o zi la Capitala

privesc pe geam afara.in interior paturile erau nefacute iar peretii spanzurau tablouri ce le vedeam in oglinda.ventilatorul era stricat si prajiturile din frigider puse pe o etajera mult prea sus-au inghetat.scaunul-regesc.
dupa cum spuneam...de la o vreme nu am mai scris.ca nu amm mai stiut;nici cum,nici ce.dar uite ca acum o fac,intr-o maniera personala.descriu rar momente ce chiar atunci le traiesc.de ce sa intrati in Universul meu?sunt un om care atunci cand trebuie sa se gandeasca la deosebirea dintre subiectiv si obiectiv,chibzuie inca pret de cateva clipe.
pandantivul tribal este aruncat pe birou.
Blocul se afla in centrul capitalei.Garsoniera.Prin plasa de tantari,ma uit la etajele de sus.pana mi se suceste gatul.are multe etaje.nu stiu exact cate, pentru ca in mod ciudat nu stiu la ce etaj sunt-decat dupa ce ma uit in jos.
Limba ceasului imi spune ca este ceasul unspe' jumate.ziua.dar eu nu il cred.minte sigur.de ce?pai toti stiu ca Bucurestiul este bantuit des de spirite.toti stiau,numai eu am aflat astazi.clar:spiritele dau timpul inainte sau inapoi,dupa cum mai au de incheiat cateva socoteli lumesti.
Balconul din dreptul meu este acoperit cu o prelata.acolo...sigur exista un spirit.Oamenii acestia au multe aere.conditionate.la fiecare geam.multa vreme,asa mi-am dat seama ca sunt in Capitala.Duceti-ma undeva,intr-un cartier,oricare,ma uit in sus,vad aerele si stiu.
copacul era pluta.printre ramurile lui puteam distinge un monument.Pe el scria:(altcineva a citit in locul meu,eu va spun cum a zis si il credem pe cuvant)-,,Aici a fost altarul Bisericii Sfantul Anton,numita si Biserica Puscariei,construita la 1735 si arsa in cursul marelui incendiu care a distrus centrul complet la data de 23 Martie 1847.Dupa incendiu hramul sau a fost preluat de Biserica Buna Vestire de la Curtea Veche aflata alaturi''.Asa scrie.Eu nu sunt de aici.Eu nu stiu...
O zi la Capitala.In pluta atarna o punga.sub pluta era o galeata rosie.Deasupra ei,inca doua etaje.
Gugustucii...la mijloc.

Planta

Din strada,fereastra se vedea ca si cum dincolo de ea nu ar locui nimeni.Din interior...te gandeai ca vazuta de afara arata mult mai bine.Tot pervazul era plin cu maruntisuri de toate felurile.O balerina dintr-o cutiuta muzicala stricata,un soricel cu cheita,un dop de pluta,echerul,unghii roase,un catarg de corabie...Stapana casei,Patroana,asa cum se recomanda la o adica(nu ma intrebati de este asa sau nu,am auzit si eu de la altcineva),statea in mijlocul pervazului...
Fereastra,ii oferea portia zilnica de nebunie.Privind dincolo de ea,era multumita ca intre ea si lume se afla un geam.Din cand in cand,striga dupa majordomul sau sa ii deschida fereastra.In acest fel se hranea.Cate un trecator aiurit,cu cate un nasture sarit de la vesta, se trezea sa isi taie cate un deget si sa il arunce in sus fericit ca scapa de el-zece la o mana ii erau de ajuns.Atunci,Patroana,nu facea decat sa isi intinda unul din bratele sale pentru a capata echilibru si cu falca de sus,sa prinda degetul dintr-o singura miscare.Apoi, satisfacuta,isi lingea falangele...Ea,planta carnivora de apartament,martora tristetilor zilnice ale celor ce isi duceau vietile mizere dincolo de geamul ferestrei sale,a servit cina pentru inca o zi.Abia astepta sa treaca la delicatese.
Maine,trecatorii urmau sa-si scoata ochii-unul cate unul...
Aruncandu-i fericiti in sus!

Melcul

Ce face un melc cand ii este dor de casa ? Se retrage in cochilie...!
Daca noi doar credem ca acolo este casa lui ?
Pana nu demult,vroiam sa fiu o eroina.Dupa ploaie adunam toti melcii care imi ieseau in cale pe asfalt, ii luam grijuliu si puneam in petecul de iarba de alaturi.Asta pana cand m-am intors de la paine-trecand la un interval de un sfert de ora, pe langa melcul facut tapet...
De atunci, am renuntat sa le mai prelungesc viata.Si ii las acolo.Poate se grabesc undeva iar eu de fiecare data ii abat de la traiectoria lor.Frustrant trebuie sa fie...Erai aproape de tinta cand o mana te basculeaza la 3 km departare in viziune melceasca,adica echivalentul a doi pasi mari de om.
Concluzia?Lasati melcii sa fie calcati in picioare!