2 Apr 2008

Perspectiva

Ora 10 dimineata, in piata,langa tomberoanele din apropierea parcarii etajate ce contrasta foarte frumos cu restul peisajului,3 tigani erau fericiti.unul din ei dansa pe melodia ce se auzea la aparatul radio al altuia ce il tinea mandru sus pe umar (rasuna varianta mixata a lui Loredana , ,,chiar daca esti moldovean,ardelean sau tigan…’’-ceva de genul),in timp ce altul se bucura ca a gasit un ceas de perete intact pe care il aburea cu gura si stergea cu maneca.
Ora 16:00,Calea Bucuresti, doi batranei stau pe o banca.unul avea o punguta cu trei banane iar celalalt cu o fata foarte expresiva avea in mana o punga de cadou povestind despre prajitorul de paine pe care l-a cumparat batranicii sale cu ocazia aniversarii a 80 de ani.
Ora 20:00,Institutul de Proiectari,o batranica foarte cocosata urca panta cu 2 sacose ce pareau grele, oprindu-se din cand in cand sa lase jos povara.ma gandeam ca la asemenea oameni merita sa le dai intr-adevar bani.mi-a parut foarte rau ca nu aveam nici un leu la mine.ma gandeam la faptul ca si ea a avut o data 16...20 de ani.ca era o tipa bine si admirata de altii pe strada.acum...doar un personaj uitat de lume.Nu am fotografiat acestea cu toate ca puteam,preferand de asta data numai sa observ.Cam atat pentru ziua de 2 aprilie.Clisee pitestene .
P.S : Ora 20:30 la 2 strazi distanta de blocul meu, un cersetor gaseste in strada trei piese mobilier bucatarie si ma intreaba daca sunt ale cuiva.le poate lua?raspund ca numai sa aiba cu ce,ca au fost lasate tocmai in acest scop.omul deja lua raftul la spinare si se interesa pe cine sa lase acolo pana se intoarce sa le ia tot el si pe celelalte.imi ziceam ca in sfarsit s-a gasit o minte luminata ce a luat modelul binecunoscutei metode din afara.Noi sa fim sanatosi ca si asa facem un pas inainte si doi inapoi.La faza cu summitul extra planuit si artera unei strazi eliberate numai pentru venirea lui Bush am fost repede scosi la iveala de realitate.gasca de caini ne-a dat arama pe fata.
Pai...ce sa zic...astept sa continuam:)

1 Apr 2008

Hai sa...


Adesea ma intreb cum de ne-am cunoscut…Asa trebuia?Daca da…de ce nu locuim in acelasi loc?
As vrea sa stau cu tine intr-o casa facuta din frunze, copacii aplecandu-si coroana pentru a ne tine drept acoperis.
Sa stam intr-o casa zamislita din cuvinte.Cum am pronunta unul acesta s-ar lipii repede de pardoseala si tavan,ajutand la cladirea trainica a caminului nostru.Am avea astfel pe acoperis cuvinte ce trecatori grabiti le pronunta.Pe clanta ar poposi ,,maioneza’’ si ,,naftalina’’.Am avea toate cuvintele posibile din lume,cautandu-le in supa cand nu stim a ne exprima dragostea.Ne-am saruta pe canapele formate din ,,carbit’’ si ,,savarina’’ si am face dragoste pe cearceafuri cu broderie de ,,opiu’’ si ,,nectarina’’.
Cu tine as locui intr-o casa cladita din coji de lamai sau agrafe de birou.Din casele noastre am imprumuta le nevoie tuturor cofetarilor sa puna lamie la prajituri glazurate iar toate firmele din lume s-ar aproviziona cu agrafele noastre.Cand am ramane intr-o singura coaja ne-am muta in alta casa,pana am ajunge in una din bezele.
As vrea sa ma intinzi in tavi unse moi cu ulei de masline si sa ma acoperi cu sarutari in foi-etaj.Sa te asezi domol apoi langa mine si-n somn sa ne cufundam in cuptor.
As vrea sa ma gadili in talpa intr-un cocotier cu o pana de strut si sa inotam printre bule in paharul de sifon.
As vrea multe dar pana atunci ma rezum sa te iubesc sub acest cer comun,cu acesti oameni comuni, pe acest pamant cu ai lui copaci obisnuiti, unde in castani in loc de pere, cresc dude.Hai sa ne iubim!