Busola lui Robert Frost

O busola trebuie sa fie mica, usoara si usor de strecurat. De strecurat intr-un buzunar plin de scame, frunze de lamaita si amprentele multor  maini ce le-ai primit la adapost in buzunarul tau .
Cel mai important, busola trebuie strecurata in mana altora, ca sa ii ajutam pe cei pierduti sa isi aleaga drumul.
Pe unii o sa ii duca spre Acasa, pe altii spre Iubire, spre Avere, Cariera sau cel mai bine si mai bine, spre Idealul Lor.

Cu busola masori incotro o apuci in viata iar ea trebuie sa incapa intr-o maneca de om.
Dar o busola este pentru o viata, imi spun eu tihnit, doar nu iti cumperi una in fiecare zi si sunt pretioase pentru ca nu le gasim la alimentara.

Busola este un obiect sacru pentru unii, asa cum este si pentru mine. Si cum a fost si pentru Robert Frost .

Reinfrunzire de om

-Uite , mainile mele incep sa prinda culoare! Le folosesc sa ma agat de gatul oamenilor inalti ca stalpii iar ei ma sprijina, imi sunt pilon. Am inceput sa am maini harazite sa mangaie, nu sa loveasca. Nici nu stiu daca mainile mele saruta sau mainile-mi sunt sarutate .

-Uite, obrajii mei sunt smaltuiti cu atingeri usoare, plantate cu grija ca niste rosii parjolite de soare. De asta imi ard obrajii si uite tu, Cerule, de asta rosesc atat de des cand uitandu-ma in sus, te vad pe Tine . Si tu imi sadesti lumina in ochi, lumina ce eu o arunc mai departe in ''becurile'' stalpilor inalti...

M-am colorat

Obisnuiam sa merg pe poteci de padure tinandu-ma singura de mana. La o adiere de brad sau orice con cazut, imi dadeam tot singura o imbratisare.

Moment de reculegere cand glasul unei pasari pierea in luminis...

Acum cand merg prin padure imi masor pasii . Cu pasii altcuiva. Si incerc sa calc pe urmele-i ce parca niciodata nu pleaca, ci numai vin.

Moment de reculegere cand vocile noastre gandesc la fel...

In padure totul este firesc si orice se poate intampla.Seara aud bufnitele pe care le-am iubit mereu. Cu ochii lor de om, hoatele, urmaresc buhuind cum membrele lungi umane se balanseaza usor pe langa corp in timp ce falangele stau inclestate intr-o strangere de mana. Pe inserat in padure frunzele trosnesc mai frumos,ele ma roaga sa nu plec.

Obisnuiam sa merg pe poteci de padure si sa vad cu ochii-mi miopi trunchiuri,ace de brad, luminisul, busturile de lemn  doborate la pamant, pene de pasari si sclipiri de apus, pe toate le vedeam in alb si negru.Dar de curand, de la o vreme, m-am colorat. Ochiul drept incepe sa vada turcoazul iar stangul...

stangul ii tine moment de reculegere dreptului de fiecare data cand irisul, bate ca o inima de prunc nou nascut-

bucurandu-se ca a mai descoperit o culoare .

Gradina

Acolo pasarile zboara mai sus ca vulturii.
Acolo tu imi oferi capsuni cu mainile tale murdare de pamant.
Si obrajii mei rosesc ca si capsunile .
Cand o caprioara apare, inima mea alearga cu ele.
Cand ma intorc in gradina, ochii mei cauta in toate directile o umbra.

Si cuibul de randunici cu puii...
mirosul de paie si de pamant
si ierburile ce in ceaiu-mi aburind ajung -

un bust culcat la pamant.
Gradina .