Acum doua saptamani in urma ma intorceam de la Iasi cu trenul de 6 dimineata,franta de oboseala, pentru ca am petrecut toata noaptea pana spre dimineata nicaieri altudeva decat la IASHINGTON.Era petrecerea din ultima seara,de bun ramas.
Stiu ca mi-am promis mie ca acest post sa fii fost scris mai devreme insa da,recunosc,sunt o delasatoare.Parca cineva a zis vorba aia salvatoare ,,niciodata nu e prea tazriu''?.Multumesc,multumesc,uite ca acum scriu!:D
Este simplu.Cautam sa ma implic in diverse activitati si am dat si eu clik pe google in speranta ca o sa gasesc ceva.Dupa mai multe vizualizari a catorva evenimente plicticoase, am dat peste Iashington,o conferinta internationala organizata de binecunoscuta organizatie studenteasca Aiesec,activitate ce urma sa ma proiecteze 7 zile in Iasi.
A fost simplu.Am stat si oscilat cateva zile intre ba ma duc,ba nu ma duc,ca pana la urma sa aleg prima varianta(inspirata,ce sa mai!),Cosmina sa ma convinga si sa ma hotarasc subit,sa ajung in Iasi pentru prima oara pe data de 26 iulie,fara sa am habar exact unde o sa stau sau ce o sa fac.Stiam numai ca nu are cum sa nu fie frumos.De ce?Atmosfera descrisa era una incantatoare pentru orice tanar:urma sa se desfasoare totul impreuna cu o gramada de alti tineri studenti din alte tari cat si din Romania,toti voiosi si deschisi spre socializare.Buun...
Calatoria cu trenul a fost mai mult decat adorabila,am scris,m-am uitat pe geam,7 ore cat am facut de la Bucuresti la Iasi timpul a zburat.M-am imprietenit cu Missy(porecla ,,stewardului de serviciu de la bar pe tren''-dupa cum chiar domnul...Domnisoara s-a recomandat),m-am uitat la oamenii din jur si i-am analizat,am citit,mi-am pus o armata intreaga de soldatei la munca si astfel mi-am pus ordine in ganduri.
Cand am ajuns in Iasi m-a intampinat o gara mare si plina de oameni ca mai apoi sa fiu intampinata si de persoana ce ma temeam ca nu o sa se tina de cuvant:Cosmina,una din tipele ce se ocupa cu organizarea.Impreuna cu Nicoleta din Bucuresti care venise cu acelasi tren si eu habar nu am avut si Petra din Croatia, am fost condusi cu masina pana la caminele studentesti din Copou,o zona linistita situata langa parcul Copou.In drum spre camin cu gaturile intinse, incercam sa ne dam seama de ceva din minunatul oras Iasi .
Era asadar luni seara ,ora 19 iar eu ajungeam la caminul C3 daca imi aduc bine aminte, unde imi lasam lucrurile si fugeam spre corpul facultatiiAl.I.Cuza(unul modern,nu acela vechi,vechi) sa prind ultima activitate pe ziua respectiva- Get-to-know-each-other.
Echipa...Echipa noastra era formata din Fabrice din Germania,Tereza din Grecia,Lucia,Stefan,Eu:P,Ioana,Daniela si coordonatorul,Andrei parca se numea.Ne-am laudat fiecare care cu ce il pasioneaza si la ce se pricepe iar apoi am stabilit numele echipei.Da,foarte simplu,fara batai de cap si original:RGG'S. Oare de ce?Pai e clar raspunsul:pentru caeram in echipa romani,germani si greci.Shout-ul nostru?Simple as well:''Who are we?''-intrebau baietii,ca apoi sa raspundem pe rand:''Germans!'',''Greek's!'',''Romanians!''.Iar dupa again ''Who are we?'' ca raspunsul sa vina de la toti in cor:''Fucking Internationals!''Printre altele,aveam ca simbol al logoului nostru un vultur.Eagle.O sa vedeti dupa de ce.
La inceput eram mai timizi,inca nu se stiam bine,aveam motiv,insa dupa cateva zile de stat impreuna nu mai aveam probleme de socializare.Poate uneori am devenit prea...deschisi.
