Ma gandeam eu asa in creierul meu uscat si batut de vant oare cum arata o pata?Da,ati inteles bine: o pa-ta.pata.chestia aia enervanta in forma neregulata care tocmai ti-a patat minunatie de cravata sau stiu si eu,rochie de gala.Sparcaitura diforma care se stramba la tine de pe gulerul camasii.stai,vezi bine sau...sau chiar pata aia scoate limba la tine?Alaturi,pata de pe manseta iti face cu ochiul siret:cand ti-a cazut cafeaua din lingurita(Pleosc!)fix pe tine,tipa aia buna de la masa de alaturi si-a indreptat privirea brusc spre tine.Te simti atat de bine...nu patasi degeaba manseta,tipa deja te gandesti ca se gandeste:ce simpatic este in neindemanarea lui...sigur e bun la pat!In mintea tipei in secunda doi este ceva de genul:ce pampalaaauuu,sigur e la fel de nepriceput si cand vine vorba de altele...Da,petele sunt foarte importante.Ele au personalitate.Si tupeu!Ele nu se tem sa cada.Petele ne unesc si fac fabricile de detergenti sa supravietuiasca.Cate reclame nu sunt la detergenti?De cate ori am auzit ca albul mai alb de alb nu a mai existat asa de...phoaa...de pe vremea cand era albul imaculat?Da,asa ziceam si eu.Pai zapada stie ea ce stie.Desigur,pana vine unu si face pipi pe minunatie de imaculat:uite,Pata in splendoarea ei.Ce poate fi mai artistic decat un pipi ce a ciuruit zapada?Aceea este The Pata.
Eu am o pata pe pijama.Ce forma are?Adica...stai asa,cum vine asta?Pata are forma de...pata.
-Fleosc!
-Aaaa....scuza-ma, nu am vrut!Nu am vrut sa imi pice bulionul pe tine, a fost din gresala.Am simtit ca urma sa vina un cutremur si m-am cutremurat inainte...
Pai sa vedem-cum poti sa jignesti o pata?
-Auzi fa'/ba' pato,ia uite ce moaca de obosita ai!Storcito!
-Stii...eu sunt o pata de carmin,am fusta scurta si mi se vad bulanele.
-Ha,ha,eu sunt o pata de saliva de...lacusta.Na!Fusta mea verde lasa la vedere cracii astia ce bat tot ce-nseamna craci in lumea femeilor cu minte de...insecte!Da.
Vedeti voi,petele sunt la putere.Ele leaga oamenii si ii despart.Viitorul amant este cel care a varsat pe tine punch-ul si asa l-ai cunoscut-acum iti inseli sotul cu amantul,petele astea chiar leaga familii...
O pata te desparte si de barbata-tu dupa ce ti-a prins un croseu de dreapta in nas si o picatura de sange a picat pe camasa de noapte.
-Adio,nenorocitule,ia-ti catrafusele si du-te la mata!Imi patasi minunatie de camasa de noapte...bag divort!(intre noi fie vorba...apartamentul asta este ori pe numele meu?)
Da,da...Uneori pata ti se pune pe cineva.Eee...si cu voi acum,m-am sesizat:aceasta este o exceptie de la Pata.Este pata invizibila.
-Bai mi s-a pus rau de tot pata pe una!E buna rau de tot,ma da stii cum?
Alteori ti se pune o pata in fata ochilor si esti orbit.
-Mie mi s-a pus pata rau de tot pe Bmw-ul ala!Al meu o sa fie!
Il cumperi,esti fericitul posesor si trece pe strada o masinarie din aia,o...porcarie din aia de vopseste gardurile si bing,bing,bing,furtunul vomita o pata exact pe(da,ati ghicit),caroseria masinii.Pai de domne...a cui e vina?Ti se pusese pata pe ea.
O pata de culoare...
O pata de culoare in forma de leopard-adica ovaca baltata ca vacile alea de rasa din Alpi.De ce?Pai nu stiu- i s-a pus leopardului pata pe vaca si a rezultat o ciudatenie de specie.
O pata in forma de microbuz supraetajat,de ruleta,o pata in forma de urangutan care se scobeste in nas.Pete,pete,pete.
-Fata...nu o sa iti vina sa crezi:mi-a iesit o pata pe fund!Ce ma fac?
--Nu stiu fata ce sa zic...sa iti dau eu niste Tix sa o freci?La mine a dat rezultat la toate fundurile.
Petele...sunt niste jmechere.Ele pica acolo,n-au ele treaba,vomita pe noi si devin vedete atunci cand nu le mai poti scoate.
Ce forma au petele?Petele au forme spiralate atunci cand prin fata ochilor iti zboara vara fluturi efemeri,sclipiri de chihlimbar atunci cand privesti cerul instelat,alb pufos atunci cand cerul este patat cu nori-carnatia cerului,explodeaza in mici fustite roz atunci cand pata de culoare apare in copaci odata cu imbobocirea florilor,un rosu timid atunci cand se iveste un obraz drag noua,petele...sunt pur si simplu minunate.Ele nu au o forma anume-ele iau orice forma de pe lume.Un curcubeu este o pata ce are forma a mii de priviri incantate de Miracol atintite sus pe cer,o raza de soare ia forma celui ce zambeste dupa o iarna geroasa,o petala de floare are forma unei priviri care se oglindeste intr-o alta privire cu dragoste.Petele sunt bune dar nu pentru multa vreme.E distractiv sa te gandesti:ptiu,mi-am patat blazonul de pe uniforma de Astronauta pe Terra,cat de interesanta este situatia.Dar cand pata nu mai iese...distractia dispare.
In definitiv...
,,Un curcubeu care sta un sfert de ceas pe cer nu mai este privit de nimeni''. Goethe
Si cine si-ar dori sa fie o pata nebagata in seama?O pata care nu mai are haz ca sta prea mult,ii acorzi atentie,vezi ca nu ai sorti de izbanda iar dupa...o parasesti.Sa fii o pata care nu naste intrigi-ce hilar!La ce bun atunci sa mai fi o pata?Sa nu fi o pata care destrama familii,care te duce cu gandul la faptul ca ala sau alalalt este prost la pat,la faptul ca petele de pe fundurile de bucatarie nu ar iesi cu tix?
Cacat!Pai asta ar fi viata de pata?Pai ori esti pata serioasa ori esti...ce esti?
Un cacat esti!
-Fataaa...nu o sa iti vina sa crezi!
-Ce e fata?
-Am calcat intr-un cacat si mi-am patat talpa pantofului.
-Cacat...Lasa fata,baga un bilet la loto si sa fie cu noroc!
21 Dec 2009
7 Dec 2009
Collapse
-ce crezi,Soarele este verde?
-nu am idée,uneori este violet,ma intreb daca numai eu il vad asa...
-nu,eu il vad galben
-dar galben si este,nu te inseli!
-ba da
-cum asa?
-soarele este incolor.
-AI DREPTATE!
-nu am idée,uneori este violet,ma intreb daca numai eu il vad asa...
-nu,eu il vad galben
-dar galben si este,nu te inseli!
-ba da
-cum asa?
-soarele este incolor.
-AI DREPTATE!
5 Dec 2009
Cadoul.
Afara norii s-au colorat in negru si au acoperit cerul facandu-l sa para o calimara de cerneala.Ici-colo stele spanzurate de panza cerului indrazneau sa clipeasca din cand in cand,facand cu ochiul Celor-de-Jos.
La fereastra unei case o fetita isi lipea nasul de geam aburindu-l cu gura.Din puloverul ei rosu iesea un cap de pisoi-Wisky.Cu ochii ca doua margele acesta privea curios afara torcand lenes.Miranda stia ca este Craciunul,acea perioada in care lumea toata este plina de voie buna si pana si in cea mai saraca familie se gaseste ceva bun de mancare.Sau...cel putin asa ar trebui.Este acea perioada in care se primesc Cadouri.Cadouri...ce nume ciudat,niciodata nu a stiut mai exact ce anume contin acestea.Stia decat ca ele aduc bucurie pe chipurile oamenilor,ele sunt colorate si legate cu fundite si toti zambesc cand privesc inauntrul lor.Oare ce se ascundea Acolo...?Ea nu a primit niciodata un cadou,probabil doar pe Wisky al ei,iar asta daca se pune drept cadou un lucru pe care il gasesti singura pe strada.Pisoiul l-a gasit la coltul magazinului intr-o zi ploioasa.Cu privirea umeda,acesta parca o ruga:,,Ia-ma acasa!''.Wisky nu era insa un obiect iar ea l-a luat cu ea cu toate ca nu avea un loc numit Acasa.Mereu s-a gandit daca l-a dezamagit.Oricum,acum ii este cu siguranta mult mai bine caci nu l-a auzit plangandu-se de nimic.Miau-urile scoase de acesta sunt numai atunci cand il gadila la gat si presupune ca asta ii place sau cand isi petrece toata ziua cu nasul in castronul cu lapte sau in puloverul ei.Ce prieten bun ii era!
Miranda se gandi atunci la cei care aveau parinti,care nu se aflau intr-o casa de copii si care nu erau aratati cu degetul si strigati:Orfani!Ciudati!
Cum era sa ai o familie?Acesta era un mister la fel de mare ca si ceea ce se ascundea in cadou,dincolo de fundita frumos aranjata.Daca din cadouri isi inchipuia ca ies fluturi de hartie care se inalta spre cer ducand cu ei dorintele tale ce ar putea deveni realitate intr-o buna zi,famila era...Era cu siguranta alcatuita din mai multi oameni care se adunau laolalta in cerc si se strangeau in brate batandu-se pe umar atunci cand aveau greutati si care radeau in acelasi timp atunci cand le era bine.Familia era acolo pentru tine si nu uita niciodata ca este ziua ta de nastere sau Craciunul.
Craciunul...
O stea i-a facut cu ochiul si Wisky a fost si el mirat de acest fapt.Cat de rau era pana la urma sa nu ai parinti,se intreba fetita?Nu te bate nimeni la cap sa te speli seara pe dinti si nici nu esti sfatuit sa ai o pusculita in care sa strangi bani.Dar neavand o familie cine isi aduce aminte de tine de Craciun...?
Miranda a plecat de la fereastra brusc iar in miscarea sa grabita l-a facut pe Wisky sa alunece de sub puloverul ei pe parchet.
-Hai,vin-o la culcare!
Se schimba in pijamaua ei cu locomotive cu abur si isi pieptana parul cret.Inainte sa intre in pat trecu pe langa bradul impodobit si atinse cu varful degetului aratator un globulet pictat cu o ceata de copii in jurul unei saniute.Acesta s-a ciocnit usor in balansul sau de un altul, pictat cu un aranjament cu alte globulete.Ciudat...un globulet cu globulete.Ce dragute erau.Genele o mancau, semn ca ii era somn.Wisky i-o lua inainte si sari in pat culcusindu-se ca un rege intre pernele burdusite.In urma pisoiului s-a urcat si ea in pat, tragandu-l ocrotitor pe micul prieten langa ea.Apoi trase patura.Numai ochii i-au mai ramas afara.Incepu sa se gandeasca din nou la cadouri,la misterioasele cutiute patrate sau dreptunghiulare,plate sau bombate.Se gandi cum i-ar placea sa fie al ei.Da,romboidal!Si ce sa contina?Nu stia exact...Un elefant sau poate...o girafa.O camila?Desigur,camila era cea mai potrivita.Inchise ochii si isi imagina Cadoul.
Adormi...
A doua zi de dimineata a observat ca sub brad era plin de cutiute.De fiecare era atarnat un biletel iar pe biletele diverse nume.Niciunul nu era cu numele ei...Nicio o Miranda frumos caligrafiat.Wisky ce se uita si el cu privirea lui de milog mieuna pentru prima oara fara sa il fi gadilat si fara sa bea lapte din castronul lui.Ce norocos,numele lui era scris macar pe castron!Atunci ingrijitoarea intra in camera si ii spuse pe un ton autoritar sa se schimbe si sa mearga in biroul directoarei.Fetita se panica deja,se gandea ca cine stie,poate au descoperit ca a facut vreo boacana,poate vroiau sa il ia pe Wisky de langa ea zicandu-i din nou tampenia conform careia lasa prea mult par.
Se schimba repede in rochia de sarbatoare fara ca sa stie de ce,isi pieptana in graba buclele rebele si cu pisoiul la piept iesi pe coridor.Usa crapata de la cabinetul directoarei o inspaimanta, facand-o sa inainteze cu pasi marunti.Cand a intrat,a ramas in pragul usii cu gura cascata pana la glezne.
-Inchide usa aia odata dupa tine,i se adresa directoarea.
-Ma scuzati,eu...stiti,eu...
-Fetita naroada,asa ai fost intotdeauna.Termina cu balbaiala macar acum si poarta-te ca atare.Ai grija sa le faci impresie buna.Puteti intra!
Dintr-o usa laturalnica de care habar nu avea ca duce inspre un loc anume si ca dincolo de ea exista ceva au aparut doi oameni.Tinandu-se de mana acestia au pasit cu emotie in incapere si parca s-a luminat camera toata.O femeie tanara cu o pereche de ochelari mari rotunzi, statea neclintita la bratul unui barbat cu privire calda.Amandoi erau imbracati ingrijit si cu atentie la detalii.Ea avea parul lung si neted cu o floare mare galbena prinsa in lateral.Purta o vestuta incheiata pana la ultimul nasture pe deasupra unei camasi inflorate.El avea cravata si pantofi putin cam ponositi.
Directoarea isi pierdea rabdarea in fata celor trei ce au ramas inmarmuriti tot privindu-se si rupse tacerea:
-Haideti sa terminam odata cu toata tevatura asta,Dumnezeule mare,este Craciunul!Credeti ca nu am nimic altceva mai bun de facut decat sa raman si astazi in scaunul asta nenorocit?Va place de ea?Spuneti ceva si semnati sau hotarati-va ce faceti.Eu v-am avertizat ca este o pacoste.
-Este...Perfecta,au spus amandoi in cor cu glasurile tremurande,pline de emotie.
Miranda privea socata si nu stia ce sa creada.Cine erau acei oameni draguti?
-Nici nu ma puteam astepta la altceva,cine se aseamana se aduna,spuse directoarea rupand tacerea ce se instalase din nou.Bun,luati-o la pachet si a vostra este.Fetito,ce mai astepti?Du-te si fa-ti bagajul,pleci Acasa!
Acasa?Acasa...?Auzise bine?Exista un loc pentru ea numit Acasa?Cu acei oameni simpatici?Oare putea sa il ia si pe Wisky?
-Fisticu' meu...exclama exaltata fetita.Adica...ma scuzati,la ordinele dumneavostra am vrut sa zic,spuse ea ducand mana la frunte in semn de salut militaresc.
-Stai,nu pleca asa repede,spuse femeia cu floare galbena in par facand un pas spre ea.
O apuca in cel mai calduros mod de umar si o privi cu ceea ce gandi ca este Dragoste.
-Sa ne prezentam.Eu sunt Nora,iar el este sotul meu Gelu.Stii tu...noi nu putem avea copii,o sa iti explicam noi cum sta treaba...
Duse mana la obraji rosind iara poi se apleca asupra ei sarutand-o pe frunte.Nimeni nu mai facuse asa ceva pana acum,simti caldura buzelor.
Fara sa mai sovaie o clipita,Miranda sari in bratele celor doi.Atunci,se vazura toti adunati in cerc cu bratele inlantuite de gat.Se comportau ca o Familie iar acesta era primul Cadou ce il primise vreo data.Iata deci ce se ascundea in interiorul cutiutei romboidale impachetata frumos si cu fundita...Doi oameni iubitori gata sa iti ofere o Casa.
-Fuguta,te asteapta o camera a ta.Si ghici ce?Avem si brad...
Atunci Miranda a fugit mancand parchetul tinandu-l strans pe Wisky la piept si aruncand de-a valma in valiza tot ce era in sifonier.Se gandi ca steaua de ieri seara pe ea o alesese de Acolo-de-Jos sa ii faca cu ochiul.Se intoarse la Familia ei si intra intre cei doi avand curajul sa ii apuce de mana.Isi simtea palmele mici ocrotite de mainile mari ale celor doi oameni zambitori.
-Pot sa va spun Familie?
-Desigur micutuo...Si o sa ne jucam multe jocuri si o sa ii facem un culcus lui Wisky si o sa primesti multe cadouri.
-Cadouri?
-Da.
-Si ce contin ele mai exact?
-Cum,nu stii?
-Ba cred ca stiu,dar nimeni altcineva nu mi-a mai spus ce stiu ei ca au in interior si nu vreau sa gresesc cu ceva.
