Sweetie

Fiti atenti ca mi-au venit idei!Cum?Simplu.O sa scriu despre Sweetie.El/ea se afla chiar acum in fata mea pe birou.Totul a inceput din curiozitate,asa cum sunt sigura ca multora li se intampla.Ce fel de curiozitate?Ei bine...aceea de a incerca de fiecare daca ceva nou.In cazul meu un fruct nou.Eu sunt persoana gata sa guste de fiecare data cand are ocazia din orice stiu ca trebuie sa fie comestibil si nu am incercat,ba chiar nici auzit de el pana in momentul decisiv.Asa se face ca in hypermarketuri raionul cu fructe freak (adica alea din tarile exotice si din alte tari non-exotice,dar in orice caz tari si ele) este preferatul meu.Ma opresc in fata lor ca la un altar si incep sa citesc nume incarligate si descrieri interesante pana ma decid:o sa iau...malahagacika.De fiecare data iau altul...Astazi am luat Sweetie.Ca e de provenienta din Israel si imi plac mie zidurile lor asa de albe.Iar acum am minunatia in fata mea.Interesant e ca niciodata nu cunosti ce se ascunde in interior.Poti sa banuiesti dar nimic nu se compara cu ,,ritaulul'' Desfacerii(prima oara cand am luat nuca de cocos acum mult timp am izbutit in a o taia cu fierastraul,ca sa constat ca tot ce avea ea mai bun in capisonul ala paros era laptele, ce desigur s-a scurs pe jos).Sa revenim.Ma concentrez asupra lui.Ma gandesc daca sa iau o farfurie sau nu.Prefer sa nu,ca sa fiu noncomform pana la capat.Imi bag mainile in ea/el sa il/o decojesc cu intentia sa descriu momentul de suspans pe parcurs ce ,,dezbracam'' fructul.Surprizaaaa!Imediat dupa cand am pus mana pe taste am observat ca am mainile foarte uleioase,asa ca am fugit sa ma spal si momentan farmecul a disparut.Reiau insa acum operatiunea si continui cu detaliile DUPA.
Treaba sta cam asa:el seamana cu un grapefruit,oricum ca ceva citrice,si dupa cum ii spune si numele de Sweetie,este dulce la gust.Chiar dulce.Indeajuns de dulce incat sa te satisfaca si nu exagerat de dulce incat sa simti ca nu mai poti sa mananci(waaaa...ce descrieri fac).Si atata.E dulce.Asta e concluzia finala.Ceva ce se putea probabil duduce din nume inca de la inceput,dar nimic nu se compara cu Ritualul...Iar eu am mai gasit inca un subiect despre care sa scriu.Insa el e dulce,intelegeti?E cel mai dulce Sweetie fruct.Acum o sa-l mananc!
p.s-cine credea ca pot scrie atata despre un amarat de fruct uleios?Insa ati citit,nu?

Lipsa ideilara

Te doresc si te astept cu Doru' infipt in piept!

Hush no more

Cum se mai moare?

Zilele acestea m-am tot gandit la viata profund si implicit la moarte.Gandesc cum ca fiecare dintre noi este sau ar trebui sa fie constient de faptul ca nu o sa mai existe.O sa se termine totul intr-o zi(asta e una din situatiile cand nu folosim niciodata,,intr-o buna zi'').Si traim zi de zi incercand sa facem ceva pe lumea asta.Unii agonisesc averi,altii invata pe rupte ca sa poata ajunge undeva.Insa se intampla sa nu mai apuce...Au pierdut timpul stand cu nasul in buchii dar nu au gustat viata.Ce rost are ca au citit Camus de care multi ar putea spune ca e deodorant de WC, daca nu au avut timp sa se bucure de viata?Daca gandesc mai intens simt ca innebunesc.In fiecare secunda mor oameni.1.2.3.Tocmai atunci cand ai citit numerele.4.5...
Pe mine deja acest fapt nu ma mai sperie.Se moare din orice.E parte din joc.Respectam sau nu pe parcurs regulile,de la cea finala nu te poti abate.Uneori reusesti sa amani decat momentul.Asa cred eu...Mori cu galusca in gat.Important e sa fi trait din plin.Sa o fi degustat si motivul pentru care te-ai inecat e ca tocmai vorbeai cu gura plina zicand:,,E cea mai buna galusca pe care am mancat-o in viata mea!''.Nu e problema ca nu se moare...E free passport pentru lumea cealalta.Daca am trai vesnic sunt sigura ca dupa vreo 300 de ani ne-am decide sa dormim vreo suta in continuu,si dupa sa vedem ce a mai iesit nou.Se moare daca citesti ,,Cartea fara nume''.Unii mor de grija altora,dar aceasta e alta parte.Raman la parerea mea-cel mai frumos e sa mori de dragul cuiva.Bineinteles,daca sentimentul este reciproc...