Serile la fel ca si in prima seara, ne adunam in fata caminului multi si stateam la palavre,care in ce limba apuca,uneori fiecare pe limba lui(mai rar,ca nu doream ca cei din jur sa nu inteleaga si sa se considere ca cine stie despre ce vorbesc unii despre altii ),asa ca engleza ramanea de baza.Mai o engleza de balta,mai o romano-engleza,cert este ca incepeau sa se lege relatii de prietenie frumoase si atata timp cat nu incomoda pe nimeni greselile de gramatica sau semnele de punctuatie in vorbire puse total aiurea,nu mai contau...Se fuma nargilea,se consuma bautura(nu numai de aia alcoolica,de toate felurile adica),se dansa si bineinteles...socializa.Dupa o oarecare ora tarzie in noapte vorbeai engleza ca romana,isi turuia gura fara oprire si puteai simti chiar ca nu mai stii sa vorbesti romana,nicidecum engleza.
A doau zi de dimineata a inceput programul de care 7 zile ne-am tinut cu totii-unii cu sfintenie unii mai putin,dar cert este ca la 7 si ceva dimineata trebuia sa fii in picioare ca la 8 sa prinzi micul dejun iar la 9 sa fim in oras la corpul facultatii unde aveau loc conferintele zilnice-track session-uri.Ne trezeau cei din organizare intr-un mod foarte delicat si finut...:cu bubuituri in usa si tipete pe hol de ;;Trezirea....!''.Iti era mai mare dragul sa incepi o noua zi in minunatul Iasi.Astfel in fiecare zi aveam de coborat un intreg drum,acela ce ducea spre Copou.Era destul de lung dar pentru mine cel putin a fost o placere sa il parcurg de fiecare data, dat fiind ca era cumva prin padure,de o parte si de alta fiind copaci-am vazut la verde in jurul meu cat am stat in Iasi...,socializand in timp ce coboram.Acesta era ceea ce s-ar putea numi un fel de bonus, sa ne cunoastem mai bine.Si bine ne-a prins!
Au inceput conferintele...Trei pe zi cu coffe break-uri intre ele de o jumatate de ora sau cu pauza de masa de pranz,stateam la ele de drag.Speakeri internationali sau traineri bine pregatiti care iti captivau atentia si te faceau sa iesi dupa speech-ul lor plin de idei,in timpul track sessionurilor notam o gramada de chestii in agenda si ocazional,ma bucuram de prezenta lui ''Jacques''-asa s-a supranumit chiar el, care in majoritatea cazurilor se afla langa mine.
La sfarsitul zilei de marti a fost Garage Party la care fiecare a incercat sa arate cat mai...tocmai scos din garaj.Am prapadit o mascara neagra intreaga si m-am murdarit cu ea,facandu-ma toata neagra pe haine si pe piele.Ziceai ca tocmai ce inlocuisem motorul unei masini, numai ca in realitate nu stiam ce este o bujie sau un rulment.L-am mazgalit si pe Jacuques,inclusiv pe maieu care m-a rugat sa nu il ''desenez'' pe haine decat daca iese rimelul la spalat.Aaa...voi ce stiti,iese?:D.Pe el nu am mai apucat sa il intreb.Am avut un outfit foarte jerpelit,cu strampii rupti si mascara in obraji, pornind in acest fel ''costumata'' impreuna cu ceilalti ce erau ca scosi din gunoi cu totii spre locul petrecerii.Mergand cu autobuzul o gramada de statii pana la localul numit Trabant,mai toti oamenii din autobuz se uitau la noi curios,noi insa ne uitam inapoi la ei la fel de curios,parca intrebandu-i din priviri:,,sa nu ne spuneti,chiar vi se pare voua ca aratam noi dubios?''...Credeti-ma,paream total normali!Desigur,bilet de autobuz nici nu mai cumparam ca nu se stie cine mai indraznea sa se apropie de noi si sa zica ceva, in condiitile in care unii erau in mana cu cheia franceza sau mai stiu si eu ce alta ditamai unealta de mesterit pentru a isi intregi credibil -si practic totodata, tinuta.