-Spune asa,a spus Familia in cor.Cadourile contin fluturi de hartie care zboara sus spre cer si duc cu ei toate dorintele tale fiind purtate de vant pana ce intr-o buna zi ele se indeplinesc...
La fereastra unei case o fetita isi lipea nasul de geam aburindu-l cu gura.Din puloverul ei rosu iesea un cap de pisoi-Wisky.Cu ochii ca doua margele acesta privea curios afara torcand lenes.Miranda stia ca este Craciunul,acea perioada in care lumea toata este plina de voie buna si pana si in cea mai saraca familie se gaseste ceva bun de mancare.Sau...cel putin asa ar trebui.Este acea perioada in care se primesc Cadouri.Cadouri...ce nume ciudat,niciodata nu a stiut mai exact ce anume contin acestea.Stia decat ca ele aduc bucurie pe chipurile oamenilor,ele sunt colorate si legate cu fundite si toti zambesc cand privesc inauntrul lor.Oare ce se ascundea Acolo...?Ea nu a primit niciodata un cadou,probabil doar pe Wisky al ei,iar asta daca se pune drept cadou un lucru pe care il gasesti singura pe strada.Pisoiul l-a gasit la coltul magazinului intr-o zi ploioasa.Cu privirea umeda,acesta parca o ruga:,,Ia-ma acasa!''.Wisky nu era insa un obiect iar ea l-a luat cu ea cu toate ca nu avea un loc numit Acasa.Mereu s-a gandit daca l-a dezamagit.Oricum,acum ii este cu siguranta mult mai bine caci nu l-a auzit plangandu-se de nimic.Miau-urile scoase de acesta sunt numai atunci cand il gadila la gat si presupune ca asta ii place sau cand isi petrece toata ziua cu nasul in castronul cu lapte sau in puloverul ei.Ce prieten bun ii era!
Miranda se gandi atunci la cei care aveau parinti,care nu se aflau intr-o casa de copii si care nu erau aratati cu degetul si strigati:Orfani!Ciudati!
Cum era sa ai o familie?Acesta era un mister la fel de mare ca si ceea ce se ascundea in cadou,dincolo de fundita frumos aranjata.Daca din cadouri isi inchipuia ca ies fluturi de hartie care se inalta spre cer ducand cu ei dorintele tale ce ar putea deveni realitate intr-o buna zi,famila era...Era cu siguranta alcatuita din mai multi oameni care se adunau laolalta in cerc si se strangeau in brate batandu-se pe umar atunci cand aveau greutati si care radeau in acelasi timp atunci cand le era bine.Familia era acolo pentru tine si nu uita niciodata ca este ziua ta de nastere sau Craciunul.
Craciunul...
O stea i-a facut cu ochiul si Wisky a fost si el mirat de acest fapt.Cat de rau era pana la urma sa nu ai parinti,se intreba fetita?Nu te bate nimeni la cap sa te speli seara pe dinti si nici nu esti sfatuit sa ai o pusculita in care sa strangi bani.Dar neavand o familie cine isi aduce aminte de tine de Craciun...?
Miranda a plecat de la fereastra brusc iar in miscarea sa grabita l-a facut pe Wisky sa alunece de sub puloverul ei pe parchet.
-Hai,vin-o la culcare!
Se schimba in pijamaua ei cu locomotive cu abur si isi pieptana parul cret.Inainte sa intre in pat trecu pe langa bradul impodobit si atinse cu varful degetului aratator un globulet pictat cu o ceata de copii in jurul unei saniute.Acesta s-a ciocnit usor in balansul sau de un altul, pictat cu un aranjament cu alte globulete.Ciudat...un globulet cu globulete.Ce dragute erau.Genele o mancau, semn ca ii era somn.Wisky i-o lua inainte si sari in pat culcusindu-se ca un rege intre pernele burdusite.In urma pisoiului s-a urcat si ea in pat, tragandu-l ocrotitor pe micul prieten langa ea.Apoi trase patura.Numai ochii i-au mai ramas afara.Incepu sa se gandeasca din nou la cadouri,la misterioasele cutiute patrate sau dreptunghiulare,plate sau bombate.Se gandi cum i-ar placea sa fie al ei.Da,romboidal!Si ce sa contina?Nu stia exact...Un elefant sau poate...o girafa.O camila?Desigur,camila era cea mai potrivita.Inchise ochii si isi imagina Cadoul.
Adormi...
A doua zi de dimineata a observat ca sub brad era plin de cutiute.De fiecare era atarnat un biletel iar pe biletele diverse nume.Niciunul nu era cu numele ei...Nicio o Miranda frumos caligrafiat.Wisky ce se uita si el cu privirea lui de milog mieuna pentru prima oara fara sa il fi gadilat si fara sa bea lapte din castronul lui.Ce norocos,numele lui era scris macar pe castron!Atunci ingrijitoarea intra in camera si ii spuse pe un ton autoritar sa se schimbe si sa mearga in biroul directoarei.Fetita se panica deja,se gandea ca cine stie,poate au descoperit ca a facut vreo boacana,poate vroiau sa il ia pe Wisky de langa ea zicandu-i din nou tampenia conform careia lasa prea mult par.
Se schimba repede in rochia de sarbatoare fara ca sa stie de ce,isi pieptana in graba buclele rebele si cu pisoiul la piept iesi pe coridor.Usa crapata de la cabinetul directoarei o inspaimanta, facand-o sa inainteze cu pasi marunti.Cand a intrat,a ramas in pragul usii cu gura cascata pana la glezne.
-Inchide usa aia odata dupa tine,i se adresa directoarea.
-Ma scuzati,eu...stiti,eu...
-Fetita naroada,asa ai fost intotdeauna.Termina cu balbaiala macar acum si poarta-te ca atare.Ai grija sa le faci impresie buna.Puteti intra!
Dintr-o usa laturalnica de care habar nu avea ca duce inspre un loc anume si ca dincolo de ea exista ceva au aparut doi oameni.Tinandu-se de mana acestia au pasit cu emotie in incapere si parca s-a luminat camera toata.O femeie tanara cu o pereche de ochelari mari rotunzi, statea neclintita la bratul unui barbat cu privire calda.Amandoi erau imbracati ingrijit si cu atentie la detalii.Ea avea parul lung si neted cu o floare mare galbena prinsa in lateral.Purta o vestuta incheiata pana la ultimul nasture pe deasupra unei camasi inflorate.El avea cravata si pantofi putin cam ponositi.
Directoarea isi pierdea rabdarea in fata celor trei ce au ramas inmarmuriti tot privindu-se si rupse tacerea:
-Haideti sa terminam odata cu toata tevatura asta,Dumnezeule mare,este Craciunul!Credeti ca nu am nimic altceva mai bun de facut decat sa raman si astazi in scaunul asta nenorocit?Va place de ea?Spuneti ceva si semnati sau hotarati-va ce faceti.Eu v-am avertizat ca este o pacoste.
-Este...Perfecta,au spus amandoi in cor cu glasurile tremurande,pline de emotie.
Miranda privea socata si nu stia ce sa creada.Cine erau acei oameni draguti?
-Nici nu ma puteam astepta la altceva,cine se aseamana se aduna,spuse directoarea rupand tacerea ce se instalase din nou.Bun,luati-o la pachet si a vostra este.Fetito,ce mai astepti?Du-te si fa-ti bagajul,pleci Acasa!
Acasa?Acasa...?Auzise bine?Exista un loc pentru ea numit Acasa?Cu acei oameni simpatici?Oare putea sa il ia si pe Wisky?
-Fisticu' meu...exclama exaltata fetita.Adica...ma scuzati,la ordinele dumneavostra am vrut sa zic,spuse ea ducand mana la frunte in semn de salut militaresc.
-Stai,nu pleca asa repede,spuse femeia cu floare galbena in par facand un pas spre ea.
O apuca in cel mai calduros mod de umar si o privi cu ceea ce gandi ca este Dragoste.
-Sa ne prezentam.Eu sunt Nora,iar el este sotul meu Gelu.Stii tu...noi nu putem avea copii,o sa iti explicam noi cum sta treaba...
Duse mana la obraji rosind iara poi se apleca asupra ei sarutand-o pe frunte.Nimeni nu mai facuse asa ceva pana acum,simti caldura buzelor.
Fara sa mai sovaie o clipita,Miranda sari in bratele celor doi.Atunci,se vazura toti adunati in cerc cu bratele inlantuite de gat.Se comportau ca o Familie iar acesta era primul Cadou ce il primise vreo data.Iata deci ce se ascundea in interiorul cutiutei romboidale impachetata frumos si cu fundita...Doi oameni iubitori gata sa iti ofere o Casa.
-Fuguta,te asteapta o camera a ta.Si ghici ce?Avem si brad...
Atunci Miranda a fugit mancand parchetul tinandu-l strans pe Wisky la piept si aruncand de-a valma in valiza tot ce era in sifonier.Se gandi ca steaua de ieri seara pe ea o alesese de Acolo-de-Jos sa ii faca cu ochiul.Se intoarse la Familia ei si intra intre cei doi avand curajul sa ii apuce de mana.Isi simtea palmele mici ocrotite de mainile mari ale celor doi oameni zambitori.
-Pot sa va spun Familie?
-Desigur micutuo...Si o sa ne jucam multe jocuri si o sa ii facem un culcus lui Wisky si o sa primesti multe cadouri.
-Cadouri?
-Da.
-Si ce contin ele mai exact?
-Cum,nu stii?
-Ba cred ca stiu,dar nimeni altcineva nu mi-a mai spus ce stiu ei ca au in interior si nu vreau sa gresesc cu ceva.
-Spune asa,a spus Familia in cor.Cadourile contin fluturi de hartie care zboara sus spre cer si duc cu ei toate dorintele tale fiind purtate de vant pana ce intr-o buna zi ele se indeplinesc...
13 Nov 2009
Haiku
Coloana vertebrală -
toamna ramifică timpul .
Transparenţa timpului ,
prinde toamna de-un picior…
ochiul luminii -
dezgheţul priveşte iar
spre noi, lăcrimos
anotimpul blând
verde îmbrăţişează
graniţa iernii
Măsele de lemn ,
reflectate pe cerul apei .
Solemna tăcere ,
Ochiul Soare o contemplă .
toamna ramifică timpul .
Transparenţa timpului ,
prinde toamna de-un picior…
ochiul luminii -
dezgheţul priveşte iar
spre noi, lăcrimos
anotimpul blând
verde îmbrăţişează
graniţa iernii
Măsele de lemn ,
reflectate pe cerul apei .
Solemna tăcere ,
Ochiul Soare o contemplă .
10 Nov 2009
Maxime
Mi-am propus ca in fiecare zi sa citesc sau sa observ un lucru care sa imi bucure sufletul.La care sa ma pot gandi seara cand privesc in urma la acea zi si sa pot spune multumita,impacata:da!astazi...am invatat ceva.
Nu pot spune ca asta nu se intampla in mare parte a timpului si pana acum-privesc innebunita in toate colturile acestei lumi ce isi dezvaluie in fata mea decat o particica din umar,dar altceva este atunci cand iti propui.
Rasfoind un asa-numit Dictionar de Maxime am gasit unele ce mi-au placut in mod deosebit.Au fost acel gen de cuvinte insiruite ce imi doream sa mi le amintesc candva,sa nu le dau uitarii,sa mai reflectez asupra lor,sa le las sa se joace cu mintea mea.Fie ca au adus in fata idei neobisnuite sau viziuni cu totul noi,fie ca mi-au atras atentia pur si simplu,cert este ca ele mi-au ,,furat'' o secunda din viata facandu-ma sa reflectez asupra lor:).
Amentinarile sunt arme pentru cel amenintat. Leonardo da Vinci
Nu avem nevoie de ajutorul prietenilor,cat mai ales de increderea in ajutorul lor. Epicur
Adevarul creator de iluzii este singurul pe care-l iubesc.J.Renard
Acordul felului de a gandi naste prietenia. Democrit
Omul desavarsit roseste de teama ca actiunile sale sa nu ramana in urma cuvintelor. Lun Yu
Nimic nu e mai altceva,fata cu artisticul,decat superficialul. I.L.Caragiale
Fiecare asculta numai ce intelege. Goethe
Cine se gandeste numai la locul unde trebuie sa ajunga,isi strica placerea calatoriei. Ruckert
Se caznesc muntii in durerile facerii si se naste un biet soricel.
Imaginatia galopeaza;judecata merge la pas. Voltaire
Iubirea nu admite niciunui iubit sa nu-i raspunda cu iubire. Dante
Ramai de-a pururi copil daca nu stii ce s-a intamplat inaintea nasterii tale.
Un curcubeu care sta un sfert de ceas pe cer nu mai este privit de nimeni. Goethe
Singura carte perfecta o scriam eu,daca puteam. J.Renard
Cine vrea sa ajunga bogat intr-o zi,va fi spanzurat intr-un an. Leonardo da Vinci
Uneori esti tot atat de deosebit de tine insuti ca si de altii. La Rochefocald
Nu pot spune ca asta nu se intampla in mare parte a timpului si pana acum-privesc innebunita in toate colturile acestei lumi ce isi dezvaluie in fata mea decat o particica din umar,dar altceva este atunci cand iti propui.
Rasfoind un asa-numit Dictionar de Maxime am gasit unele ce mi-au placut in mod deosebit.Au fost acel gen de cuvinte insiruite ce imi doream sa mi le amintesc candva,sa nu le dau uitarii,sa mai reflectez asupra lor,sa le las sa se joace cu mintea mea.Fie ca au adus in fata idei neobisnuite sau viziuni cu totul noi,fie ca mi-au atras atentia pur si simplu,cert este ca ele mi-au ,,furat'' o secunda din viata facandu-ma sa reflectez asupra lor:).
Amentinarile sunt arme pentru cel amenintat. Leonardo da Vinci
Nu avem nevoie de ajutorul prietenilor,cat mai ales de increderea in ajutorul lor. Epicur
Adevarul creator de iluzii este singurul pe care-l iubesc.J.Renard
Acordul felului de a gandi naste prietenia. Democrit
Omul desavarsit roseste de teama ca actiunile sale sa nu ramana in urma cuvintelor. Lun Yu
Nimic nu e mai altceva,fata cu artisticul,decat superficialul. I.L.Caragiale
Fiecare asculta numai ce intelege. Goethe
Cine se gandeste numai la locul unde trebuie sa ajunga,isi strica placerea calatoriei. Ruckert
Se caznesc muntii in durerile facerii si se naste un biet soricel.
Imaginatia galopeaza;judecata merge la pas. Voltaire
Iubirea nu admite niciunui iubit sa nu-i raspunda cu iubire. Dante
Ramai de-a pururi copil daca nu stii ce s-a intamplat inaintea nasterii tale.
Un curcubeu care sta un sfert de ceas pe cer nu mai este privit de nimeni. Goethe
Singura carte perfecta o scriam eu,daca puteam. J.Renard
Cine vrea sa ajunga bogat intr-o zi,va fi spanzurat intr-un an. Leonardo da Vinci
Uneori esti tot atat de deosebit de tine insuti ca si de altii. La Rochefocald
5 Nov 2009
Seasons
Nu stiu de ce dar cel mai mult imi place sa vorbesc despre anotimpuri.Fac ce fac si atunci cand scriu o data la trei saptamani nu pot sa nu includ cuvantul toamna,iarna,primavara...Asadar:
Toamna aceasta pe care am trait-o din plin este pe duca...Isi arunca peste umar aroganta esarfa,ne priveste cu coada ochiului ca o vampa,isi scutura ultimele frunze din par,se intoarce la 108 grade pe tocurile ei si dusa e...Toamna este o domnisoara sexi!Este femeia ,,dorita'' de orice barbat:moody,plina de toane,care are ca activitate preferata sa se tot schimbe de haine,care plange mii de litri de lacrimi(ploaie).Ce sa mai,Toamna este famme fatalle.Iarna este o tupeista.O lipicioasa care iti ingheata sarutul pe buze,care te face sa dardai in fata ei,care te inroseste in obraji si te face sa iti sufli aer cald in palme ca sa ii rezisti.Este eleganta,pretentioasa.Iti bucura inima si cutremura sufletul.Sa nu ne gandim totusi ce caracterizari ar fi trebuit facute daca am asocia acestor anotimpuri Barbatul.Nu stiu,eu as declara inca de pe acum ca l-as alege pe Primavar.Am eu impresia ca asa fresh,intotdeauna la cravata,avand puterea sa faca florile sa rasara din pamant pentru mine si sa faca soarele sa dogoare caldura,l-as iubi la nebunie.Stiu...nici nu am multe pretentii.
