O zi imi ajunge ca sa ma fericesc pana peste doar si poate.
Cand sunt fericita las perdelele trase si pun lampa pe pervaz langa fereastra. De afara poti vedea inauntru cum o fata sare din cand in cand sau se balanseaza. Stau atat de rau cu echilibrul...
Pentru ca nu beau apa, beau mult ceai cu lapte. Pentru ca m-am plictisit de ceai cu lapte, tocmai ce am descoperit in dulap un ceai nou, al colegei de apartament- Stomach Ease! Fennel, Ginger and something else I forgot...
Adaug o lingurita de set honey si ma binedispune si mai mult.
Beau numai din cana mea cu pisici, sapte pisici: una bleu,una maro, alta neagra si tot asa,pana se fac sapte in combinatia in care trei sunt bleu si doua din fiecare de celelalte culori.
Cand am cumparat cana asta, eram cu o doamna draguta din Hong Kong care mi-a zis ca este o cana foarte grea si daca o scap pe picior o sa ma doara sau poate o sa ma doara incheietura mainii. Eu i-am zis: ''imi plac canile grele!''.Si imi plac.
Doamna aceasta a cumparat sapte rate congelate si mi-a zis ca ma invita la cina in weekend, insa nu m-a sunat. M-a cautat apoi si mi-a zis ca a ajuns la spital cu o mana scrantita, a cazut cand s-a intins sa curete un geam. Si-a scrantit mana fara ca sa aiba vreo cana gea de ceai, cu sapte pisici...
Ma intreb daca paianjenul meu o sa reziste frigului de iarna asta?
Cand m-am mutat prima oara aici am fost foarte nervoasa ca geamul este asa murdar pe dinafara si am vrut sa il sterg. Cand l-am deschis sa il sterg, am vazut panza aceasta mare de paianjen, ce stralucea asta frumos in lumina diminetii, cu cateva boabe de roua pe ea. M-a facut sa zambesc si nu o data de atunci mi-a facut zilele fericite. Asa ca am un geam murdar si un prieten paianjen. As putea ca de acum incolo cand ma prezint sa zic: ''buna, eu sunt Daniela! Si am un paianjen .''
Daca o sa incerc vreo data sa imi sterg geamul murdar pe dinafara, o sa cad si o sa imi rup mana, o sa fie blestemul paianjenului trist ce va trebui sa mearga la adapostul paienjenesc. Poate ca doamna din Hong Kong avea un paianjen pe geam, era pe cale sa il omoare si de aia a cazut.
Mai bine, isi lua si ea o cana ca a mea.
Acum cateva zile am fost pentru prima data la evenimentul organizat de CHAS-Children Hospice Association Scotland si am facut fotografii pentru ei. O batranica draguta voluntara in Grupul Gordon's Highlanders mi-a facut cadou un borcan de dulceata cu rubarba si unul cu fructe Worcester-care inca nu stiu ce sunt si o floare.
Eu nu stiu sa am grija de flori si cand am spus asta, mi-a dat un ghiveci mic zicand ca trebuie sa am grija de floarea din el.
Astazi de dimineata,pana sa plec la facultate, am iesit afara in curtea din spate si am schimbat pamantul la floare, am replantat-o ca mi se parea ca s-ar simti mai bine asa. Mi-a facut o placere deosebita sa imi inund plamanii cu aerul rece al diminetii si sa imi murdaresc mainile. Miroseam pamantul umed din cand in cand.
Acum floarea sta langa geam si sunt sigura ca o sa devina prietena cu paianjenul. Va fi o dragoste pura si sincera intre ei,ca intre tipa din Pushing Daisies si ''placintarul'' ei, care niciodata nu se puteau atinge. Asa si paianjenul meu: va iubi floarea Kalanchoe Tomentosa fara sa poata ajunge la ea vreo data,privind-o numai dincolo de sticla.
Imi ud floarea cu ceai. Cu Stomach Ease. Pentru orice eventualitate, nu se stie cand face burticemie.Plantez pliculetele de ceai dupa ce le scot din cana in pamantul din ghiveci.O sa creasca pe langa Kalanchoe un mic fennel, un ghimbir and...something else I cannot remember.
Aseara cand veneam acasa, m-am pierdut din nou pe strazi.
Pentru ca o prietena tocmai ce imi zisese intr-un mesaj ca ma asociaza cu absintul, asta m-a inspirat si m-am gandit ca pot profita de faptul ca m-am pierdut si cum nu ma grabesc niciunde, ma pot opri si scrie o poezie.
Si cum stateam asa linistita in mijlocul strazii cu o foaie de hartie in mana,apare dintr-o data acest batranel ce se opreste in fata mea, tinand incordat in mana un fel de ustensila de bucatarie ciudata. Am crezut ca vrea sa o infiga in mine cu sange rece,ca isi luase rolul de Halloween mult prea in serios. M-a intrebat: ''cauti pe cineva? ''
Am inceput sa fac pasi inapoi si am tacut. Poezia tot am reusit sa o scriu dar ce nu stiu eu este daca batranelul acela era un fel de criminal ce m-a crutat sau era si el pe strada alandala , asa...de Halloween. Era costumat in Nimic, in Batranel.
Iar dupa maine cand merg la facultate, vin zile frumoase cu piesa de teatru de Shakespeare si Bonfire Night in weekend si pustiul ce locuieste deasupra ce gateste supa de cartofi in stil scotian si m-a invitat sa iau masa cu el. Cred ca are o masa cu trei picioare.
Saptamana care vine este Consolidation week si nu se invata, o sa am timp din plin sa ma gandesc daca vreau sa fac documentarul despre tipografii sau teatru sau...
Astazi am gasit pe jos un lantisor de argint oribil, cel mai urat din toate pe care le-am vazut vreo data.Reprezinta un paianjen imens ce sta pe o panza. Sunt singura ca paianjenului meu nu i-ar placea de paienjenita aia sclipicioasa. El prefera floarea ce se imbata cu ceai.
Acesta este un inceput de final de toamna reusit.
Asta seara, nu trag perdelele pana tarziu.