La Trabant local a fost deosebit.Ce am facut?Am baut cockatailuri,am dansat foarte mult,am dansat si apoi am dansat si...am uitat cumva sa specific faptul ca am dansat?:D Nu este de neglijat nici faptul ca impreuna cu echipa am avut de facut un proiect din niste materiale si am realizat astfel Nuclear Egale(vis-a-vis de logoul echipei noastre-vulturul).Si pam-pam-pam...bineinteles ca am fost echipa castigatoare!Fucking Internationalii castigau un loc de onoare la masa in ultima seara,la Romanian evening,la masa cu Deniz Senelt,traienrul meu favorit-o tipa din Turcia foarte...dezinhibata si plina de viata.Si foarte bine pregatita.
Dupa prima petrecere lucrurile se detensionasera mult intre noi,deja eram mai legati unii de altii,Petra-tipa din Croatia, fiind o petrecareata pe cinste alaturi de care puteai dansa pana picai jos si de care m-am atasat foarte repede.In seara cu Garage Party l-am cunoscut mai bine si pe ''Jacques', ca in zilele urmatoare sa petrecem mult timp impreuna,venind uneori inapoi la camin la ore foarte tarzii dupa ce umblam prin Iasi pana tarziu spre dimineata-cum a fost in ziua cu Nopatea Alba, sau stateam la discutii interminabile tot pana inspre zori.
In zilele urmatoare am avut conferinte geniale cu Andreea Marc precum ''How do people see you'' unde am aflat din desenele altora printr-un joculet ingenios ca eu arat ca un barbat:)) si am primit de la altii ca si cuvinte ce le veneau in minte la prima vedere cand se uitau la mine pentru a ma caracteriza:diferita,misterioasa,Altfel,sociabila,creativa,vorbareata.Binisor as zice eu:p.Am invatat o gramada de lucruri folositoare ce as face bine sa le aplic in realitate si am petrecut timp minunat alaturi de traineri si de studenti.
Am avut ''Characters debate'' si mi-a picat sa joc la fix rolul unul Latino Lover,un spaniol artist,sculptor,divortat de 3 ori ce sustinea ca in viata sa iubesti o singura femeie nu este suficient, caci foarte multe sunt focoase si frumoase,rolul potrivindu-se ca o manusa ca sa il joc eu.Nu intrebati de ce,nu intrebati nimic...
Am avut track session cu Mihail Musat-tipul care a luat initiativa si a creat site-ul lumebuna.ro si Lucian Ghinda, despre ''How to communicate with your team'', ne-am amuzat,am inceput sa fim din ce in ce mai lipsiti de inhibitii,mai dezinvolti si guralivi.
Una din conferintele ce mi-a placut cel mai mult a fost cea sustinuta de Madalin Matica,om de afaceri,ce trezea in noi un spirit revolutionar de a cere cat mai mult de la tine.De ce?Pentru ca poti!Venit de la Bucuresti cu avionul pentru a se afla acolo cu noi timp de o seara,ne-a vorbit despre multe dar si despre facebook,afland ca in viitorul apropiat-daca nu cumva se practica deja,la angajare facebook-ul tau este foarte posibil sa fie verificat,completand astfel datele acelea plicticoase din cv-ul tau.Blogul deasemenea,o sa fie un nou mijloc de caracterizare a individului,paginile scrise intr-un astfel de spatiu vorbind pentru tine.Ooops,trebuie asadar sa am grija ce scriu pe aici!Nu trebuie sa te temei astfel sa iti innoiesti activitatea pe facebook prin mesaje lasate referitoare la activitatea recenta si despre ceea ce faci in momentul de fata caci nu,daca divulgi unele date acestea nu o sa fie preluate de vreo societate secreta sau de hotii ce abia asteapta sa iti sparga casa(asa cum sustineau unii). Ce altceva am mai inteles eu din ceea ce s-a discutat?(dat fiind ca ideea de baza era ca dupa fiecare track sa ramanem cu ceva). Poate fi faptul ca toata lumea face in ziua de astazi CV-uri trase la xerox,identice,plicticoase si ca este nevoie de orginalitate,de ceva nou.Trebuie sa te risti si daca esti o fire creativa/inventiva,nu te teme sa specifici in CV ca...vrei sa lucrezi pentru compania X dar vrei sa vii la job pe cap cu o caciula cu strumf ce doresti sa o porti in pauza si ca 2 zile pe saptamana o sa intazrii 2 minute.Daca esti respins din cauza ideilor tale,inseamna ca nu este nimic de regretat ci din contra,tu ar trebui sa nu-ti doresti sa lucrezi pentru acel patron inchistat,limitat in gandire.Interesant,nu?