O sa ninga in curand.Puii de animalute au sa faca pentru prima oara cunostiinta cu zapada.Au sa se mire ca o simt atat de rece la pernitele picioruselor si o sa ii surprinda ca linsa le potoleste setea.Se vor uita cu ochi umezi in sus la stapanii cu fete moroconoase si au sa se intrebe de ce nu sunt si ei la fel de fericiti,de ce nu zburda prin zapada.Micutele pufozitati nu stiu ca asta presupune pentru stapan o factura mai mare la intretinere,bani in plus dati pe nu stiu cate perechi de cizmulite pentru intreaga gloata de copii de acasa.Puii de oameni o sa faca la fel.La fel cum faceam si noi cand eram mici mogaldete,la fel cum au facut si strabunicii nostrii ai caror parinti se ingrijorau ca nu mai au suficiente lemne in sopron,destul malai in hambar.
Copacii infloresc iarna.Nu o fac insa cu flori din acelea adevarate,ci in siruri lungi de luminite colorate.Primarii binevoitori fac sa infloreasca pana si stalpii.
Si toate aceste luminite se vor reflecta in ochii nostri.
We had joy we had fun we had seasons in the sun
But the hills that we climbed were just seasons out of time
Toamna aceasta pe care am trait-o din plin este pe duca...Isi arunca peste umar aroganta esarfa,ne priveste cu coada ochiului ca o vampa,isi scutura ultimele frunze din par,se intoarce la 108 grade pe tocurile ei si dusa e...Toamna este o domnisoara sexi!Este femeia ,,dorita'' de orice barbat:moody,plina de toane,care are ca activitate preferata sa se tot schimbe de haine,care plange mii de litri de lacrimi(ploaie).Ce sa mai,Toamna este famme fatalle.Iarna este o tupeista.O lipicioasa care iti ingheata sarutul pe buze,care te face sa dardai in fata ei,care te inroseste in obraji si te face sa iti sufli aer cald in palme ca sa ii rezisti.Este eleganta,pretentioasa.Iti bucura inima si cutremura sufletul.Sa nu ne gandim totusi ce caracterizari ar fi trebuit facute daca am asocia acestor anotimpuri Barbatul.Nu stiu,eu as declara inca de pe acum ca l-as alege pe Primavar.Am eu impresia ca asa fresh,intotdeauna la cravata,avand puterea sa faca florile sa rasara din pamant pentru mine si sa faca soarele sa dogoare caldura,l-as iubi la nebunie.Stiu...nici nu am multe pretentii.
O sa ninga in curand.Puii de animalute au sa faca pentru prima oara cunostiinta cu zapada.Au sa se mire ca o simt atat de rece la pernitele picioruselor si o sa ii surprinda ca linsa le potoleste setea.Se vor uita cu ochi umezi in sus la stapanii cu fete moroconoase si au sa se intrebe de ce nu sunt si ei la fel de fericiti,de ce nu zburda prin zapada.Micutele pufozitati nu stiu ca asta presupune pentru stapan o factura mai mare la intretinere,bani in plus dati pe nu stiu cate perechi de cizmulite pentru intreaga gloata de copii de acasa.Puii de oameni o sa faca la fel.La fel cum faceam si noi cand eram mici mogaldete,la fel cum au facut si strabunicii nostrii ai caror parinti se ingrijorau ca nu mai au suficiente lemne in sopron,destul malai in hambar.
Copacii infloresc iarna.Nu o fac insa cu flori din acelea adevarate,ci in siruri lungi de luminite colorate.Primarii binevoitori fac sa infloreasca pana si stalpii.
Si toate aceste luminite se vor reflecta in ochii nostri.
We had joy we had fun we had seasons in the sun
But the hills that we climbed were just seasons out of time
30 Oct 2009
Indoiala
...si de atunci se gandeste mereu:
''-cum m-au vazut oare...ca doar mi-am lipit spatele de zid in dreptul acelui con de umbra cat am putut mai bine...''
,,Ciudat...'',mai gandi cocosatul si adormi apoi in celula umeda,neimpacat.
''-cum m-au vazut oare...ca doar mi-am lipit spatele de zid in dreptul acelui con de umbra cat am putut mai bine...''
,,Ciudat...'',mai gandi cocosatul si adormi apoi in celula umeda,neimpacat.
21 Oct 2009
People
M-am gandit sa scriu despre oameni.Despre tot felul de oameni si ceea ce fac ei si ce gandesc ei.Desigur,eu nu am de unde sa stiu ce anume este in capul tuturor oamenilor,nici macar la cateva zeci.Dar eu le vad zilnic fetele si asta se intampla cu mai mult de cateva zeci de oameni.Asta pentru ca nu merg cu capul lasat in pamant.Si ce vad?In mare parte vad oameni care nu ma vad.Adica...de ce m-ar vedea?Se grabesc sa ajunga acasa la ei.Acolo unde au perna lor cu ratuste,pisica cu zgarda anti-pureci,sarmalutelelor calde dar mai ales pe cei dragi lor.La ce se asteapta oamenii sa gaseasca acasa?Pe multi cred ca ii asteapta vasele nespalate insa cum sa se poata plange?Pana si pe cei mai singuratici dintre noi ii asteapta ceva,fie chiar si o factura(chiar daca nu te asteapta cu o imbratisare calda).Unii nici macar nu vor sa ajunga acasa.
Oamenii...se stramba cand nu le place ceva.Nu o sa vedem niciodata un om zambaret care vede o chiftea stricata.Sau poate da...De ce nu?O chiftea stricata este o chiftea funny,deci in concluzie poate sa fie la fel de buna ca o chiftea inca in perioada de valabilitate.Lasand la o parte treaba cu chifteaua oamenii mai fac si fete satisfacute.Le citesti aceasta expresie atunci cand intra de la rece la cald,cand stau langa o soba.Mie imi plac oamenii pentru multitudinea de stari ce le pot alterna de la un minut la altul si pentru capacitatea lor de a lasa trecutul in urma pana la...urma.Pentru felul in care iau decizii radicale:azi...ma rad in cap si apoi imi fac creasta mov!Maine...imi fac implant de par ca imi vreau parul inapoi.Imi plac oamenii pentru ca sunt liberi sa gandeasca ce vor si sa isi exprime parerile.Daca tie iti place cicolata cu ardei iute si mie nu,poti sa iti exprimi vehement parerea ta ca eu nu am gusturi bune.Mereu m-am gandit ca gusturile se discuta...
Oamenii...se stramba cand nu le place ceva.Nu o sa vedem niciodata un om zambaret care vede o chiftea stricata.Sau poate da...De ce nu?O chiftea stricata este o chiftea funny,deci in concluzie poate sa fie la fel de buna ca o chiftea inca in perioada de valabilitate.Lasand la o parte treaba cu chifteaua oamenii mai fac si fete satisfacute.Le citesti aceasta expresie atunci cand intra de la rece la cald,cand stau langa o soba.Mie imi plac oamenii pentru multitudinea de stari ce le pot alterna de la un minut la altul si pentru capacitatea lor de a lasa trecutul in urma pana la...urma.Pentru felul in care iau decizii radicale:azi...ma rad in cap si apoi imi fac creasta mov!Maine...imi fac implant de par ca imi vreau parul inapoi.Imi plac oamenii pentru ca sunt liberi sa gandeasca ce vor si sa isi exprime parerile.Daca tie iti place cicolata cu ardei iute si mie nu,poti sa iti exprimi vehement parerea ta ca eu nu am gusturi bune.Mereu m-am gandit ca gusturile se discuta...
20 Oct 2009
Lucruri mici
Hai sa ne hranim sufletul!
Sa ne bucuram de lucruri mici...Cat de frumos este sa te bucuri ca mananci o bomboana buna,ca ai avut un vis frumos,tinut o mana calda si iubitoare in mana ta sau primit o mangaiere pe obraz...Eu ma bucur cand merg pe alei.Primavara,vara,iarna dar mai ales toamna...
Noi chiar avem nevoie sa zambim.Avem nevoie sa mancam Torturi de Zambete facute dupa retete speciale.Am bagat degetul in calimara cu cerneala si am desenat pe perete :)
M-am spalat dar am ramas cu varful degetului aratator albastru.Haios-Zambesc.
Cat de mari sunt de fapt acele lucruri mici?
Sa miroasa a curat!Nimic nu se compara cu asta...Un oarecare spunea ca orice e dat cu spray ascunde ca pute.Nu e valabil mereu dar...sa miroasa a curat!Stiti cum este sa scrii fara sa te gandesti la ce scrii?La ce o sa fie scris peste doua cuvinte?Asa fac eu acum.
Lucrurile mici sunt cele care isi gadila simturile.Esti gata sa iei o durere asupra ta numai ca sa nu o simta o persoana draga?Voi stiti ca vine iarna?Realizati ce inseamna asta?O sa avem o sumedenie de lucruri mici de care o sa ne putem bucura.O sa putem sta gura-casca sa prindem din zbor fulgisori de nea.O sa facem cadouase frumos impachetate.Lipite migalos cu scoci.Lipite cu dragoste...O sa desfacem pachetelele acestea minunate si o sa sarim in sus facand:wwwiiii...
O sa ne bucuram ca suntem primii ce calca pe o portiune neatinsa acoperita de nea si cei care nu sunt prea tupeisti or sa sparga gheata.La propriu...
Uite,spre exemplu mie imi place sa scriu fara sa ma gandesc.Decat sa ma uit la degetele mele.Este un lucru mic,categoric.Dar uite ca imi face placere.Dati din maini!Eu asa zic...Cum spunea un profesor:mai tata...e si pacat sa inchilozati de la varsta asta,dati din maini si din picioare...
Ce putem face in miez de noapte cand ne trezim si nu putem adormi?Putem sa ne apucam sa scriem o scrisoare sufletului nostru pereche chiar daca nu l-am intalnit inca.Mi se pare un lucru cat se poate de potrivit.De ce nu facem asta?Ne putem apuca sa lasam prin testament colectia nostra de coduri de bare la care tinem atat de mult.Putem sa dam dedicatii la un radio pe care prietenii nostrii nu il asculta.De ce sa faci lucrurile doar ca sa te lauzi cu ele,de ochii lumii?Lucrurile mici sunt cele de zi cu zi.La cate o ocazie mai mare nu o sa ai niciodata timp de lucruri mici.O sa fii ocupat sa alergi frenetic dintr-un colt in altul.O zi obisnuita este aceea in care te trezesti si nu vrei sa te trezesti dar trebuie.Si te trezesti pana la urma:).
Sa ne bucuram de lucruri mici...Cat de frumos este sa te bucuri ca mananci o bomboana buna,ca ai avut un vis frumos,tinut o mana calda si iubitoare in mana ta sau primit o mangaiere pe obraz...Eu ma bucur cand merg pe alei.Primavara,vara,iarna dar mai ales toamna...
Noi chiar avem nevoie sa zambim.Avem nevoie sa mancam Torturi de Zambete facute dupa retete speciale.Am bagat degetul in calimara cu cerneala si am desenat pe perete :)
M-am spalat dar am ramas cu varful degetului aratator albastru.Haios-Zambesc.
Cat de mari sunt de fapt acele lucruri mici?
Sa miroasa a curat!Nimic nu se compara cu asta...Un oarecare spunea ca orice e dat cu spray ascunde ca pute.Nu e valabil mereu dar...sa miroasa a curat!Stiti cum este sa scrii fara sa te gandesti la ce scrii?La ce o sa fie scris peste doua cuvinte?Asa fac eu acum.
Lucrurile mici sunt cele care isi gadila simturile.Esti gata sa iei o durere asupra ta numai ca sa nu o simta o persoana draga?Voi stiti ca vine iarna?Realizati ce inseamna asta?O sa avem o sumedenie de lucruri mici de care o sa ne putem bucura.O sa putem sta gura-casca sa prindem din zbor fulgisori de nea.O sa facem cadouase frumos impachetate.Lipite migalos cu scoci.Lipite cu dragoste...O sa desfacem pachetelele acestea minunate si o sa sarim in sus facand:wwwiiii...
O sa ne bucuram ca suntem primii ce calca pe o portiune neatinsa acoperita de nea si cei care nu sunt prea tupeisti or sa sparga gheata.La propriu...
Uite,spre exemplu mie imi place sa scriu fara sa ma gandesc.Decat sa ma uit la degetele mele.Este un lucru mic,categoric.Dar uite ca imi face placere.Dati din maini!Eu asa zic...Cum spunea un profesor:mai tata...e si pacat sa inchilozati de la varsta asta,dati din maini si din picioare...
Ce putem face in miez de noapte cand ne trezim si nu putem adormi?Putem sa ne apucam sa scriem o scrisoare sufletului nostru pereche chiar daca nu l-am intalnit inca.Mi se pare un lucru cat se poate de potrivit.De ce nu facem asta?Ne putem apuca sa lasam prin testament colectia nostra de coduri de bare la care tinem atat de mult.Putem sa dam dedicatii la un radio pe care prietenii nostrii nu il asculta.De ce sa faci lucrurile doar ca sa te lauzi cu ele,de ochii lumii?Lucrurile mici sunt cele de zi cu zi.La cate o ocazie mai mare nu o sa ai niciodata timp de lucruri mici.O sa fii ocupat sa alergi frenetic dintr-un colt in altul.O zi obisnuita este aceea in care te trezesti si nu vrei sa te trezesti dar trebuie.Si te trezesti pana la urma:).
14 Oct 2009
Proiectii
Pe peretele opus,umbrele lor s-au sarutat indelung...
La cativa pasi,Ea si El,
priveau uluiti Minunea...
La cativa pasi,Ea si El,
priveau uluiti Minunea...
26 Sept 2009
Pista pentru femei
Strazile noastre sunt proaste!Dar vai...asta se stie deja.Cum imi pot permite eu sa mai constat inca o data?De parca autoritatile nu cunosc problema...
Daca ne-ar fi drumul pavat cu fericire( cum ni se ureaza uneori in mesajele de aniversare) asa cum este ,,pavat'' cu gropi...am ajunge departe.Am fi cu siguranta una din tarile cu cea mai infloritoare populatie.Toti oamenii fara adapost ar avea mereu zambetul pe buze,toti vagabonzii.Cand ar da intr-o groapa(in medie o data la un minut),ar uita cu totii de toate grijile.In loc sa ne amintim de fiecare data cat de mult ne enerveaza gropile tarii noastre,nu inteleg de ce nu am alege sa facem din acest fapt un beneficiu.Daca tot avem abundenta de gropi,pai sa ne folosim de faptul ca exista.
Putem sa ne propunem ca de fiecare data cand roata masinii scapa intr-o groapa sau piciorul nostru se afunda subit in asfalt,sa ne amintim de o intamplare fericita din viata noastra.Pai va spun eu ce s-ar intampla-am ajunge sa nu avem atatea amintiri frumoase de rememorat cate gropi.Cu atat mai bine...am cauta sa traim cat mai multe clipe frumoase zi de zi ca sa rezervam cate o amintire fiecarei gropi.De ce sa ne plangem cand uite cum am putea sa facem lucrurile sa ia o cu totul alta intorsura...De ce sa ne facem un semn cu pixul pe mana sau sa ne legam o ata de deget ca sa nu uitam ca trebuie sa o luam pe bunica de la spital,masina din service sau sa cumparam spanac?De ce sa nu ne spunem:sa-mi aduc aminte sa cumpar detergent cu prima ocazie cand dau intr-o groapa!Si gata...memento natural.
Femeile...sunt insa cele care sufera cel mai mult din cauza gropilor.Si o simt pe proprii pantofi.Pe minunatia aceia de pantofiori delicati pe care risti sa ii botesti in varf inca de la prima purtare.De ce?Bineinteles,pentru ca strazile sunt proaste.Cata...suferinta.Cata suferinta si pentru sotii femeilor acestora.Ganditi-va in cate perechi de pantofi or sa investeasca anual barbatii pentru consoartele lor ce nu se pot prezenta la birou cu pantofii scofalciti.
Uite ce propun eu-sa se faca piste pentru femei cu tocuri!
De ce numai piste pentru biciclisti?O.K,lor le poate sari lantul...insa noua?Flecurile noastre,cum ajung?
Pana la urma...si cizmarii trebuie sa traiasca,am inteles!
Ia uitati cum relele unei tari din punctul de vedere al majoritatii,aduc binele altora!
Sa fim seriosi-gropile...sunt si ele folositoare in felul lor.
Daca ne-ar fi drumul pavat cu fericire( cum ni se ureaza uneori in mesajele de aniversare) asa cum este ,,pavat'' cu gropi...am ajunge departe.Am fi cu siguranta una din tarile cu cea mai infloritoare populatie.Toti oamenii fara adapost ar avea mereu zambetul pe buze,toti vagabonzii.Cand ar da intr-o groapa(in medie o data la un minut),ar uita cu totii de toate grijile.In loc sa ne amintim de fiecare data cat de mult ne enerveaza gropile tarii noastre,nu inteleg de ce nu am alege sa facem din acest fapt un beneficiu.Daca tot avem abundenta de gropi,pai sa ne folosim de faptul ca exista.