Feel safe

Ce anume ne mai ofera noua senzatia de siguranta?Cand avem nevoie sa ne simtim in safe?In cimitir la 12 noaptea?Atunci probabil lucrul ce ar trebui sa te relaxeze intr-adevar cel mai mult e gandul ca toti cei de acolo sunt morti demult.Pe de alta parte daca m-as pierde in jungla amazoniana,pe cuvant ca un GPS nu m-ar multumi catusi de putin(ala nu imi arata de unde sare pradatorul).Dar ma simt in siguranta atunci cand sunt la tara iarna,lemenele ard in soba si pe langa usita ei se vad flacarile sus pe tavan.Si trosnesc.Ma simt in siguranta daca sunt in pat sub patura iar afara aud caini latrand.Daca aud un ceas in casa cum ticaie.Pana acum ceva vreme nu puteam sa adorm daca nu auzeam nici un fel de zgomot asa ca eu si iarna aveam fereastra lasata seara usor deschisa.Imi place sa vad o luminita in camera.Asa m-am imprietenit cu cea de la televizor,mouse-ul cu laser si preferata mea-cea de unde aprinzi becul.Ma simt expusa atunci cand imi fac ganduri ca in intuneric exista tot felul de creaturi pofticioase care vor sa ma inhate de picioare.Si atunci simt neaparat nevoia sa nu las nici o particica descoperita.Si ma bag cu totul in patura chiar daca e vara si mor de cald sau nu mai am aer de respirat.Sa ne simtim in siguranta este un sentiment dupa care am tanjit si cu care ne-am deprins insa de cand eram un ghemotoc mic si stateam la sanul mamei.Pacat ca nu ne putem aduce aminte acele clipe.Cred ca era deplinatatea sentimentului de siguranta.Strans la piept usor de doua brate iubitoare.Cele mai iubitoare.De atunci cautam aceasta traire necontenit.
Ma simt in siguranta atunci cand fac ingeri de zapada.Cand privesc bradul impodobit si desigur-cand sunt la pieptul persoanei iubite.Daca cineva ma ameninta cu o arma,ma simt mai in siguranta daca am si eu una?

Chestiune alandala

Astazi cand am mers la tara bunica-mea se pregatea cu mancaruri care mai de care asa cum face in fiecare an de ziua ei.Cand am ajuns eu,mai exact freca o maioneza.Nu am deschis bine usa ca am auzit-o:Nu intra in casa!Stai afara pana o termin.Sa nu te uiti la ea ca esti la fel ca taica-tu.Mi-o deochiati si mi se taie!Risipa de uleiul si de ouale astea.
Mai sa fie...Cand intru, totusi tratez maioneza cu spatele,ca nu cumva sa se simta flatata de privirea mea.Am respectat dorinta bunicii ca ma gandeam ca daca o sa o greseasca ea,clar vina o sa fie a mea.Nu ca as fi putut sa cred una ca asta...Ce avea maioneza aia de m-ar fi atras?Pectorali lucrati?Vreun popou sexi?Asa ca am vrut sa fiu o spargatoare de mit si am inceput sa zic in gand concentrandu-ma asupra maionezei:Ptiu, ce cremoasa esti!Sa nu-ti fie cu deochi.Hai acum nu te intimida,daca e adevarata superstitia, sa te tai in sapte bucati ca ti-am pus gand rau.Nu mai ai cale de scapare!
Normal ca maioneza nu s-a taiat...Am fost putin dezamagita.Dupa o urmat partea mea favorita-Infloratul.Mi-a dat si mie un platou acasa si a zis ca e imposibil sa o mananc asa ,,golasa''.Nu e aspectuoasa.S-a scuzat ca pe fuga a iesit o decorare cu ardei murati,fasii de masline si alte muraturi cam ,,grosolana''.Stam sa decoram salata la suprafata ca dupa sa bagam lingura in ea si sa devina toata un carcalete mixt.Aceasta a fost povestea maionezei.Dupa a urmat aluatul ce era pus pe soba la crescut,si sa nu va indoiti-normal ca nu am avut acces in camera:Sa nu-i fie de deochi!