Am invatat de la profesionisti,cum ar fi Deniz Senelt-trainer international, care ziua stia sa ne tina in garda si sa ne captiveze in timpul conferintelor ei iar noaptea dansa cot la cot cu noi si se transforma intr-o petrecareata de prima clasa.Ne-a ajutat sa ne invingem teama de a vorbi in public prin Public Speaking session la care am cam dat-o in bara dar am inteles ca asa e bine,ca din fail-uri inveti.
Am luat masa in parc la picnic si ne-am jucat jocuri pe echipe-Contest&alfresco meal activity.Asta s-a intamplat in parcul Copou,acela in care se afla teiul lui Eminescu.Am mers la gradina botanica deasemenea .
Am enjoy foarte mult si discutiile purtate in plenara sustinuta de Mihail Musat pe tema Passion talks.Tipul mi s-a parut foarte pasionat de ceea ce facea, lucru ce trezea si in noi toti dorinta de a face ceva cu pasiune.Captivant.
Intr-o alta zi Paula Vlad a vorbit despre ''Intercultural Communication'' si am aflat cu ocazia aceasta ce gesturi nu trebuie facute in anumite tari si cat de diferiti suntem ca si culturi.A ajutat foarte mult faptul ca in sala se aflau oricum persoane din tari diferite si mai din auzite,mai din propria experienta, au fost impartasite tot felul de situatii in care anumite popoare au o serie de masuri si actiuni total bizare si de neinteles pentru alti oameni de alte nationalitati.Concluzia?Sa nu incercam sa ii schimbam!Dupa acele reguli traiesc de sute de ani.
Doctorul Cristian Andrei a vorbit cu noi despre Personal Branding si am aflat pe aceasta cale cine este enigmaticul si bun de compatimit personajul John Doe.Da,este individul acela ''fara '' personalitate,un fel de Nimeni in societate.
Spre sfarsit m-am bucurat de ocazia de a merge la prima degustare de vinuri de la cramele Bucium, unde am fost initiati in tainele si secretele degustarii vinului.Ca niste profesionisti plimbam vinul inaintea degustarii prin pahar ca apoi sa il ''mestecam'' si sa ne bucuram de buchetul lui proaspat.In sala cu masa de jur imprejur, doctorul Cristian Andrei ne facea fotografii la maini-artistice,in timp ce acestea erau asezate pe masa in rand de toti care stateam jos.Meanwhile,dinspre perete privirea ne era delectata de o pictura cu un fel de zeitati dezbracate ce tineau in maini ciorchini de strguri.Sugestiv,nu?Noi speram de fiecare data cand intra in incapere doamna cu tava si halat alb sa ne mai fie adus inca un pahar de vin,profitand din plin de racoarea incaperii si apoi de si mai racoroasapivnita din subteran, unde ne plimbam prin galerii cu pereti captusiti cu sticle-raiul betivilor,in timp ce afara erau 35 de grade.Un adevarat supliciu...Si la propriu si la figurat.
In toate serile adormeam la ore care faceau dificila trezirea la 7 dimineata, fapt pentru care mi s-a intamplat o singura data sa nu ajung la o conferinta.Dormeam in patul de la etaj ce era suprapus si dupa prima seara cand dimineata nu eram sigura daca am ajuns in rai sau daca mai exist(stiu ca aveam sperante cam mari cu raiul...),orele la care adormeam au devenit apoi din ce in ce mai tarzii.Acest lucru a fost completat si de faptul ca Luiz si Jacques inventau povesti,depanau amintiri,jucau jocuri,se contraziceau si impacau.Petrecerile faceau orele de adormit sa fie de-a dresptul catastrofale iar ultima petrecere,Dracula Party, m-a facut sa ma trezesc direct in trenul ce ma ducea inapoi spre Pitesti.