Putem sa ne propunem ca de fiecare data cand roata masinii scapa intr-o groapa sau piciorul nostru se afunda subit in asfalt,sa ne amintim de o intamplare fericita din viata noastra.Pai va spun eu ce s-ar intampla-am ajunge sa nu avem atatea amintiri frumoase de rememorat cate gropi.Cu atat mai bine...am cauta sa traim cat mai multe clipe frumoase zi de zi ca sa rezervam cate o amintire fiecarei gropi.De ce sa ne plangem cand uite cum am putea sa facem lucrurile sa ia o cu totul alta intorsura...De ce sa ne facem un semn cu pixul pe mana sau sa ne legam o ata de deget ca sa nu uitam ca trebuie sa o luam pe bunica de la spital,masina din service sau sa cumparam spanac?De ce sa nu ne spunem:sa-mi aduc aminte sa cumpar detergent cu prima ocazie cand dau intr-o groapa!Si gata...memento natural.
Femeile...sunt insa cele care sufera cel mai mult din cauza gropilor.Si o simt pe proprii pantofi.Pe minunatia aceia de pantofiori delicati pe care risti sa ii botesti in varf inca de la prima purtare.De ce?Bineinteles,pentru ca strazile sunt proaste.Cata...suferinta.Cata suferinta si pentru sotii femeilor acestora.Ganditi-va in cate perechi de pantofi or sa investeasca anual barbatii pentru consoartele lor ce nu se pot prezenta la birou cu pantofii scofalciti.
Uite ce propun eu-sa se faca piste pentru femei cu tocuri!
De ce numai piste pentru biciclisti?O.K,lor le poate sari lantul...insa noua?Flecurile noastre,cum ajung?
Pana la urma...si cizmarii trebuie sa traiasca,am inteles!
Ia uitati cum relele unei tari din punctul de vedere al majoritatii,aduc binele altora!
Sa fim seriosi-gropile...sunt si ele folositoare in felul lor.
16 Sept 2009
Autumnal
woow...
!vine din nou toamna.Nu stiu cum este asta pentru voi,insa pentru mine este perfect.Minunatul anotimp.Capriciosul anotimp.O sa ne infasuram in esarfe imense.O sa avem iubiti noi, special pentru acest anotimp.O sa mergem la scoala in zile ploioase cu ghiozdane full de carti-sau ma rog...genti moderne neincapatoare dar cu o catarama imensa.
Dar tu cu mine as vrea sa fim...
Doar tu cu mine as vrea sa fim...
Doar tu cu mine as vrea sa fim... ,sunt versurile ce se tot repeta la inceputul melodiei ,,Cand se lasa seara''.Pasarea colibri.
Si cad castanele! Cad in reluare si fetele imbujorate cu panere alearga spre ele si le prind din zbor in timp ce coditele impletite sar si ele.Sau...
domnite pe tocuri mult prea inalte se apleaca fitos spre ele cu grija ca nu cumva sa li se lipeasca parul in picaj de glossul de pe buze dat in exces si exclama:Uite,o capsuna!A venit toamna!
Pentru noi toti acest lucru este evident.Desigur...intr-un mod diferit.
Si pasarile se plictisesc de noi si copii invata la gradinita ca se reintorc in Tarile Calde...Cumpara de la noi lotiune de plaja la promotie si duse sunt.A venit toamna!
Si copacii se gandesc ca a venit momentul sa isi innoiasca garderoba si sa arunce multe din hainele vechi.Se scutura bine si maturatorii vin si strang in urma lor.Nu se folosesc insa de ,,hainele'' lepadate-considera mult prea moderne timpurile noastre sa imbrace costumul lui Adam si al Evei.
Si ploua... ploua...ploua...oua...uaaaa!Si cosurile de gunoi stradale se umplu de umbrele cu gatul sucit.Ambulantele sunt insa in concediu de melancolie tomnatecă...
Ceainariile sunt invadate.Celebrul slogan este auzit mai des.Hai ca stiti...-Carte in abur de ceai!
Si radiourile canta:(...)acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac,
sau mai bine,sau mai bine cu umbra ta...
Iar daca noua nu ne este inca foarte clar, Nicu Alifantis ne mai anunta inca o data prin minunata melodie ,,Emotie de toamna''(multumiri poetului Nichita Stanescu pentru versuri)ca a venit...a venit...TOAMNA!
!vine din nou toamna.Nu stiu cum este asta pentru voi,insa pentru mine este perfect.Minunatul anotimp.Capriciosul anotimp.O sa ne infasuram in esarfe imense.O sa avem iubiti noi, special pentru acest anotimp.O sa mergem la scoala in zile ploioase cu ghiozdane full de carti-sau ma rog...genti moderne neincapatoare dar cu o catarama imensa.
Dar tu cu mine as vrea sa fim...
Doar tu cu mine as vrea sa fim...
Doar tu cu mine as vrea sa fim... ,sunt versurile ce se tot repeta la inceputul melodiei ,,Cand se lasa seara''.Pasarea colibri.
Si cad castanele! Cad in reluare si fetele imbujorate cu panere alearga spre ele si le prind din zbor in timp ce coditele impletite sar si ele.Sau...
domnite pe tocuri mult prea inalte se apleaca fitos spre ele cu grija ca nu cumva sa li se lipeasca parul in picaj de glossul de pe buze dat in exces si exclama:Uite,o capsuna!A venit toamna!
Pentru noi toti acest lucru este evident.Desigur...intr-un mod diferit.
Si pasarile se plictisesc de noi si copii invata la gradinita ca se reintorc in Tarile Calde...Cumpara de la noi lotiune de plaja la promotie si duse sunt.A venit toamna!
Si copacii se gandesc ca a venit momentul sa isi innoiasca garderoba si sa arunce multe din hainele vechi.Se scutura bine si maturatorii vin si strang in urma lor.Nu se folosesc insa de ,,hainele'' lepadate-considera mult prea moderne timpurile noastre sa imbrace costumul lui Adam si al Evei.
Si ploua... ploua...ploua...oua...uaaaa!Si cosurile de gunoi stradale se umplu de umbrele cu gatul sucit.Ambulantele sunt insa in concediu de melancolie tomnatecă...
Ceainariile sunt invadate.Celebrul slogan este auzit mai des.Hai ca stiti...-Carte in abur de ceai!
Si radiourile canta:(...)acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac,
sau mai bine,sau mai bine cu umbra ta...
Iar daca noua nu ne este inca foarte clar, Nicu Alifantis ne mai anunta inca o data prin minunata melodie ,,Emotie de toamna''(multumiri poetului Nichita Stanescu pentru versuri)ca a venit...a venit...TOAMNA!
25 Aug 2009
Pechinezii
Poate recunoasteti acele mici creaturi pufoase,graitoare de yodler-uri ham-ham-uitoare,miniaturi patrupede etalate cu mandrie stradal de catre stapanii lor.
Daca inca nu ati ghicit ,,personajul'' ,este vorba de pechinezi...(mai scria si in titlu)
Nu stiu cum se face...(ca eu iubesc animalele),dar fata de micile sufletele cu blanita manifest o respingere...reciproca as spune.De fiecare data cand trec pe langa unul,ii urmaresc privirea incruntata,codita ca un pamatuf de praf rotitor,nasul umed care adulmeca dar mai ales...felul acela fenomenal in care parca toti isi musca limba.Iesita putin printre dintii maruntei din fata,ei parca au vesnic limba scoasa.Si fiarele...bestiile...urmaresc cu privirea umeda si feroce piciorul tau.Sunt ademeniti de mirosul jeans-ului,saliveaza,vor sa te smotoceasca.Tu nu ai idee cand sa te astepti ca pleaca pe ,,campul de lupta'',nu ghicesti in ce moment creierasul lui se pregateste sa proceseze:ambuscadaaaa!
Pe mine una...acesti catelusi ,,hazlii'' ma fac de fiecare data cand trec pe langa ei,sa le arunc priviri suspicioase.Intr-o zi, or sa ne infulece de vii,cu tot cu plasa de cumparaturi si bormasina din ea.Viperele!
Domnul,mergea elegant pe strada.Dunga de la pantalonul fin iti taia pana si privirea.Pantofii...luceau in lumina soarelui puternica.Cand...ce sa vezi?In botul pantofului lustruit s-a oglindat fata gingasa a unui pechinez.Domnul...stia ca de obicei are cateva socoteli de impartit cu ei,dar de data asta a zis sa lase de la el.In fond...nu este decat un catelus.Dar malefic,da!A sarit de buza pantalonului lui scump si i l-a facut cravata.Si nu era orice...ci minunatie de firma de pantalon. Era!
De cat timp si-a dorit sa faca asta...l-a luat pe botul pantofului si l-a aruncat cat-colo,pana in fantana arteziana.
A iesit muratura...semn ca stia sa inoate.
Stapanul,a alergat innebunit spre odrasla sa cu sepcuta pe capsor',si-a luat sub brat pisico-pechinezul si a plecat imbufnat...
The end
Daca inca nu ati ghicit ,,personajul'' ,este vorba de pechinezi...(mai scria si in titlu)
Nu stiu cum se face...(ca eu iubesc animalele),dar fata de micile sufletele cu blanita manifest o respingere...reciproca as spune.De fiecare data cand trec pe langa unul,ii urmaresc privirea incruntata,codita ca un pamatuf de praf rotitor,nasul umed care adulmeca dar mai ales...felul acela fenomenal in care parca toti isi musca limba.Iesita putin printre dintii maruntei din fata,ei parca au vesnic limba scoasa.Si fiarele...bestiile...urmaresc cu privirea umeda si feroce piciorul tau.Sunt ademeniti de mirosul jeans-ului,saliveaza,vor sa te smotoceasca.Tu nu ai idee cand sa te astepti ca pleaca pe ,,campul de lupta'',nu ghicesti in ce moment creierasul lui se pregateste sa proceseze:ambuscadaaaa!
Pe mine una...acesti catelusi ,,hazlii'' ma fac de fiecare data cand trec pe langa ei,sa le arunc priviri suspicioase.Intr-o zi, or sa ne infulece de vii,cu tot cu plasa de cumparaturi si bormasina din ea.Viperele!
Domnul,mergea elegant pe strada.Dunga de la pantalonul fin iti taia pana si privirea.Pantofii...luceau in lumina soarelui puternica.Cand...ce sa vezi?In botul pantofului lustruit s-a oglindat fata gingasa a unui pechinez.Domnul...stia ca de obicei are cateva socoteli de impartit cu ei,dar de data asta a zis sa lase de la el.In fond...nu este decat un catelus.Dar malefic,da!A sarit de buza pantalonului lui scump si i l-a facut cravata.Si nu era orice...ci minunatie de firma de pantalon. Era!
De cat timp si-a dorit sa faca asta...l-a luat pe botul pantofului si l-a aruncat cat-colo,pana in fantana arteziana.
A iesit muratura...semn ca stia sa inoate.
Stapanul,a alergat innebunit spre odrasla sa cu sepcuta pe capsor',si-a luat sub brat pisico-pechinezul si a plecat imbufnat...
The end
Promisiune
Fetita era tot timpul rautacioasa si neascultatoare.Parintii...ca toti parintii de pe lumea asta,au incercat si ei sa o atraga cu ceva,sa o motiveze intr-un fel sa se maturizeze.Intr-una din zile i-au spus:
-Daca te faci fetita cuminte,anul acesta de ziua ta pentru ca ai crescut si tu mare iti luam un pantofior!O sa sari intr-un picior un an intreg,pana anul viitor cand o sa il primesti si pe urmatorul.
Si uite asa, Fetita-Arc,s-a inaltat de-o data spre cer.
Acum...deja nu mai statea fixata in salteaua patului-putea sa umble de colo-colo facand activitatea ei preferata:sa chinuie cu sadism spatele oamenilor.
Si-a luat piciorusul topaitor la spinare si alaturi de Tata-Arc si Mami-Arc,au iesit toti trei la prima lor plimbare(impreuna efectul scontat este cu atat mai mare...)
Acum,abia astepta sa mai treaca inca un an ca sa devina suficient de responsabila incat sa poata primi deja si un al doilea ,,piciorus''.
Atunci,deja o sa se poata da pe role...
15 Aug 2009
La claca-despre gaini,si nu numai...
Cum nu am mai mers de multa vreme la bunica la tara,m-am gandit sa ii fac o vizita si sa o bucur.Cand am ajuns,toata ,,spuma'' satului era adunata la banca si discutau o problema de o importanta nationala:gainile.
Retrasa,cu teama ca nu cumva sa imi fac prea mult simtita prezenta si sa intrerup discutia educativa care nu inceta sa ma minuneze,cu urechile ciulite sa nu pierd nimic,iata ce am aflat...(stiam ca odata ajunsa acasa avea sa se mai ,,nasca'' inca un pui de articol pe blog,de pe urma informatiilor de ultima ora din viata satului).
-Ptiu,sa-i bata sfantul de pui frumusi ce ai matale tanti Profirita,si scuipa pamantul de doua ori.Da ce le dai sa manance,tarate?
-Nuu...pai ce vor ai naibi?S-au invatat la verdeata si trebuie sa stau toata ziua in fundu' lor sa le jumul.Nu vezi ce grasuni sunt?Ia prinde Ioane tu pe conceatul ala si da-l incoace sa vada ce greu e...
-Auzi,da astia sunt de rasa rara...Sunt din aia cu picioare scurte,ia uita-te la gaina aia ce corp minunat are!
Cand am auzit-o pe asta...credeti-ma ca m-am gandit ca poate nu stiu eu sa fac deosebire dintre eticheta ce o putem pune unei gaini, comparativ cu cea pentru un fotomodel.Insa corp minunat la o oratanie jumulita de pene din ograda,asta le intrecea pe toate.Sau...nu?
Adevarul este insa ca ,,doamna'' gaina avea tupeu de fotomodel-umbla fara pene cu ,,pieptul'' gol de colo-colo,in timp ce zgarma in nisip facandu-si un culcus in care sa se racoreasca.Se pare ca era una din cele care nu se dau inapoi de la a promova haine indecente,lasand fara jena sa iasa la iveala o particica de piele din pieptul voluminos.Insa o scuzam, nu?Doar avea pretextul ca se scalda si tocmai ce purta costumul de baie.Bine...aici diferenta intre zburatoare si fotomodel ar fi ca pieptul de gaina este foarte bun gatit pe gratar,cat despre cel de ,,picioare lungi cu haine de firma''... mda,ma rog,stiti cum este -gusturile nu se discuta.
Asemanarile?Ar fi cateva...La distanta de creier ingust pe care ambele il poseda(domnisoarele de pe podium sa nu se simta ofensate,asta nu o zic eu pentru prima oara,e din auzite ),ambele categorii de corpuri minunate sunt din cand in cand curtate de cocosi.Acum se intelege,dupa preferintele fiecareia sunt tot felul de cocosi:cu pinteni,saltareti,batausi,infoiati,cu creasta batuta mica,mare.... Desigur,cand se intrece masura si cocosul face prea mult pe...cocosul,la ambele li se face pielea de gaina(una dintre ele avand-o de la natura asa,insa cu siguranta nu este invidiata de prezentatoarea hainelor din ultima colectie de vara).
Una peste alta,expuse la aprozar intr-o lada frigorifica ori la inaltimea tocurilor,ambele ne iau ochii(...numai gandurile ce ni le facem cand le privim sunt diferite).Un barbat ar putea spune:imi doresc o noapte cu Heidi Klum,dar sa fim seriosi...isi doreste cineva o noapte fierbinte cu o purtatoare de pene?Da...pe cea cotcodacitoare ar putea sa o prefere in ceaun,pe Heidi...poate doar cu pene roz la lenjeria intima.Si cum gusturile nu se discuta...s-ar putea gasi pe undeva si un maniac excentric ce si-ar dori de la femeia lui cotcodaceli in materie de sunete ispititoare.
Sa mai spui ca de la tara nu afli lucruri noi si interesante...Am facut o adevarata incursiune tratata in paralel in lumea gainile posesoare de ,,corpuri minunate'', ce rivalizeaza cu fotomodelele ale caror forme in acest caz ar trebui altfel apreciate-cu mentiunea ca au corpuri MAI minunate ca ale ,,suratelor'' lor gainile.Bineinteles...nu dorim ca ele sa afle asta.Sunt oricum net superioare prin multe.De unde stim?
