuci...Nucile proaspete care au inca ,,puisorii'' fragezi cu ,,carnea''lor alba,care imi aduc atata placere atunci cand ii dezbrac de pielita amaruie si le simt gustul.Toamna ne ofera lucruri minunate,iar noi in schimb o respingem acuzand ca este mohorata si plictisitoare.De fapt ea este mai plina de viata decat o vedem noi.Se framanta,plange o data cu ploile si cu vantul,se incrunta la noi prin norii grizonati,se lupta cu iarna care vine tiptil facandu-si din ce in ce mai mult facuta prezenta iar pana la urma ne paraseste...Pleca cu promisiunea sa revina anul urmator cu gusturile dupa care o sa tanjim singuri si cu mirosurile ei de domnisoara.Cu peisajele frumoase din copilarie care nu inceteaza sa ni le arate ca intr-o carte de basme deschisa.Cu miros de porumb pe jar.Iar cosurile caselor ingamfate au inceput sa scoata fum pe nas,tusind cenusa la gura sobei...