Am avut turul orasului si Romanian evening,asta cu o seara inainte de ultima seara.Intelligent way of explaining,I know:P.La seara romaneasca i-am invatat pe studentii straini sa joace o hora si o sarba ca pe la noi, insa zadarnic-picioarele noastre au resimtit adesea bataturile...
Si apoi a fost Global Village,care marca in mod clar ultima zi.Eu urma sa ma bucur pentru ultima data de cremvurstii in foietaj ce ii mancam in Iasi si de minunatii covrigi trasi in ciocolata pe care nenea de la patiserie mi-i dadea dupa ce vedeam cum stateau frumosi in sir indian la uscat,bronzati,sa se usuce ciocolata pe ei.Cum aveam o pauza,fugeam prin caldura de la corpul facultatii pana la butic si deja vanzatorul stia-doream doi covrigi.Cu nuci sau fara,erau adesea motivul pentru care mai intazriam la cate o conferinta,ciocolata de la gura tradandu-ma.In ultima seara am mers la Dracula Party si a fost si Noapte Alba pe strada Alexandru Lapusneanul-cea mai veche am inteles din Iasi,aceasta fiind motivul pentru care am ajuns proiectata direct in trenul spre casa a doua zi.Oboseala...Impreuna cu Jacques am stat pe strada pana inspre dimineata,intrand in galerii de arta,comentand tablourile in stilul acela contradictoriu(imaginati-va gandirea mea verso cea a unui german,sau mai bine zis- a unui umanist verso computer science field),stand pe banci alaturi de porumbei,privind cerul instelat,totul la Iasi a fost potrivit,o experienta pe cinste care s-a meritat.Da,as lua-o de la capat.Imi este dor de Petra si in cazul in care ajunge sa citeasca...:heeii..Petra girl,my Tom Cruise,I really miss you and your crazy dance when you get a lil' bit drunk and then laught almost until you cry.Ioana also...noroc ca esti romanca:).Ioana a fost in Norvegia cu Erasmus si m-a ''incurajat'' foarte mult in legatura cu plecarea mea la facultate in Scotia, referitor la clima si oameni,dat fiind ca asemana oarecum racelea norvegienilor cu a celor din Scotia precum si vremea asemanatoare.
In ultima seara,dat fiind ca in ziua aceea tocmai ce a fost Global Village si a mai ramas multa mancare de la fiecare tara in parte,cine statea la 3 dimineata si manca...okras care eu nu stiam ce sunt dar imi placeau la nebunie,Creme de maron(thank you Jacques for this) sau vin cu gust de mucegai de la greci?Noi,noi,da!
Si din nou da,am venit acasa cu ochii umflati de somn si terifiata de patul de la etaj(man...si nici n-am ajuns in rai!) dar la Iashington a fost foarte frumos.Repetabil:d. Am primit si diplome,am fost premiati in cadrul plenarei de inchidere si din nou da,in ochii multora dintre noi au fost lacrimi.Lacrimi au mai fost si cand a plecat trupa germanilor:p,dar asta e alta parte...
Iashington a avut de toate si a imbinat utilul cu placutul.Imi lipsesc zilele toride petrecute in corpul facultatii Al.I.Cuza unde aerul conditionat nu facea foarte bine fata iar prin cupola de sticla de deasupra se vedea un cer perfect clar,pe bolta de sticla stand lenesi porumbeii.Afara,orasul parca se topea,impreuna cu masinile ce curgeau una dupa alta pe strazi,topite...
Imi este dor de Jacques si de covrigi si de Copou, poate si de teiul lui Eminescu daca ma gandesc bine.Dar dupa cum ziceam...-nu ziceam eu dar ma rog,parca a fost cineva care a zis-o si pe asta : ''Be happy because it was, not sad because now it's Past!'' Well... I am happy that it was!
That's all about IASHINGTON International Conference and maybe it's more than this...
but it will remain buried,deep in my soul!
The End. But not the very-end:)