Niciodata nu o sa vedem un super fotomodel ce o sa se racoreasca intr-o zi caniculara intr-o groapa de nisip sapata cu propriile unghii.Daca s-ar intampla totusi asa ceva,acesta ar fi cu siguranta subiect de ordin mondial, difuzat pe toate posturile de televiziune.Gainile in schimb,care nu se pot mandri decat cu aparitia lor din cand in cand datorita unor boli pe care le mai raspandesc,or sa ramana complet eclipsate si uitate in umbra frumoaselor senzuale.
Numai daca...nu o sa vedem gaina care merge elegant pe marginea piscinei,cu balans din soldurile ce unduiesc posteriorul ispititor, cu un coktail in mana,asezandu-se simandicos pe un sezlog la umbra,potrivindu-si pe cioc ochelarii de soare(etaland astfel minunatie de unghii lacuite si ingrijite),care serveau acum un secol pe cand nu erau emancipate,zgarmarii in pamant...
30 Jul 2009
Sporturi noi
Domnisoara joaca foarte bine badminton...Numai ca este dezamagita de scrierea cuvantului.Nu stie ea multa engleza,dar cand aude de bed...(caci doar este locul ei preferat), in combinatie cu jocul in sine,se simte deja dublu talentata-si la joc si la...mda.Acum sa constate ca a fost indusa in eroare de pronuntie?Asta sa o impiedice pe ea sa fie multitalentata?
Doar se cauta fetele cu un CV cat mai cuprinzator la partea cu...aptitudinile.
BED-mintonul este dupa ea un sport muuuult mai interesant.La bed ar putea ajunge campioana,la minton...e drept,ar da din colt in colt,insa daca s-ar realiza schimbarea ortografiei acestui cuvant...
asta i-ar da curaj sa exceleze in toate.Asadar 1...propunerea regulilor acestui nou joc ar fi:
paletele-perne(recomandare pentru masochisti-eventual adaugati cateva bucati metalice in fata de perna)
fluturasul-plimbaret...
alergatul-necesita bed cu suspensie buna a arcurilor
flexarea incheierurii de la mana-aproape nefolositoare(*specificat APROAPE)
Asadar 2...ce este bad in propunerea domnisoarei?
Doar se cauta fetele cu un CV cat mai cuprinzator la partea cu...aptitudinile.
BED-mintonul este dupa ea un sport muuuult mai interesant.La bed ar putea ajunge campioana,la minton...e drept,ar da din colt in colt,insa daca s-ar realiza schimbarea ortografiei acestui cuvant...
asta i-ar da curaj sa exceleze in toate.Asadar 1...propunerea regulilor acestui nou joc ar fi:
paletele-perne(recomandare pentru masochisti-eventual adaugati cateva bucati metalice in fata de perna)
fluturasul-plimbaret...
alergatul-necesita bed cu suspensie buna a arcurilor
flexarea incheierurii de la mana-aproape nefolositoare(*specificat APROAPE)
Asadar 2...ce este bad in propunerea domnisoarei?
26 Jul 2009
Criza,dar nu si la gravide
Noi,sigur nu avem o populatie imbatranita!Cat despre o populatie unde rata natalitatii sa fie in scadere...nici gand.
La fiecare pas vezi mergand pe strada gravide gata sa explodeze sau mamici ce au ,,explodat'' deja- iar acum imping la carucioare fericite.Taticii, bulversati de noua lor postura, merg cu mainile in buzunare si arunca din cand in cand o privire in carut:...,,sa fie oare al meu...?''
Familii fericite...Romania de-a dreptul infloritoare!
Si gravidutele acestea minunate despre care vorbeam, golesc buzunarele sotilor care n-au avut de lucru si au facut prostioare: na' acum belea!Deja te gandesti:pachete intregi de pampers,unde punem patutul,biberoane in frigider,tipete in miez de noapte,lugu-lugu taci cu mama/tata,sterilizator...???
Vai...dar cu ce-am gresit sa patim asta? Cu Nimic.
Ele,mofturoase, privesc in toate vitrinele in care gasesc mancare.Ei...le cumpara,ce sa faca?Doar pofteste ala micu...
Bezele,ba maioneza cu castraveti murati,hamsii,paine prajita,tiramisu,ciocolata alba,zmeura...
,,Dragule, poftesc la un BMW!''Naiba...acum ce sa faci?Ii dai,ca pofteste ala micu...
Si dupa cum spuneam,nu mai merge cu lugu-lugu...Cate cheltuieli si planuri...
Cate...nume pana il gasesti pe cel ALES.Numele odraslei tale.Getuta?Nicicum...asa ar fi gandit bunica,noi suntem in secolul XXI.Noi le spunem-Jessica,Wendy,Elisa,Yness,Joan,Miguele,Antonio...fagaldo???
Una peste alta,macar din acest punct de vedere suntem un popor fericit.Avem gravide!Gravidele genereaza barbati ce dau piept cu notiunea de a fi ,,responsabil'' insa din pacate bebicii fac des caca de cand lumea si Pamantul,sanii devin rezervoare de lapte,barbatii inca se intreaba ce gust are acest lapte de...mama,insa parintii ne ajuta din fericire cu placere.
Astfel,nu mai ramane decat o singura intrebare:
,,Ce ne facem daca ,,explodeaza'' in tripleti?''
21 Jun 2009
o zi la Capitala
privesc pe geam afara.in interior paturile erau nefacute iar peretii spanzurau tablouri ce le vedeam in oglinda.ventilatorul era stricat si prajiturile din frigider puse pe o etajera mult prea sus-au inghetat.scaunul-regesc.
dupa cum spuneam...de la o vreme nu am mai scris.ca nu amm mai stiut;nici cum,nici ce.dar uite ca acum o fac,intr-o maniera personala.descriu rar momente ce chiar atunci le traiesc.de ce sa intrati in Universul meu?sunt un om care atunci cand trebuie sa se gandeasca la deosebirea dintre subiectiv si obiectiv,chibzuie inca pret de cateva clipe.
pandantivul tribal este aruncat pe birou.
Blocul se afla in centrul capitalei.Garsoniera.Prin plasa de tantari,ma uit la etajele de sus.pana mi se suceste gatul.are multe etaje.nu stiu exact cate, pentru ca in mod ciudat nu stiu la ce etaj sunt-decat dupa ce ma uit in jos.
Limba ceasului imi spune ca este ceasul unspe' jumate.ziua.dar eu nu il cred.minte sigur.de ce?pai toti stiu ca Bucurestiul este bantuit des de spirite.toti stiau,numai eu am aflat astazi.clar:spiritele dau timpul inainte sau inapoi,dupa cum mai au de incheiat cateva socoteli lumesti.
Balconul din dreptul meu este acoperit cu o prelata.acolo...sigur exista un spirit.Oamenii acestia au multe aere.conditionate.la fiecare geam.multa vreme,asa mi-am dat seama ca sunt in Capitala.Duceti-ma undeva,intr-un cartier,oricare,ma uit in sus,vad aerele si stiu.
copacul era pluta.printre ramurile lui puteam distinge un monument.Pe el scria:(altcineva a citit in locul meu,eu va spun cum a zis si il credem pe cuvant)-,,Aici a fost altarul Bisericii Sfantul Anton,numita si Biserica Puscariei,construita la 1735 si arsa in cursul marelui incendiu care a distrus centrul complet la data de 23 Martie 1847.Dupa incendiu hramul sau a fost preluat de Biserica Buna Vestire de la Curtea Veche aflata alaturi''.Asa scrie.Eu nu sunt de aici.Eu nu stiu...
O zi la Capitala.In pluta atarna o punga.sub pluta era o galeata rosie.Deasupra ei,inca doua etaje.
Gugustucii...la mijloc.
dupa cum spuneam...de la o vreme nu am mai scris.ca nu amm mai stiut;nici cum,nici ce.dar uite ca acum o fac,intr-o maniera personala.descriu rar momente ce chiar atunci le traiesc.de ce sa intrati in Universul meu?sunt un om care atunci cand trebuie sa se gandeasca la deosebirea dintre subiectiv si obiectiv,chibzuie inca pret de cateva clipe.
pandantivul tribal este aruncat pe birou.
Blocul se afla in centrul capitalei.Garsoniera.Prin plasa de tantari,ma uit la etajele de sus.pana mi se suceste gatul.are multe etaje.nu stiu exact cate, pentru ca in mod ciudat nu stiu la ce etaj sunt-decat dupa ce ma uit in jos.
Limba ceasului imi spune ca este ceasul unspe' jumate.ziua.dar eu nu il cred.minte sigur.de ce?pai toti stiu ca Bucurestiul este bantuit des de spirite.toti stiau,numai eu am aflat astazi.clar:spiritele dau timpul inainte sau inapoi,dupa cum mai au de incheiat cateva socoteli lumesti.
Balconul din dreptul meu este acoperit cu o prelata.acolo...sigur exista un spirit.Oamenii acestia au multe aere.conditionate.la fiecare geam.multa vreme,asa mi-am dat seama ca sunt in Capitala.Duceti-ma undeva,intr-un cartier,oricare,ma uit in sus,vad aerele si stiu.
copacul era pluta.printre ramurile lui puteam distinge un monument.Pe el scria:(altcineva a citit in locul meu,eu va spun cum a zis si il credem pe cuvant)-,,Aici a fost altarul Bisericii Sfantul Anton,numita si Biserica Puscariei,construita la 1735 si arsa in cursul marelui incendiu care a distrus centrul complet la data de 23 Martie 1847.Dupa incendiu hramul sau a fost preluat de Biserica Buna Vestire de la Curtea Veche aflata alaturi''.Asa scrie.Eu nu sunt de aici.Eu nu stiu...
O zi la Capitala.In pluta atarna o punga.sub pluta era o galeata rosie.Deasupra ei,inca doua etaje.
Gugustucii...la mijloc.
2 Jun 2009
Planta
Din strada,fereastra se vedea ca si cum dincolo de ea nu ar locui nimeni.Din interior...te gandeai ca vazuta de afara arata mult mai bine.Tot pervazul era plin cu maruntisuri de toate felurile.O balerina dintr-o cutiuta muzicala stricata,un soricel cu cheita,un dop de pluta,echerul,unghii roase,un catarg de corabie...Stapana casei,Patroana,asa cum se recomanda la o adica(nu ma intrebati de este asa sau nu,am auzit si eu de la altcineva),statea in mijlocul pervazului...
Fereastra,ii oferea portia zilnica de nebunie.Privind dincolo de ea,era multumita ca intre ea si lume se afla un geam.Din cand in cand,striga dupa majordomul sau sa ii deschida fereastra.In acest fel se hranea.Cate un trecator aiurit,cu cate un nasture sarit de la vesta, se trezea sa isi taie cate un deget si sa il arunce in sus fericit ca scapa de el-zece la o mana ii erau de ajuns.Atunci,Patroana,nu facea decat sa isi intinda unul din bratele sale pentru a capata echilibru si cu falca de sus,sa prinda degetul dintr-o singura miscare.Apoi, satisfacuta,isi lingea falangele...Ea,planta carnivora de apartament,martora tristetilor zilnice ale celor ce isi duceau vietile mizere dincolo de geamul ferestrei sale,a servit cina pentru inca o zi.Abia astepta sa treaca la delicatese.
Maine,trecatorii urmau sa-si scoata ochii-unul cate unul...
Aruncandu-i fericiti in sus!
Fereastra,ii oferea portia zilnica de nebunie.Privind dincolo de ea,era multumita ca intre ea si lume se afla un geam.Din cand in cand,striga dupa majordomul sau sa ii deschida fereastra.In acest fel se hranea.Cate un trecator aiurit,cu cate un nasture sarit de la vesta, se trezea sa isi taie cate un deget si sa il arunce in sus fericit ca scapa de el-zece la o mana ii erau de ajuns.Atunci,Patroana,nu facea decat sa isi intinda unul din bratele sale pentru a capata echilibru si cu falca de sus,sa prinda degetul dintr-o singura miscare.Apoi, satisfacuta,isi lingea falangele...Ea,planta carnivora de apartament,martora tristetilor zilnice ale celor ce isi duceau vietile mizere dincolo de geamul ferestrei sale,a servit cina pentru inca o zi.Abia astepta sa treaca la delicatese.
Maine,trecatorii urmau sa-si scoata ochii-unul cate unul...
Aruncandu-i fericiti in sus!
Melcul
Ce face un melc cand ii este dor de casa ? Se retrage in cochilie...!
Daca noi doar credem ca acolo este casa lui ?
Pana nu demult,vroiam sa fiu o eroina.Dupa ploaie adunam toti melcii care imi ieseau in cale pe asfalt, ii luam grijuliu si puneam in petecul de iarba de alaturi.Asta pana cand m-am intors de la paine-trecand la un interval de un sfert de ora, pe langa melcul facut tapet...
De atunci, am renuntat sa le mai prelungesc viata.Si ii las acolo.Poate se grabesc undeva iar eu de fiecare data ii abat de la traiectoria lor.Frustrant trebuie sa fie...Erai aproape de tinta cand o mana te basculeaza la 3 km departare in viziune melceasca,adica echivalentul a doi pasi mari de om.
Concluzia?Lasati melcii sa fie calcati in picioare!
29 May 2009
Story
A fost o data in zilele noastre,o fata.Cu par roscat si pielea alba,alba...
Numele ei era Gertrude,iar ei ii placea.De ce sa nu ii placa?Traia intr-o lume a Andree-lor,Irinelor,...etc-urilor...
Pentru ca era o fata ciudata,i se intamplau numai lucruri ciudate.Intr-o seara,pe cand era mica si statea in patul spitalului pentru ca avea o intoxicatie alimentara,a visat...A visat ca de atunci in colo nu o sa mai traiasca decat daca o sa inceapa sa poarte haine hippie si toate mov.
Si asa a facut.Insa nu a spus niciodata nimanui de ce facea asa,prefera decat sa spuna ca era culoarea ei favorita si stilul ce o definea.
Intr-o zi,dupa ce a crescut si in partea din fata i-au aparut sani pe pieptul pana atunci plat,s-a uitat in jur si a observat ca multe fete merg la brat cu acele specimene...baietii.Aceia care o trageau de par si carora ea le desena mustati pe pantofi.Si atunci si-a spus:vreau si eu sa fiu tinuta de brat!
L-a gasit asezat pe o banca,contempland un fir de trandafir cu roua pe el.Era artist,si asta e tot ce conta.Il chema Sebastian,iar ei nu ii placea,asa ca i-a inventat un nume nou-Sety.
El ii cumpara ciocolata cu menta si ea il tinea de mana strans.Ea ii cumpara multe cravate pe care el nu le purta niciodata;doar uneori se prostea cu ele atarnate de gat,numai pentru a ii face pe plac fetei cu parul de foc.
El ii mai cumpara ei capsuni cat mai necoapte,caci asa ii placeau.
Insa intr-o zi...a venit din nou ziua ei de nastere,iar el si-a spus ca i-ar prinde tare bine un tricou galben.Era roscata si il incanta contrastul.Asa ca i l-a cumparat.De ziua ei i l-a oferit cadou.Ea a zambit...si s-a gandit ca mai bine primea ciocolata sau capsuni.Urma sa nu il poarte niciodata.
Pentru ca il iubea, urma sa nu il poarte.Dar tot pentru ca il iubea...ar fi vrut sa ii vada macar o data zambetul atunci cand ar vedea-o imbracata cu el.
El era dezamagit...iar ea,
ea pentru prima oara de cand a avut intoxicatia alimentara a purtat alta culoare decat mov.
Si a murit Gertrude...
Iar Sety,adica Sebastian,a devenit un tip care nu stia de ce,dar brusc a refuzat sa poarte orice alte culori in afara de galben...
27 May 2009
Terasa
Mergea pe strada.Era un om ciudat,cu propria viziune asupra vietii.Era un om plin de umor.A trecut pe langa o terasa,unde oamenii toti faceau multa galagie-la televizorul mare de pe cladirea din fata,in direct,se difuza un meci.Omul atunci se gandi ca tare mult i-ar placea sa stea si el acolo,insa nu avea nici un ban la el.Asa ca...
in cateva minute era alaturi de barbatii cheliosi care ridicau cu miscari repezite halbe de bere la gura.Varsau lichidul in ei,luau berea la pachet.Isi trase un scaun imaginar si se aseza pe el,stand in aer langa ceilalti.Cand se ducea berea la gura,mimand ca tine si el o halba,o dadea peste cap galgaind cu gura goala.Ceilalti,faceau abstractie totala de el-echipa lor favorita rata,gol...dupa gol.
Omul era derutat,nu isi mai amintea cu ce echipa tinea, asa ca nu stia cum sa reactioneze.Avea un zambet permanent pe buze.Scaunul era confortabil,iar berile...una dupa alta il racoreau.
La sfarsit,apare chelnerul.Televizorul se stinge,se plateste cosumatia,oamenii dispar.Scaunele scartaie.
-Platiti si dumneavoastra va rog?Spectacolul s-a terminat,spune chelnerul spre om.
-Eu...?Eu doar...am stat aici.
-Da,ati ocupat un scaun la terasa noastra si consumat zece beri.Nu vi se pare corect sa va fac nota la fel ca la toti ceilalti?
-Dar...
-Dar ce anume?
-10 beri imaginare am consumat…va dau si eu 30 de lei imaginari si va doresc o seara buna!
ECHIPA CARE A PIERDUT MECIUL E MANCHESTER UNITED….o echipa cu o istorie de 130 de ani….care a suferit in fata unei BARCELONA mai incisive si cu mai mult noroc! Iar eu sunt GIGI….personajul surpriza al acestei povesti…si sunt suparat….
Cu drept de autor(partial) lui Gigi,fan infocat United,care a realizat sfarsitul povestioarei.
in cateva minute era alaturi de barbatii cheliosi care ridicau cu miscari repezite halbe de bere la gura.Varsau lichidul in ei,luau berea la pachet.Isi trase un scaun imaginar si se aseza pe el,stand in aer langa ceilalti.Cand se ducea berea la gura,mimand ca tine si el o halba,o dadea peste cap galgaind cu gura goala.Ceilalti,faceau abstractie totala de el-echipa lor favorita rata,gol...dupa gol.
Omul era derutat,nu isi mai amintea cu ce echipa tinea, asa ca nu stia cum sa reactioneze.Avea un zambet permanent pe buze.Scaunul era confortabil,iar berile...una dupa alta il racoreau.
La sfarsit,apare chelnerul.Televizorul se stinge,se plateste cosumatia,oamenii dispar.Scaunele scartaie.
-Platiti si dumneavoastra va rog?Spectacolul s-a terminat,spune chelnerul spre om.
-Eu...?Eu doar...am stat aici.
-Da,ati ocupat un scaun la terasa noastra si consumat zece beri.Nu vi se pare corect sa va fac nota la fel ca la toti ceilalti?
-Dar...
-Dar ce anume?
-10 beri imaginare am consumat…va dau si eu 30 de lei imaginari si va doresc o seara buna!
ECHIPA CARE A PIERDUT MECIUL E MANCHESTER UNITED….o echipa cu o istorie de 130 de ani….care a suferit in fata unei BARCELONA mai incisive si cu mai mult noroc! Iar eu sunt GIGI….personajul surpriza al acestei povesti…si sunt suparat….
Cu drept de autor(partial) lui Gigi,fan infocat United,care a realizat sfarsitul povestioarei.
25 May 2009
O intrebare buna
Revin si eu dupa o vesnicie si asta ca sa povestesc despre faza care m-a facut sa imi tot repet ziua intreaga o intrebare stupida,care a venit total neasteptat din gura unui aurolac.Ma aflam in ,,underground'',zona periculoasa a orasului,cu marfuri ilegale pe piata:rahat,servetele de masa,mop-uri,bureti de vase,ligheane...Toate te imbiau la tot pasul sa intri in magazin,ele tronand frumos expuse inca de la intrare.Pe jos,erau peste tot cartoane.De toate felurile,nu ma intrebati:Pall Mall,Linco,Dero,Kittie Kat,toate indoite si puse fata in fata,ca un pavaj de lux.Si tot asa cat vedeai cu ochii...-pana la capatul culoarului.In caz ca afara ploua,oameni innebuniti sa cumpere bureti si alte lucruri din acestea periculoase,orbecaind in neatentia lor,nu trebuiau sa calce pe betonul de dedesupt.Sa calce pe cartoane!DA!
Si asa te delectezi clatindu-ti ochii cu cate un carton jerpelit,pe care il contemplam uneori.Supus chinurilor, sub greutatea a sute de kilograme.Acolo,jos,pe el-Cartonul,amprenta pasilor tai a ramas imprimata.
Mergand prin acest loc care de fiecare data imi starneste curiozitatea dar foarte rar admiratia,simt ca trec pe langa un miros greu...innecacios.De putoare.Deja ma intrebam carui fapt se datoreaza mirifica adiere,cand raspunsul a venit singur.In spatele meu,un aurolac foarte elegant,intolit ultimul racnet,cu un fes tras pe ochi de sub care nu puteam ghici decat o privire aruncata dupa un stufaris de sprancene,m-a fixat.Mergea exact in spatele meu,alaturi de mine si bineinteles,de putoarea care nu a uitat sa o ia cu el.A grabit pasul pana cand am ajuns umar la umar si pe cel mai firesc si mirat glas posibil cu putina,(ca daca nu te-ai fi uitat in spate sa vezi din ce adunatura de oase,carne,piele,membre,au putut sa iasa acele cuvinte,te-ai fi mirat de modul onest in care unii oameni isi exprima frustrarile mai nou)a ingaimat:,,Dar eu de ce put???De ce?De ce put?''.
Am iesit afara,cu aurolacul dupa mine...Din nou iesirea in ,,underground'' a fost pe masura asteptarilor mele si stiu ca nu o sa ma dezamageasca niciodata.Cat despre intrebarea celui care se lupta cu aceasta nelamurire...totul pentru el era simplu,nu era o intrebare cu intelesuri ascunse,filosofari...omul vroia sa stie:el de ce pute?
Insa cel mai interesant,este faptul ca era constient de mirosul sau.Ce il urma de ani de zile,pas...cu pas...
Si asa te delectezi clatindu-ti ochii cu cate un carton jerpelit,pe care il contemplam uneori.Supus chinurilor, sub greutatea a sute de kilograme.Acolo,jos,pe el-Cartonul,amprenta pasilor tai a ramas imprimata.
Mergand prin acest loc care de fiecare data imi starneste curiozitatea dar foarte rar admiratia,simt ca trec pe langa un miros greu...innecacios.De putoare.Deja ma intrebam carui fapt se datoreaza mirifica adiere,cand raspunsul a venit singur.In spatele meu,un aurolac foarte elegant,intolit ultimul racnet,cu un fes tras pe ochi de sub care nu puteam ghici decat o privire aruncata dupa un stufaris de sprancene,m-a fixat.Mergea exact in spatele meu,alaturi de mine si bineinteles,de putoarea care nu a uitat sa o ia cu el.A grabit pasul pana cand am ajuns umar la umar si pe cel mai firesc si mirat glas posibil cu putina,(ca daca nu te-ai fi uitat in spate sa vezi din ce adunatura de oase,carne,piele,membre,au putut sa iasa acele cuvinte,te-ai fi mirat de modul onest in care unii oameni isi exprima frustrarile mai nou)a ingaimat:,,Dar eu de ce put???De ce?De ce put?''.
Am iesit afara,cu aurolacul dupa mine...Din nou iesirea in ,,underground'' a fost pe masura asteptarilor mele si stiu ca nu o sa ma dezamageasca niciodata.Cat despre intrebarea celui care se lupta cu aceasta nelamurire...totul pentru el era simplu,nu era o intrebare cu intelesuri ascunse,filosofari...omul vroia sa stie:el de ce pute?
Insa cel mai interesant,este faptul ca era constient de mirosul sau.Ce il urma de ani de zile,pas...cu pas...
21 May 2009
6 Apr 2009
Vorba lunga,bogatia romanului.Picatura
Constatare:cand iese soarele,oamenii ies afara din casa ca ciupercile dupa ploaie.Concluzia?Ciuperci sa fie,ca oamenii ies oricum si pe ploaie.
Ma gandeam:cum este sa observi indeaproape un detaliu?Sa fii in spatele lui mereu si sa il urmaresti pas cu pas.Cat timp poti descrie un lucru nesemnificativ?Poate destul de mult,insa un cititor,cat timp are rabdare sa iti urmareasca descrierea?
Simtea picatura de sudoare pe frunte cum il manca.In imbulzeala din autobuz,el se simtea ca intr-o camasa de forta.Imobilizat,se vedea neputincios in fata faptului care il macina-picatura a mai avansat doi milimetri.Fruntea ii era scaldata in sute de broboane de transpiratie,insa numai aceea,Picatura,se incapatana sa ii traverseze fruntea intr-o maniera ce ii punea nervii la incercare.Incearca sa gaseasca lucruri ce ii atrageau atentia:batista doamnei cu initiala F brodata,mana in gips a baiatului, mazgalita cu pixul de colegii ce au lasat dedicatii.Buretele mancat de carii ce iesea din vinilinul unui scaun.Fereastra.Picatura,era insa tot acolo...A mai avansat,era sigur.Si-o imagina intrandu-i in ochi.Gustand sarea acesteia cand ar ajunge pe buze.Asta dupa ce ar fi traversat munti si campii...
Fereastra,avea lipita pe ea un sticker-,,Spargeti in caz de pericol!''.Atentia i-a fost captata insa de lipsa ciocanelului...Insa nici asta nu a tinut.Ii trebuia altceva de care sa se agate.O portita de scapare.
Cand era urmatoarea statie?Dura o vesnicie.Macar de ar fi storcit in inghesuiala de sanii tipei din fata.Picatura,a facut un popas.El a rasuflat usurat.Se gandea ca tot calvarul s-ar rezolva cu o scuturatura brusca de cap.O nimica toata,insa nu avea loc nici sa gandesca...O Dacia-papuc trece vijelios pe langa autobuz si lasa sa intre pe ochiul de geam deschis urmatorul mesaj:,,Veniti la targul de haine!''.Domnul din fata avea un ochi de sticla sigur.Oare cum citea ziarul?Se uita numai pe coloana din dreapta.Insa ochiul de sticla era cel stang.
Picatura a pornit din nou la drum,traversand depresiunea dintre frunte si nas.Daca ii ajunge la buze,o mananca si gata,scapa de ea.Autobuzul trece peste o denivelare, si in acest timp incearca sa citeasca un articol din ziarului domnului din fata:raniti,topor,soacra,2,puscarie.Destul cat sa inteleaga esentialul.Mai erau patru statii.Se uita la fereastra.Pe praful de pe aceasta,o urma de deget a scris:Gica a fost aici.Bine ca nu mai esti si acum,isi spuse.Norocosul!Atunci,se detaseaza de situatia penibila in care se afla.Isi imagineaza cum doamna durdulie cu bastista brodata vine si il sterge pe frunte de Picatura povara.Cine era binefacatoarea lui?Florentina,Fiviana,Florina...Nu mai conteaza,traiasca toata doamnele ale caror nume incep cu litera F!Ce bine si simtea acum...ce usurare...A fost atat de real.
Deschide ochii.Era statia unde trebuia sa coboare si autobuzul era gol.Coboara si se duce la chioscul de ziare.Se cauta de bani.Portofelul ii disparuse.Banii lui...Uite unde l-a adus visarea aceasta.Picatura nenorocita!Era numai vina picaturii.Si nici nu s-a meritat.Un portofel in schimbul usurarii gandului cu picatura.Se merita?
In buzunarul stang,frumos impaturita si parca intr-un fel transpirata,a gasit o batista.Avea pe ea frumos brodat un F ondulat.Straniu,straniu la puterea infinit.Macar s-a ales cu ceva...
Ma gandeam:cum este sa observi indeaproape un detaliu?Sa fii in spatele lui mereu si sa il urmaresti pas cu pas.Cat timp poti descrie un lucru nesemnificativ?Poate destul de mult,insa un cititor,cat timp are rabdare sa iti urmareasca descrierea?
Simtea picatura de sudoare pe frunte cum il manca.In imbulzeala din autobuz,el se simtea ca intr-o camasa de forta.Imobilizat,se vedea neputincios in fata faptului care il macina-picatura a mai avansat doi milimetri.Fruntea ii era scaldata in sute de broboane de transpiratie,insa numai aceea,Picatura,se incapatana sa ii traverseze fruntea intr-o maniera ce ii punea nervii la incercare.Incearca sa gaseasca lucruri ce ii atrageau atentia:batista doamnei cu initiala F brodata,mana in gips a baiatului, mazgalita cu pixul de colegii ce au lasat dedicatii.Buretele mancat de carii ce iesea din vinilinul unui scaun.Fereastra.Picatura,era insa tot acolo...A mai avansat,era sigur.Si-o imagina intrandu-i in ochi.Gustand sarea acesteia cand ar ajunge pe buze.Asta dupa ce ar fi traversat munti si campii...
Fereastra,avea lipita pe ea un sticker-,,Spargeti in caz de pericol!''.Atentia i-a fost captata insa de lipsa ciocanelului...Insa nici asta nu a tinut.Ii trebuia altceva de care sa se agate.O portita de scapare.
Cand era urmatoarea statie?Dura o vesnicie.Macar de ar fi storcit in inghesuiala de sanii tipei din fata.Picatura,a facut un popas.El a rasuflat usurat.Se gandea ca tot calvarul s-ar rezolva cu o scuturatura brusca de cap.O nimica toata,insa nu avea loc nici sa gandesca...O Dacia-papuc trece vijelios pe langa autobuz si lasa sa intre pe ochiul de geam deschis urmatorul mesaj:,,Veniti la targul de haine!''.Domnul din fata avea un ochi de sticla sigur.Oare cum citea ziarul?Se uita numai pe coloana din dreapta.Insa ochiul de sticla era cel stang.
Picatura a pornit din nou la drum,traversand depresiunea dintre frunte si nas.Daca ii ajunge la buze,o mananca si gata,scapa de ea.Autobuzul trece peste o denivelare, si in acest timp incearca sa citeasca un articol din ziarului domnului din fata:raniti,topor,soacra,2,puscarie.Destul cat sa inteleaga esentialul.Mai erau patru statii.Se uita la fereastra.Pe praful de pe aceasta,o urma de deget a scris:Gica a fost aici.Bine ca nu mai esti si acum,isi spuse.Norocosul!Atunci,se detaseaza de situatia penibila in care se afla.Isi imagineaza cum doamna durdulie cu bastista brodata vine si il sterge pe frunte de Picatura povara.Cine era binefacatoarea lui?Florentina,Fiviana,Florina...Nu mai conteaza,traiasca toata doamnele ale caror nume incep cu litera F!Ce bine si simtea acum...ce usurare...A fost atat de real.
Deschide ochii.Era statia unde trebuia sa coboare si autobuzul era gol.Coboara si se duce la chioscul de ziare.Se cauta de bani.Portofelul ii disparuse.Banii lui...Uite unde l-a adus visarea aceasta.Picatura nenorocita!Era numai vina picaturii.Si nici nu s-a meritat.Un portofel in schimbul usurarii gandului cu picatura.Se merita?
In buzunarul stang,frumos impaturita si parca intr-un fel transpirata,a gasit o batista.Avea pe ea frumos brodat un F ondulat.Straniu,straniu la puterea infinit.Macar s-a ales cu ceva...
2 Apr 2009
El
Soarele a binevoit sa isi arate fata luminoasa dupa ce zile intregi a stat imbufnat si incruntat.Era o zi tocmai buna ca sa ies la un photo walk.Cu bunul prieten Nikon agatat de gat,am iesit in lume.Simteam totusi nevoia sa fiu inconjurata de oameni,asa ca parcul l-am gasit ca fiind o buna alternativa.Aici,pe iarba fraged rasarita, erau imprastiati ici-colo cativa nasturei albi-primele flori.Mi-am adus aminte de melodia lui Tudor Gheorge:,,(...)cand scot stramosii,degetele afara...''.
Pe lac,lenese ratele pluteau.Ma concentrez sa incadrez bine o rata cu puii in urma ei,cand o mana ma atinge pe umar:
-Le gasesti chiar asa de interesante?Mogaldete de pene.Numai ciocul este de ele!Ma ofer ca model!
-Am ales ratele din lipsa de alte subiecte,iar in ceea ce te priveste...vezi ca s-ar putea sa iau de buna propunerea ta!
-Nici nu ma asteptam la altceva.Spune-mi El,si intinse o mana alba,prin care se vedeau cateva vene movulii.Incantat!
-El...?El si atat?Imi este clar ca nu esti o Ea,insa numele tau adevarat ar fi mai de folos.
-Daca vrei sa-mi spui asa este ok,daca nu...nu imi spune in nici un fel.Cand vrei sa vorbim,imi faci semn cu mana.
-Hei..dar de ce crezi ca as avea ceva de vorbit cu tine?
-Pentru ca sunt un subiect bun si pentru ca sunt sigur ca pot fi mult mai interesant decat niste rate.Vino cu mine!
Spre uimirea mea m-a tras de mana dupa el mergand prin iarba umeda.Avea mana rece si pielea foarte fina.Intr-un fel,chiar alunecoasa.Am ajuns sub un castan.
-Uite!Incepem de aici.O sa stau in spatele trunchiului si o sa ies putin cate putin,din ce in ce mai mult.Trage multe cadre,si la sfarsit o alegem pe cea mai buna.
Nu am comentat nimic,eram intrigata de prezenta acestui El si totodata placut impresionata.Sa fim sinceri...nu se intampla in fiecare zi sa pleci la fotografiat de rate si sa te trezesti cu un asa...Uff...Avem deja respiratia taiata,caci incepuse sa se descheie la camasa.
-Asta ca sa par mai luminos!a afirmat.
Nu ca nu ai fi destul si asa...gandesc eu.Camasa era verde si ii punea in evidenta ochii de acel caprui neobisnuit.Avea pielea de pe piept alba,pe care se vedea o cruciulita,dintr-un fel de os, ce o purta la gat.I se potrivea de parca s-ar fi nascut cu ea.
-Putin mai la stanga...Scoate piciorul mai inafara.Asa...perfect!
Nebunie curata...imi spun.Restul a venit de la sine.Se misca cu o asa naturalete...Mai ca incepusem sa cred ca face parte din peisaj.Ca este lipit de acel castan si cel mai firesc lucru este sa il vezi pe El acolo.
-Acum o sa fac pe baiatul rau...si isi trecu mana prin par ravasindu-l.
Si-a lasat capul pe spate si atunci i-am remarcat pentru prima data buzele.Nu stiu de ce,dar am fost sigura ca sunt la fel de reci ca si mainile lui.Si linia lor...
-Cred ca nici nu trebuie sa te straduiesti prea mult ca sa joci acest rol...
-Sa nu-mi spui ca par chiar asa...Poate ai dreptate,dar sunt o fiara ce poate fi imblanzita.
-Fiara?am ras zgomotos.Dar stiu ca nu duci lipsa nici de tupeu.
Cred ca este tare mandru de el,mi-am spus.E si normal-tipul isi cunoaste potentialul.
-Spune-mi,arat mai bine prin obiectiv?
Incepuse sa imi faca cu ochiul si sa isi tot miste mainile frenetic.Dar stiu ca arata tare bine...Infiorator de bine.
-Mmm,ce sa zic,arati obisnuit.Ca un tip fara nume care deranjeaza fetele ce fotografiaza rate.
-Aaa...pai trebuia sa spui asa,nu te mai retin atunci.
Dintr-o miscare se incheie la cei doi nasturi,da ocol copacului si se intoarce cu spatele plecand.
-Stai!Strig dupa el.Nu ai vazut inca pozele!
Se intoarce pe un calcai,facand sa scartaie baschetul ponosit.Era imbracat oarecum neglijent,cu haine aparent uzate.Insa el in ele,arata fabulos.
-Stai!ma mima el,facand afirmatia pe un ton pitigaiat.Puteam sa pun pariu ca ma intorci din drum.Ia sa vedem,tanara domnita...
Si isi puse mana pe mana mea.Parca se mai incalzise.Mi-a aruncat o privire de sub suvita de par castaniu ce ii pica pe frunte.
-Parca zici ca nici nu sunt eu...Sunt sigur ca este dovada maestriei fotografului.Meriti un premiu.
Scoase din buzunar cu aceeasi miscare brusca o bratara pe care mi-o trece peste incheietura mainii.Parca o avea de multa vreme pregatita pentru mine.Era impletita cu multe culori,iar undeva in mijloc avea ceva rece.Ma uit.Aceeasi cruciulita alba ca cea de la gatul lui.
-Multumesc...am spus pe o voce putin pierita.Inseamna ca esti multumit de rezultat.
-Tu stii mai bine.Ai ochi de artist.Ti-am spus eu ca sunt un subiect bun?
-Acum,nu pot nega...
Am zambit complice cumva incurcata.Se lasa seara,ma intrebam cat urmeaza sa mai stam impreuna.De parca mi-ar fi citit gandurile,se grabeste sa afirme:
-Se face seara...Pai cred ca aici se sfarseste intalnirea noastra,...nu?
-Desigur,si ma uit la ceas grabita.I-am adoptat gesturile,observ.Trebuie sa ajung degraba acasa,consider sa completez.
-Sigur...
-Poate ne mai vedem prin parc,spun aruncand o privire indiferenta si incercand sa par grabita.
-Poate...Consideri ca ne leaga ceva?
-Nimic in mod deosebit, as spune eu...In definitiv esti un strain care probabil abordeaza multe fete.Am ajuns sa te fotografiez,este drept,iar intre fotograf si subiect se realizeaza o oarecare conexiune.
-Conexiune zici...
Apoi face aceeasi rotire pe calcai si trece in spatele meu.Nu ma uit,raman imobila incercand sa ii anticipez gesturile.Ii simt rasuflarea in spate si mainile care i se apropie prin laterale.Apoi,primul gest lent din aceasta seara- ma cuprinde pe dupa mijloc,cufundandu-si fata in parul meu.Stomacul mi s-a strans si mana s-a inmuiat.Mai apoi,vad in nisip un capac de Nikon.Imi cazuse.Fara sa imi dea drumul din stransoare se apleaca si il ridica pentru mine.Il sufla o data de praf...
-Poftim!Sa nu-mi spui ca ai emotii...
Imi da drumu si ramane la fel ca la inceput,in spatele meu.Simteam cum isi inclina corpul in fata.Ajunge langa urechea mea si imi sopteste:
-Cu cine am onoarea in aceasta seara?
-Ava!am spus dintr-o suflare.Nu stiu de ce,dar directitudinea,fara nici un ocolis,mi s-a parut cea mai buna alegere.
Cand m-am intors,baiatul cu maini reci si contur perfect al buzelor,era la zece pasi departare.Si-a dus mana la gat si cuprinde cruciulita in mana.Impinge cu baschetul o piatra mai in fata prin nisip si-mi spune:
-Ava deci...Marc,incantat!
-Dar...
-Dar daca preferi,desigur ca poti sa imi spui El,spuse zambind cu toti dintii.
Imi facu cu ochiul.Acelasi gest parca cumva calculat.Am simtit din nou mana ce m-a atins pe umar si m-am intors.A fost exact ca prima data cand cu ratele.Nu era insa nimeni in spate.Mi-am adus aminte de bratara in mod neasteptat.Cand m-am intors,Marc era pe pod.A ridicat o mana in semn de salut si parca mai apoi l-am auzit spunand:,,Poimaine,acelasi loc,la ora la care vrei tu!''
Ora la care vreau eu…Dar de unde o sa stie ce ora aleg ca sa fie acolo,ma intreb confuza.Oricum,nu pot spune daca asta as fi vrut sa aud sau daca a spus-o cu adevarat.Am ramas pe loc inmarmurita.M-am mirosit.Aveam mirosul lui.Miroseam a iarba uscata.Deja ma gandeam ca vreau sa adorm imbracata.Se lasa frigul si am pornit-o singura spre casa.De fapt,impreuna cu Nikon.Apoi mi-am adus aminte de fotografii.Imi era si frica sa verific daca se aflau acolo sau nu.L-am deschis.Erau la locul lor.Plus inca o poza.O fotografie pe marginea lacului cu noi doi in momentul in care mi-a pus mana pe umar.Mister total.Marc,Marc,Marc...Imi repetam neincetat in gand.
Adia asteptam sa vina poimaine!
1 Apr 2009
O zi cu Ninotcha
Degetelele mergeau dupa conturul pomilor si al norilor cu forme de gusteri si elefanti ce se aflau dincolo de geamul stropit al autobuzului.Era o zi mohorata,soarele refuzand sa zambeasca dincolo de norii infoiati.Nici Ninotcha nu avea prea mult chef de scoala,ghiozdanul fiind facut superficial,uniforma necalcata,parul ciufulit si incalcit, de zici ca isi facusera acolo cuib doi gugustiuci.Vechea metoda cu inverzirea automata la fata si starea de greata nu a mai tinut de data asta.Era condamnata la o zi de scoala.Inainte sa iasa pe portita, bunica era prea ocupata sa salveze un butas de trandafir punand deasupra acestuia o jumatate de bidon taiat.A uitat sa ii sarute varful nasului ca de obicei si sa ii faca pachetelul cu mancare.
Isi analiza unghiile roase si cu o urma stravezie de oja verde sarita.Buricele degetelor erau patate cu cerneala,semn ca eleva era silitoare.Fusta de stamba creponata statea pe ea ca o draperie pe doua uluci,piciorele fetei fiind putin strambe si firave de zici ca erau gata-gata sa se rupa.Autobuzul calca cu rotile intr-o balta mare.Zgomotul facut de acesta a fost ca atunci cand jetul mare de apa ce curgea la furtun, lovea brusc parbrizul vechiului Volkswagen al tataului sau.Asta era insa acum doua veri,cand inca nu se despartise de maica-sa.,,Ce o sa manance astazi...?'',se intreba in gand.Mai sunt doua statii si o sa coboare.O sa paseasca cu cizmele sale de cauciuc in toate baltile ce o sa ii iasa in cale.Pana atunci,se multumea sa le priveasca pe geam.Ascundeau o intreaga lume...Copaci,ambalaje,fete de oameni grabiti,cladiri,un stalp,toate se oglindeau pe suprafata tremuranda a acestora.Se intreba cum o fi sa traiesti in lumea cladita intr-o balta dupa ploaie.Umed,isi spuse.
Cand autobuzul a oprit,copii se imbulzeau spre usa de iesire iar ea si-a agatat strampul intr-unul din scaune.Firul s-a dus pe sus pana jos.I se parea mai frumos modelul asa, si isi trase cu unghia si peste celalalt picior.Afara nu mai ploua, iar oamenii scoteau abur pe gura ca niste locomotive obosite.Si-a cumparat un baton de ciocolata de la un butic(asta avea sa ii tina de foame) si o porni cu pasi usori inapoi spre casa.Era o zi prea iesita din tipar ca sa stea cuminte in banca la scoala.Sa vada ochelarii strambi de pe nasul profesorului de istorie.Aceasta era o zi numai buna de a o ajuta pe bunica cu butasii de trandafir.Avea sa isi petreaca restul zilei cautand bidoane pe care sa le taie de jumatate.
30 Mar 2009
27 Mar 2009
Bula-medaliat cu steaua de argint
Vreau sa va spun ca se face o mare nedreptate.Bula, fara dar si poate ar trebui sa fie numit Erou National cu drepturi depline.De ce?Pentru ca romanul a trecut de multe ori peste necazuri cu zambetul pe buze, datorita acestui personaj.Cum pica necazul apare salvarea:Bula in tramvai,Bula la dentist,la scoala,pe acoperis sau Bula si mama,tata,soacra,etc.Mai mult decat atat,cred ca ar trebui medaliat pe langa Bula si autorul lui Bula.Aceea sclipire de geniu care a ales acest nume ce starneste hazul numai prin sonoritate.Ma gandesc ce mandru trebuie sa fie cel care i-a dat viata lui Bula,care l-a lansat ca si celebritate in tara si care cu siguranta a ajuns si peste hotare.Insa desigur ca acela care ar sustine ca el este cel care a inventat primul banc cu acest caracter,nu o sa fie crezut.De fapt,ce s-ar intampla daca s-ar anunta ca se da un premiu in bani celui care a spus primul banc cu Bula?Pai daca ai vrea sa omori ca terorist cateva sute de oameni fara sa te complici,asta ar fi solutia.Sa stai undeva pe un podium cu un sac de bani in mana,sa lansezi acest zvon,sa nu faci nimic altceva decat sa stai, iar multimea prezenta s-ar calca singura in picioare.
Derivat de la acest nume,probabil ca au aparut si alte cuvinte.,,Mai...bulangiule!''
Sau, deja defineste un caracter:,,Mai dar Bula mai esti...''.In orice caz,cert este ca ziarele de scandal ar trebui sa aibe pe prima pagina ultimele traznai ale lui Bula.Pentru ca Bula este universal.Fiecare avem o cunostiinta care este o parte din Bula.Pentru ca am ras la bancurile cu Bula si le-am spus mai departe la randul nostru,aducand altora zambetul pe buze si tot asa...Anonime,bancuri cu Bula o sa tot apara, iar in lipsa de altele,o sa ne multumim cu cele pe care le avem.
Bula, ce ati facut azi la scoala?
- Am avut ora de chimie, si am facut o bomba.
- Si maine ce o sa faceti?
- Unde?
P.S- Bula ar merita chiar o zi a lui de inaugurare speciala.Si cred ca nimic nu l-ar face mai fericit, decat sa fie ziua lui pe 1 Aprilie.
Derivat de la acest nume,probabil ca au aparut si alte cuvinte.,,Mai...bulangiule!''
Sau, deja defineste un caracter:,,Mai dar Bula mai esti...''.In orice caz,cert este ca ziarele de scandal ar trebui sa aibe pe prima pagina ultimele traznai ale lui Bula.Pentru ca Bula este universal.Fiecare avem o cunostiinta care este o parte din Bula.Pentru ca am ras la bancurile cu Bula si le-am spus mai departe la randul nostru,aducand altora zambetul pe buze si tot asa...Anonime,bancuri cu Bula o sa tot apara, iar in lipsa de altele,o sa ne multumim cu cele pe care le avem.
Bula, ce ati facut azi la scoala?
- Am avut ora de chimie, si am facut o bomba.
- Si maine ce o sa faceti?
- Unde?
P.S- Bula ar merita chiar o zi a lui de inaugurare speciala.Si cred ca nimic nu l-ar face mai fericit, decat sa fie ziua lui pe 1 Aprilie.
24 Mar 2009
Bau-bau-ul meu
Atatea lucruri mi se perinda prin minte in fiecare zi, incat am ajuns si la acest subiect.Un subiect care ma plaseaza inapoi in timp,in copilaria-mi plina de poveste,tinandu-ma eu mare de mana pe ,,eu'' mica,roscovana in obraji cu nelipsitele rochii care se ,,invarteau''.Prin urmare,nimeni altul decat(suspans):Bau-bau...!Aplauze pentru acesta doamnelor si domnilor...Nu mai necesita prezentarile presupun... Pardon,am incurcat cadrele!
Nu stiu daca toti dintre voi recunoasteti acest personaj sau va spune ceva, insa pentru mine lucrurile stau foarte clar.Poate mai clar decat stau in privinta omului care umbla cu traista prin sat,ciocane la ferestre si baga in desaga copii care nu sunt cuminti si nu adorm devreme.Bunica batea in tablia patului cand nu mai ajungeau amentintarile si nu mai conteneam cu foitul, iar atunci minunea se producea-taceam malc si adormeam parca instant.Nici nu mai respiram...Insa sa nu deviem de la domnul Bau-bau.El ramane ,,barosanul''.Invitatul special in aceasta seara/zi de blog.
Bau-bau-ul meu, asa cum il percepeam eu, era intotdeauna una din doua-pe care il alegeam aleator,in functie de ce anume avea chef mintea mea sa mai debiteze.Astfel avem ca prim personaj fantastic un nor mare de fum,un fel de ceata care graviteaza stand gata de atac,cu ochii tinta pe tine, vazandu-ti fiecare miscare(un fel de BigBrother).In alte cazuri,intr-un mod inexplicabil la momentul de fata,Bau-bau,nimeni altul decat beculetul rosu de veghe de la batranul televizor.Da!Acela era ochiul lui.Acelasi ochi care il purta si norul de fum.Numai ca acum ,,ochiul'' este detasat de monstru,mult mai agresiv si mult mai concentrat.Imaginatia juca feste fabuloase, miniaturile noastre avand niste idei pe care astazi abia, abia le mai intelegem.M-am gandit ca acesta este un subiect bun.Adica acesta...cu Bau-bau-ul.Pentru cei care au avut si ei unul,tare as fi curioasa sa aud si alte perceptii asupra misticului personaj.Pueril,desigur...Iar si mai interesant ar fi sa facem o paralela si sa vedem comparativ care este metaforic vorbind, ,,Bau-baul'' nostru de acum.Al unei altei etape de viata.Boo!
Nu stiu daca toti dintre voi recunoasteti acest personaj sau va spune ceva, insa pentru mine lucrurile stau foarte clar.Poate mai clar decat stau in privinta omului care umbla cu traista prin sat,ciocane la ferestre si baga in desaga copii care nu sunt cuminti si nu adorm devreme.Bunica batea in tablia patului cand nu mai ajungeau amentintarile si nu mai conteneam cu foitul, iar atunci minunea se producea-taceam malc si adormeam parca instant.Nici nu mai respiram...Insa sa nu deviem de la domnul Bau-bau.El ramane ,,barosanul''.Invitatul special in aceasta seara/zi de blog.
Bau-bau-ul meu, asa cum il percepeam eu, era intotdeauna una din doua-pe care il alegeam aleator,in functie de ce anume avea chef mintea mea sa mai debiteze.Astfel avem ca prim personaj fantastic un nor mare de fum,un fel de ceata care graviteaza stand gata de atac,cu ochii tinta pe tine, vazandu-ti fiecare miscare(un fel de BigBrother).In alte cazuri,intr-un mod inexplicabil la momentul de fata,Bau-bau,nimeni altul decat beculetul rosu de veghe de la batranul televizor.Da!Acela era ochiul lui.Acelasi ochi care il purta si norul de fum.Numai ca acum ,,ochiul'' este detasat de monstru,mult mai agresiv si mult mai concentrat.Imaginatia juca feste fabuloase, miniaturile noastre avand niste idei pe care astazi abia, abia le mai intelegem.M-am gandit ca acesta este un subiect bun.Adica acesta...cu Bau-bau-ul.Pentru cei care au avut si ei unul,tare as fi curioasa sa aud si alte perceptii asupra misticului personaj.Pueril,desigur...Iar si mai interesant ar fi sa facem o paralela si sa vedem comparativ care este metaforic vorbind, ,,Bau-baul'' nostru de acum.Al unei altei etape de viata.Boo!
23 Mar 2009
Clown ,,de bibelou''
Clown de vanzare.Rosu,albastru,verde,portocaliu,galben,violet,gri,vernil,cu nas rotund,romboidal,patrat,trapez,conic, cu expresia fetei disperata,plangacioasa,ridicola-clowni la mana a doua.Plictisiti,cu pantalonii pana in vine,rimelati,care isi rod unghiile si propriile drame.Clowni de vanzare.Cine ar vrea unul?Trebuie sa ii faca pe altii sa rada cand ei sunt de plans.Reclame cu clowni?Sigur ca da...Daca nici un clown nu a reusit sa va faca sa plangeti,atunci este cazul sa cumparati picaturile noastre lacrimogene,care fac sa curga siroaie instant.De ce am avea nevoie de astfel de picaturi?Pai nu stiu,dar de clowni de ce am avea nevoie?E clar ca acesti oropsiti nu apar in reclame spectaculoase.Eu una, nu ii vad decat in cele la medicamente pentru raceala.Coloana sonora wa,wa,wa,wa...Dintr-o data, apare un clown dintr-o pata rotunda de pe asfalt si isi sufla ridichea de nas care ii curge ca robinetul.Se duce la farmacie,ia medicamentul in cauza, iar dupa se prinde de nasul care acum sclipeste si il bipaie voios.Ati vazut reclame la bijuterii cu clowni?
Da,da,recunosc...am ceva cu ei.De mica nu m-au distrat.Am refuzat sa mai merg la circ dupa ce i-am vazut prima data in arena, schitand zambete fortate, murdare de ruj,colturi de gura lasate,riduri in jurul ochilor.Zambetele,impartite la comanda.
Am zile in care stau si ma gandesc la aceste fiinte sortite esecului,compatimirii, falselor lacrimi de fericire.Problema este ca nu stiu din ce cauza,dar acum realizez ca noi uitam ca dedesubtul mastii ridicole se afla unul ca si noi.Dincolo se afla idealuri,dorinte,griji,guri de hranit,teava care s-a spart,caria care trebuie plombata...O viata de om.Ei doar isi fac meseria.Se transpun pentru cateva ore, chiar daca in ziua aceea sunt tristi ca le-a murit canarul, sau pentru ca ii doare stomacul.Nu isi permit sa schiteze vreo grimasa in timpul rolului de clown vesel si asteapta supusi momentul in care trebuie sa stea bosumblati.Cred ca acesta este pretextul lor-sansa lor de a se exterioriza.Ma intreb daca nu cumva uneori se pacalesc pe ei,se complac in situatie si uita de tot.
Cu parul rosu,cret-mai rar lins,cu tichie sau fara,cu pantofi butucanosi,cu varfuri intoarse-sau nu,cu papion si bretele,clownii...Clownii si atat.
Clownii nu se fabrica la comanda,iar asta pentru ca nu exista cerere.Cum ar fi clownul dorit de mine?Imobil.Fara reactii,fara stress.Clowni de portelan.Clown ,,de bibelou''.
Da,da,recunosc...am ceva cu ei.De mica nu m-au distrat.Am refuzat sa mai merg la circ dupa ce i-am vazut prima data in arena, schitand zambete fortate, murdare de ruj,colturi de gura lasate,riduri in jurul ochilor.Zambetele,impartite la comanda.
Am zile in care stau si ma gandesc la aceste fiinte sortite esecului,compatimirii, falselor lacrimi de fericire.Problema este ca nu stiu din ce cauza,dar acum realizez ca noi uitam ca dedesubtul mastii ridicole se afla unul ca si noi.Dincolo se afla idealuri,dorinte,griji,guri de hranit,teava care s-a spart,caria care trebuie plombata...O viata de om.Ei doar isi fac meseria.Se transpun pentru cateva ore, chiar daca in ziua aceea sunt tristi ca le-a murit canarul, sau pentru ca ii doare stomacul.Nu isi permit sa schiteze vreo grimasa in timpul rolului de clown vesel si asteapta supusi momentul in care trebuie sa stea bosumblati.Cred ca acesta este pretextul lor-sansa lor de a se exterioriza.Ma intreb daca nu cumva uneori se pacalesc pe ei,se complac in situatie si uita de tot.
Cu parul rosu,cret-mai rar lins,cu tichie sau fara,cu pantofi butucanosi,cu varfuri intoarse-sau nu,cu papion si bretele,clownii...Clownii si atat.
Clownii nu se fabrica la comanda,iar asta pentru ca nu exista cerere.Cum ar fi clownul dorit de mine?Imobil.Fara reactii,fara stress.Clowni de portelan.Clown ,,de bibelou''.
16 Mar 2009
15 Mar 2009
aLADNALA
mA numesc pAturica.Am trei ochisori frumosi si din cand in cand ii deschid pe amandoi si ma uit in spate sa nu fie caini.Caini nu exista pe planeta mea,dar stiu ca exista pe Terra.Eu fac baie in cuvinte.Pe gaurelele de la dus curg luuuungi umede si serpuite- ,,clementina'', ,,vaselina'', ,,scoci'', ,,tampoane'', ,,nichel'' si altele care nu curg.Sunt pudica asa ca ma acopar cu ele ca nu cumva sa ma vedeti voi-fiinte ciudate bipede,in cautare de alte forme de viata pe alte planete.Pe mine nu o sa ma gasiti.Eu dorm in copaia UNIVERSULUI acoperita de spuma galactica.Ma hranesc cu vorbele neinteligente spuse de voi,asa ca va imaginati ca nu mor de foame.Azi am servit la macro-aperitiv:,,La naiba,in puii mei!''.mA numesc pAturica si privesc zi de zi cum incercati sa vedeti dincolo de carnatia cerului.V-ar prinde bine un dus rece cu scurgere de cuvinte.Ati avea imbibate pe piele ,,shaorma'' ,,prezervative'' si ,,pub''.Acestea au fost cele mai folosite in ultimii doi ani.Atunci cand stau in cada mea cu spuma galaxiana si imi frec cu o bucata de asterioid talpicile sa fie verzulii si grunjoase,mai fac insemnari in cartea mea cu amintiri Terra-oidiene.Aceasta este prima fila de jurnal.Si o trimit bipezilor prin scurgerea de la dus.Ei nu inteleg afinitatile noastre, fapt pentru care ma indoiesc ca o sa realizeze ca este un mesaj de la NOI.O sa fie sub nasul lor si in cel mai bun caz o sa-si spuna:,,Trebuie sa inlocuim garnitura!Dusul a inceput sa picure ciudat''.Iar daca cineva se crede destul de destept,prinde cuvintele si vrea sa le inteleaga,o sa citeasca exact aceste lucruri aLADNALA pe care le aveti si voi in fata.Nu sunt capabili sa vada ceea ce se afla exact langa ei.Cauta raspunsuri mai departe.Dovada? Este chiar din lumea voastra!
Ei se joaca stupidul joc ,,Rece si cald''.Obiectul este bine de tot ascuns,se primesc indicatii- rece,cald,calai,incropita,frige,etc...Obiectul este gasit greu.
Obiectul este ascuns exact sub chestia aia a voastra de pe fata cu doua nari si atunci...nu il gasiti!Asa sunt si eu-langa voi,dar de negasit.
Ideea:picturile rupestre din pesterile din adancuri le-ati gasit,ca erau acolo,greu de gasit,dar acolo.Mormintele de faraoni la fel.Eu insa...mai am multe dusuri de facut la doi pasi de voi.Dar nu-i bai,ca au mai ramas doar doi din atatea miliarde.Un pas se face intr-un secol.Ati avansat,ati avansat bipezilor...Sa vedeti ce o sa fie peste 100 de ani!
12 Mar 2009
Habar nu am ce
Prietenul meu mi-a facut cadou un soson:).Un galos adica.Galosii din ce sunt facuti?Am vazut candva un tablou cu niste tarani din Spania de acum mult timp.Aveau galosi de lemn.Insa cred ca sunt si unii din stofa groasa.Cred...oricum:prietenul nu mi-a luat de fapt nici un soson.El imi ia o piatara de pe inima-ocazional.Are 2 picioare si idei ondulate servite pe tavite smaltuite.Smaltul era sarit.Ochiul fugea la cei 2 sosoni.Mereu am vrut un soson al meu dar nimeni nu mi-a dat unul.Acesta este un moment de nebunie.Sosonii fac scarlatina?Adica pardon,galosii?opincile cred ca sunt deja cu totul altceva si nu trebuie sa le amestecam in aceasta dezbatere serioasa despre...Da!
Rezultatul este ca smaltul poate e sarit, dar pe raft sosonii inca stau cuminti plini de naftalina.Moliile astea...Cine putea sa creada ca pentru ele galosii sunt o delicatesa?Dar stai asa?Sosonii sunt acelasi lucru cu galosii?
Rezultatul este ca smaltul poate e sarit, dar pe raft sosonii inca stau cuminti plini de naftalina.Moliile astea...Cine putea sa creada ca pentru ele galosii sunt o delicatesa?Dar stai asa?Sosonii sunt acelasi lucru cu galosii?
25 Feb 2009
Steluta
Intr-o zi, o fata a plecat de langa iubitul ei.Ei se iubeau mult, dar au hotarat ca asa este mai bine.El i-a dat in dar un inel de baiat prea mare pentru degetele ei.Ea s-a bucurat pentru ca era de la el si si-a spus ca este un cadou potrivit si o sa gaseasca chiar si o modalitate de a il purta.Inelul avea o inscriptie in limba rusa.
Apoi a mai primit si o steluta.Baiatul nu le avea cu cadourile prea mult,insa sentimentele lui erau de ajuns.Ea stia sa aprecieze lucrurile mici si il iubea pe el si lucrurile mici din universul cladit de ei in jurul lor.Ea era indragostita de simplitate.El era indragostit de lucrurile facute bine(nu ma intrebati ce inseamna asta).
Steluta...era mica si se afla pe raftul lui printre carti groase,subtiri si alte chitibusuri.I-a spus ca este un lucru mic,dar ca o are de mult,ca tine mult la ea si ca vreme indelungata s-a jucat cu ea, aflandu-se in mainile lui.Steluta era de mare,mica si de culoare ca cerul senin vara sau ca apa limpede din insula Fiji(am vazut eu undeva o ilustrata).Avea striatii-ventuzele,adica un fel de bulinute in relief; printre ele se vedea o culoare alba.Ea a banuit ca este asa pentru ca a fost data cu pasta de dinti(parca el i-a spus asta candva).Fata a mers la scoala si a luat steluta cu ea.Se juca in ore si o tinea mult in mana, gandind ca la fel a facut si el candva.Steluta era asadar unul din acele lucruri de suflet,mici,dar pretioase.In esenta o steluta pricajita, de plastic,dar de fapt...
Ei continua se se iubeasca si in ziua de astazi si si-au spus ca or sa o faca mult timp de acum incolo.Ea abia astepta sa se duca la facultate.El,nici nu avea rabdare sa recunosca ca asa era.Nu ganditi mult cuvintele acestea,nu ele conteaza cel mai mult,ci ceea ce se afla dincolo de esenta.
Iar steluta a trait fericita in mainile ei, facand intr-un fel legatura intre cei doi indragostiti chiar daca placuta din fata lor arata ca se afla la o distanta de 2500 km Nord-Vest.
.
Iar in adancul sufletului amandoi spera si isi doresc sa gaseasca o cale prin care dupa punct, sa urmeze cu litera mare scrisa continuarea.Un text lung.Candva,undeva,innodand intre ele fara sa arate inestetic,toate lucrurile mici din universul lor.Care daca o sa existe,cu siguranta o sa fie din uneltirea Stelutei.
TO BE CONTINUED
Apoi a mai primit si o steluta.Baiatul nu le avea cu cadourile prea mult,insa sentimentele lui erau de ajuns.Ea stia sa aprecieze lucrurile mici si il iubea pe el si lucrurile mici din universul cladit de ei in jurul lor.Ea era indragostita de simplitate.El era indragostit de lucrurile facute bine(nu ma intrebati ce inseamna asta).
Steluta...era mica si se afla pe raftul lui printre carti groase,subtiri si alte chitibusuri.I-a spus ca este un lucru mic,dar ca o are de mult,ca tine mult la ea si ca vreme indelungata s-a jucat cu ea, aflandu-se in mainile lui.Steluta era de mare,mica si de culoare ca cerul senin vara sau ca apa limpede din insula Fiji(am vazut eu undeva o ilustrata).Avea striatii-ventuzele,adica un fel de bulinute in relief; printre ele se vedea o culoare alba.Ea a banuit ca este asa pentru ca a fost data cu pasta de dinti(parca el i-a spus asta candva).Fata a mers la scoala si a luat steluta cu ea.Se juca in ore si o tinea mult in mana, gandind ca la fel a facut si el candva.Steluta era asadar unul din acele lucruri de suflet,mici,dar pretioase.In esenta o steluta pricajita, de plastic,dar de fapt...
Ei continua se se iubeasca si in ziua de astazi si si-au spus ca or sa o faca mult timp de acum incolo.Ea abia astepta sa se duca la facultate.El,nici nu avea rabdare sa recunosca ca asa era.Nu ganditi mult cuvintele acestea,nu ele conteaza cel mai mult,ci ceea ce se afla dincolo de esenta.
Iar steluta a trait fericita in mainile ei, facand intr-un fel legatura intre cei doi indragostiti chiar daca placuta din fata lor arata ca se afla la o distanta de 2500 km Nord-Vest.
.
Iar in adancul sufletului amandoi spera si isi doresc sa gaseasca o cale prin care dupa punct, sa urmeze cu litera mare scrisa continuarea.Un text lung.Candva,undeva,innodand intre ele fara sa arate inestetic,toate lucrurile mici din universul lor.Care daca o sa existe,cu siguranta o sa fie din uneltirea Stelutei.
TO BE CONTINUED
25 Jan 2009
21 Jan 2009
Pinguinul african
Am uitat demult sa privesc la corabioarele ce atarna de cutitul cerului,
am crezut ca le pastram in suflet dar nu era asa.
le inmuiasem in cerneala si sufletul imi picura
cand incercam sa mi le desenez pe capilare.
atunci mi-am spus:cerceteaza si tot nu crede!
mi-am cautat in stern inima ta,dar ea fugise
din patul ei pufos la altcineva.
corabioarele au inceput sa pluteasca in sucul gastric
si prevesteau furtuna din inimile noastre.
ele stiu cand bate vantul dinspre vest
si cand trebuie sa ne ascundem intre coaste.
atunci mi-am spus:speranta sta in a cerceta!
si am auzit noi ca la Polul Nord
vantul bate mereu din aceeasi directie,
si ne-am dus sa vedem pe pielea noastra.
corabioara a plutit pana ce a cazut in copca sapata de cineva-
i se terminase cerneala,schiopata,nu mai vedea
si nici o sepie in apropiere sa o bagam in service nu era.
am ajuns intr-un igloo ce semana cu un hypermarket thailandez
si peste tot locul cartile erau asezate la loc de seama si scria:
pe jos nu le arunca!
si mai era acolo o masuta mostenire de la babilonieni.
pe ea dansa un pinguin.mi-a spus:crede ceea ce vezi,si nu cerceta!
era clar un pinguin din Africa!
avea urechi de girafa,corabioarele le alimentasem cu grasime de foca si mergea
asa ca a avut cine ma indruma la calea din inima mea:
pinguinul era african,dar mi-am spus:asta-i nebun!
mai bine... iau cutitul ce taie linia orizontului,
tai picioarele la masa si atunci om vedea:
daca pinguinu-i african, girafa l-o ajuta
sa scoata gatul lung prin igloo si sa zica:
du-ma inapoi in Africa!
Subscribe to:
Posts (Atom)